Miercurea fără cuvinte – E gata masa?

Daca laşi mâncarea nesupravegheată s-ar putea să ai mai mulţi invitaţi la masă decât te aşteptai. Primul a sosit deja şi se serveşte singur.

Fii liber!

Cum ar fi viaţa ta dacă ai şti că ai doar o zi de trăit?

Ce ai face? Încotro te-ai indrepta? Te-ai închide în sine? Ai fi supărat? Ori ţi-ai deschide aripile şi ai încerca să zbori peste întreaga lume?

Miercurea fără cuvinte – Sky is the limit?

Apă sau văzduh, spre orizont par identice, unite într-o linie mistica. Albastru tinde spre infinit şi, la fel ca şi iubirea, îşi are limita dincolo de nemărginirea norilor. Mă las purtat de valurile vieţii, cu speranta că într-o zi voi fi dincolo de cer.

Primele experiente, aceleasi idei optimiste

Sa fi fost putin trecut de ora doua cand in sfarsit ne-am decis sa plecam intr-o plimbare cu bicicleta. Cerul isi adunase toti norii peste Hornsjo si ploaia statea sa inceapa. Am mizat insa pe faptul ca dupa ce o sa coboram de pe munte, o sa pacalim norii si soarele va fi pe cerul senin, pregatit sa ne incalzeasca atat drumul cat si inima. Si am avut dreptate.

Prima zi din cele ce urmeaza

Rar mi se întâmplaă să nu îmi găsesc cuvintele. La fel de rar mi se întâmplă în ultimul timp să găsesc ceva ce mă poate surprinde. De curând însă s-au întâmplat amândoua lucrurile odată. Am fost surpins şi am rămas fără cuvinte. Mai jos sunt primele rânduri pe care le-am scris când am ajuns în ceea ce este deocamdată noua mea casă:

Miercurea fără cuvinte – Aproape să zbor

Cerul e deasupra. Intind mainile ca şi aripi  şi mă las în voia sorţii. Am curajul să zbor şi visele se vor împlini de la sine!

Spre un nou început

Vine un timp când renunţi să te mai uiţi înapoi şi păşeşti înainte. Îţi aduni cu tine un sac de amintiri şi îl porţi aproape de inima. Alte bagaje sunt de prisos, lucrurile materiale contează mai puţin. Azi plec departe. Ştiu ce las în urmă, ştiu ce am in suflet, iar dincolo de emoţiile despărţirii, şi inima şi gândul îmi sunt împăcate şi pregătite pentru un nou început.

Miercurea fără cuvinte – Trăieşte clipa

Simţi firul de nisip cum se scurge din palmele tale în bătaia vântului? Aceea e clipa care trece prin noi fără să avem şansa să o reţinem şi să o întoarcem înapoi.

Nu risipiţi iubirea!

O sărută pe creştetul capului şi se depărtă uşor, ca şi cum ar fi aşteptat să fie chemat înapoi. Ea rămase înmărmurită privind în urma paşilor lui. Niciunul nu schiţă nici un gest şi el continuă să se îndepărteze, iar ea să rămână în urmă. Cerul prinse pojghiţă de nori peste luna plină şi întreg infintul celest părea îngândurat. În aer, miresmele verii se rătăceau în parul ei, iar pe buzele lui rămăsese doar gustul ultimului sărut. Să fie oare asta despărţirea?

O nouă apariţie editorială

Un nou volum din antologia Amprente Literare a apărut astăzi. Mulţumesc mult tuturor colaboratorilor, colegilor de cenaclu şi mai ales soţilor Geanina şi Cristian Lisandru.

Miercurea fără cuvinte – Rază de soare

Am să prind soarele în palmă, să-l aşez în palma ta. Să ţi se alinte raza printre degete şi să te bucuri de iubirea mea.

Miercurea fără cuvinte – Spic de grâu

Un spic de aur peste câmp - un câmp cu fericire; o fremătare şi un gând - o vară-ntreagă de simţire.

Timpul nostru

Lumea mă ştie ocupat. Dar ocupat tare. Şi eu mă ştiu ocupat. Atât de mult încât nici nu îmi amintesc câteodată ce am făcut cu timpul meu, cum l-am împărţit şi mai ales de ce. Gândindu-mă la acest lucru, am decis să fac câteva calcule pentru a vedea adevărată poveste a timpului meu de anul asta. Pregătiţi-vă, urmează o istorioară  cu... matematică.