Zâmbete cu folos

Să tot fie vreo două luni de când nu am mai dat premii la nimeni şi mă gândesc să nu creadă lumea că îmi neglijez cititorii. Practic e fara nici un motiv bine stabilit. E doar un motiv simbolic care face mai mult decât o cauza speciala, mult mediatizată. Pentru voi nu am nevoie de motive. Ar trebui să vă ofer un zâmbet în fiecare zi.

Astăzi premiul meu se numeşte Zâmbet cu folos.

De ce un premiu ar avea o asemenea denumire? Pentru că premiul nu e gratuit. Nu nu! Acum premiul e pe merit. Şi explicaţia e simplă. Fiecare zâmbet pe care îl ofer ca premiu pentru cititorii mei are acum şi o motivaţie pentru care este acordat.

Ca să fie şi mai interesant, transform premiul într-o leapşă şi cel care îl primeşte trebuie să îl dea mai departe sub condiţiile motivaţionale ale zâmbetului. Mai clar: dacă te-am nominalizat aici înseamnă că meriţi cu adevarat şi trebuie să dai premiul mai departe argumentând pe scurt de ce persoanele la care îl oferi merită să îl primească. Şi dacă e clar, trebuie să fie şi distractiv. Ca deobicei regretul e că nu încap mulţi pe lista, însă la voi lista poate fi cât o să vreţi de mare. Astfel, premiile zâmbetelor cu folos merg către următorii:

Doamna Elena – pentru că  impuneţi respect şi bună dispoziţie prin ceea ce scrieţi, pentru că zâmbetul vine de la sine atunci când citesc blogul dumneavoastră.

Alis – pentru că în ciuda greutăţilor  adolescentine prin care ai trecut, nu te-ai lăsat doborată şi   ţi-ai păstrat sufletul şi inima plina de voie bună.

Claudia – pentru că eşti o profesoară desăvârşită şi  reuşeşti prin ceea ce faci să ridici moralul celor din jur.

Pandhoraa – pentru că ai sufletul liber şi curajul să îţi laşi visul să zboare oricând către înaltul cerului.

Monica – pentru că, mai ales tu, eşti o învingătoare în tot ceea ce faci.

Anna  - pentru  spontaneitate. Replica perfectă o găsesc mereu la tine. Pentru siguranţa ce o degaji.

ANM – pentru  că  la tine mă amuz găsindu-mi şi eu de multe ori zămbetul.
Clopotel - pentru simlitatea cuvintelor.
Anca G. - pentru că ştii să pui punctul pe i.

Dan  –  ultimul dar nu cel din urmă. Pentru susţinere, bunăvoinţă şi mai ales înţelegere şi voie bună. 

Singura părere de rău este că nu am reuşit până acum să găsesc o metoda de a-mi premia cititorii care nu deţin un blog personal, sunt mult prea mulţi să reuşesc să îi enumar fără riscul de a uita intenţionat pe vreunul.  Promit ca în viitorul apropiat să găsesc o soluţie pentru a va aduce şi vouă un zâmbet în plus pentru simplu fapt că sunteţi mereu alaturi de mine. Până atunci vă las în voie bună şi armonie. Tuturor căldura multă  si suflet senin. Să auzim numai de bine.