Miercurea fara cuvinte - Alesund

Ce poti să mai faci când natura se exprimă în asemenea mod? Doar să stai relaxat să-ţi imaginezi că simţi aerul tare al Scandinaviei în Fiordul de la Alesund şi te bucuri de viaţă mai mult decât oricând. Salutări din Norvegia!  

După o lună

Azi se împlineşte o lună de când am ajuns în Norvegia. Mi-am lăsat ţara mea iubită şi am făcut un pas spre necunoscut. Dacă ar fi sa trag linie si să privesc pe parcursul acestei luni la faptele mele, aş descoperi că viaţa mi s-a schimbat aproape în toatalitate. Să vedem cum:

Spectacolul naturii

Sa tot fi fost vreo sase spre seara cand m-am bagat in pat sa incerc sa dorm. De la noua urma sa lucrez in tura de noapte si m-am gandit sa ma odihnesc. Cu ochii inchisi, contemplandu-mi visele intr-o raza ce credeam a fi de soare (in realitate insa uitasem lumina aprinsa pe hol), aud strigate si tipete entuziasmante. “It’s snowing! It’s snowing!”. Nu le-am dat importanta, mi-am afundat mai tare capul in perna si am atipit iarasi.

Pe la sapte jumatate m-am trezit buimac, ca un om care e satul de somn si doarme mai mult decat ii trebuie. Dupa ce m-am spalat pe ochi si am baut un pahar urias cu suc, mi-a venit o idee si mi-am deschis repede laptopul sa o scriu. Orice idee nescrisa la timpul ei, ajunge sa fie risipita intr-un noian de uitare. Detasat complet de realitatea ce ma inconjura, pierdut si regasit intre cuvintele mele, am realizt intr-un tarziu ca e timpul sa plec la servici.

Cu capul în nori

Când am ajuns aici, primul lucru care m-a surprins a fost cerul. Nu mă aflu la o altitudine foarte mare, insă cerul pare să fie mereu la o doar o palma înălţime de mine. Norii coboară spre lac şi se agită împrumutând din culoarea valurilor de smarald. Seninul se deschide în albastru infinit şi se pierde dincolo de orizonturi care aduc mereu vreme schimbătoare. Ploaie sau soare, nori albi sau coloraţi, trec toţi pe deasupra cerşind mângâiere, tandreţe, sărut. Aici, în vârf de munte, mă pot rătăci şi regăsi printre valuri pufoase şi moi. Sunt rece şi cald în acelaşi timp. Ca şi mine, alături îmi sunt suflete care încearcă mereu să îşi descopere propria identitate.

Miercurea fără cuvinte – E gata masa?

Daca laşi mâncarea nesupravegheată s-ar putea să ai mai mulţi invitaţi la masă decât te aşteptai. Primul a sosit deja şi se serveşte singur.

Fii liber!

Cum ar fi viaţa ta dacă ai şti că ai doar o zi de trăit?

Ce ai face? Încotro te-ai indrepta? Te-ai închide în sine? Ai fi supărat? Ori ţi-ai deschide aripile şi ai încerca să zbori peste întreaga lume?

Miercurea fără cuvinte – Sky is the limit?

Apă sau văzduh, spre orizont par identice, unite într-o linie mistica. Albastru tinde spre infinit şi, la fel ca şi iubirea, îşi are limita dincolo de nemărginirea norilor. Mă las purtat de valurile vieţii, cu speranta că într-o zi voi fi dincolo de cer.

Primele experiente, aceleasi idei optimiste

Sa fi fost putin trecut de ora doua cand in sfarsit ne-am decis sa plecam intr-o plimbare cu bicicleta. Cerul isi adunase toti norii peste Hornsjo si ploaia statea sa inceapa. Am mizat insa pe faptul ca dupa ce o sa coboram de pe munte, o sa pacalim norii si soarele va fi pe cerul senin, pregatit sa ne incalzeasca atat drumul cat si inima. Si am avut dreptate.

Prima zi din cele ce urmeaza

Rar mi se întâmplaă să nu îmi găsesc cuvintele. La fel de rar mi se întâmplă în ultimul timp să găsesc ceva ce mă poate surprinde. De curând însă s-au întâmplat amândoua lucrurile odată. Am fost surpins şi am rămas fără cuvinte. Mai jos sunt primele rânduri pe care le-am scris când am ajuns în ceea ce este deocamdată noua mea casă:

Miercurea fără cuvinte – Aproape să zbor

Cerul e deasupra. Intind mainile ca şi aripi  şi mă las în voia sorţii. Am curajul să zbor şi visele se vor împlini de la sine!

Spre un nou început

Vine un timp când renunţi să te mai uiţi înapoi şi păşeşti înainte. Îţi aduni cu tine un sac de amintiri şi îl porţi aproape de inima. Alte bagaje sunt de prisos, lucrurile materiale contează mai puţin. Azi plec departe. Ştiu ce las în urmă, ştiu ce am in suflet, iar dincolo de emoţiile despărţirii, şi inima şi gândul îmi sunt împăcate şi pregătite pentru un nou început.

Miercurea fără cuvinte – Trăieşte clipa

Simţi firul de nisip cum se scurge din palmele tale în bătaia vântului? Aceea e clipa care trece prin noi fără să avem şansa să o reţinem şi să o întoarcem înapoi.

Nu risipiţi iubirea!

O sărută pe creştetul capului şi se depărtă uşor, ca şi cum ar fi aşteptat să fie chemat înapoi. Ea rămase înmărmurită privind în urma paşilor lui. Niciunul nu schiţă nici un gest şi el continuă să se îndepărteze, iar ea să rămână în urmă. Cerul prinse pojghiţă de nori peste luna plină şi întreg infintul celest părea îngândurat. În aer, miresmele verii se rătăceau în parul ei, iar pe buzele lui rămăsese doar gustul ultimului sărut. Să fie oare asta despărţirea?