“Oau”, “Ahh” si “Hmm”

Randurile de mai jos, desi modifica putin tonul povestirilor mele din ultima vreme, aducandu-ma inapoi in tara de unde am schimbat totul, ofera in urma unei cereri venita din partea Comunitatii romanilor din Norvegia, o explicatie rudimentara a celor trei interjectii ce se regasesc in paragraful urmator:

"Dupa un an de locuit in Norvegia, unde am trecut de la "Oau!", la vremea primului impact cu o tara scandinava, la "Ahh...!" pe la mijlocul perioadei si am ajuns la "Hmm..." in zilele noastre..."

Explicatia poate fi doar inceputul unor povesti bazate pe intamplari reale, petrecute pe parcursul experientei mele anterioare in Norvegia:

“Oau!” a fost la primul impact cu tara. O Norvegie care se deschidea in fiorduri inalte cu marea albastra rasfranta in valuri albe, precum crestele muntilor care o inconjoara. “Oau” a fost din cauza linistei care impresura tot tinutul, lasand senzatia ca aici poti sa iti traiesti visul, calatorind de la sud la nord in acelasi peisaj fantastic, fara sa fii deranjat de tipatul de jale a vreunui ignorant.

Apoi a venit “Ahh” atunci cand impresia de tara frumoasa nu a mai fost deajuns. Din nefericire a fost atunci cand am dat peste oameni. Nu ca nu as fi intalnit timp de sase luni pe nimeni sau m-as fi ferit de semenii scandinavi, ci doar ca “Ahh” mi-a iesit dintre buze cand am realizat ca intamplarile nefericite care ma ating la anumite intervale de timp, nu sunt doar simple intamplari. Si credeti-ma, sunt un om rabdator, am spus “Ahh” tarziu, cand am inteles sa accept lucrurile nefavorabile ca o normalitate. Dar unde nu exista birocratii, sau oameni sagalnici? Din nefericire multi dintre oamenii pe care i-am intalnit aici sunt precum vremea acestor locuri, calzi la suprafata si reci in interior.

Dupa un an a venit insa timpul pentru “Hmm” si asta a fost cel mai dureros dintre toate. Am intalnit norvegieni care au trecut peste raceala caracteristica si si-au deschis sufletul in fata mea, ca mai apoi sa regrete si sa fuga, doar pentru ca au aflat ca sunt roman. Si pentru fiecare cersetor de la coltul strazii care m-a salutat sau injurat in limba mea, pentru fiecare colt de strada din Oslo de unde mi-a ranjit un asa-zis “roman” mai colorat, intinzandu-mi cana pentru maruntis, pentru fiecare “de-al nostru” care s-a batut cu un altul in mijlocul strazii pentru o sticla de plastic sa o duca la reciclare doar pentru ca obtine bani pe ea si nu in adevaratul sens al reciclarii, am spus “Hmm”. Si m-a durut!

Sigur, dupa experienta pe care am trait-o in India, in momentul de fata vad totul cu alti ochi.

Insa nefericirea sau plansul de mila nu sunt lucruri care ma caracterizeaza. Explicatiile mele au in spate povesti si fapte pe masura. Omul munceste pentru el sau pentru altii, fura sau traieste pe spinarea altuia. Lumea a fost facuta sa fie asa. Nu judec si nu aduc ofense. Fiecare e liber sa traiasca cum ii impune inima sau soarta. In final totul depinde de fiecare din noi.

Povestea mea de azi se refera strict la “Oau”, “Ahh” si “Hmm” din acea perioada. Intrebarile sunt binevenite.