Povestea inimii

 Era o fată modestă. Îşi aducea aminte copilăria şi îşi ştergea lacrimile de fiecare dată când amintirile o năpădeau. Nu din cauza greşelilor ce le făcuse demult şi nici a părerilor de rău ce au încercat-o în perioada imediat următoare. Singurul regret era că anii aceia inocenţi nu aveau să se mai întoarcă niciodată.  

 Dimineţile îi zâmbeau mereu cu raze de soare agăţate în părul său castaniu. Se trezea odată cu răsăritul pentru a ajunge la timp la şcoala din oraş. În fiecare zi avea de străbătut kilometri întregi, de cele mai multe ori pe jos, însă acest lucru nu a făcut-o să întârzie niciodată. Era o elevă medie, dar ambiţia ei creştea de la o zi la altă şi profesorii aveau să îi prescrie un viitor strălucit. Nu dădea însă prea mare importantă la acest lucru. Scopul ei nu era să se facă remarcată, ci doar să fie absolventă. După cursuri pleca mereu în grabă spre o cafenea celebră din centrul oraşului. Acolo îşi petrecea după amiaza şi uneori seara până târziu, servind, cu zâmbetul pe buze, cafeaua către oameni obişnuiţi. Nu ieşeau mulţi bani însă lor le era suficient. Ei şi mamei sale. Ajungea noaptea acasă în fugă mergând direct în cameră mamei povestindu-i de şcoală, de vreme, de cafenea şi de oamenii pe care îi cunoastea acolo.  

 Şi mama o privea blând mangaindu-i părul şi mulţumindu-i din ochii înlăcrimaţi. Era imobilizată la pat de ani de zile şi doar Geo mai rămăsese să aibă grijă de ea. Un copil în  pragul adolescenţei, un copil căruia îi furase fără să vrea copilăria. Şi Geo a crescut şi ea a rămas în viaţă hrănindu-se doar din poveştile ei din fiecare seară. Dincolo de durerile de peste zi, dincolo de anii de imobilitate, seara, fiica sa îi aducea alinarea. Din poveştile sale, viaţa părea frumoasă. 

 Dar viaţa era oare frumoasă pentru Geo? Cu mama sa în gând se întorcea acasă, gata să îi acorde toată atenţia până târziu în noapte, de multe ori trezindu-se dimineaţa după ce aţipise la capul patului ei. Şi tot cu mama ei în gând pleca spre şcoală ca să înveţe să ajungă la facultate pentru a-şi mulţumi părintele. Iar la cafenea, îl întâlnea pe el, acelaşi bărbat simplu, clasic, dar stilat, mereu atent şi respectos în faţa ei. Şi până să plece seara din nou acasă, inima uita să îi mai bată într-un ritm obişnuit. Prindea aripi şi începea să zboare.

 Dragostea între ei se înfiripase mai repede decât ceaşca de cafea pe care au băut-o pentru prima data împreună. Iubirea nu mă era de mult de un singur fel şi îi sfâşia inima în două jumătăţi.  

 Şi Geo trebuia să aleagă!...

 Va urma...(dar până atunci aştept de la voi continuarea. Ce ar trebui să facă Geo?) 

 Această poveste este scrisă pentru Tema săptămânii la sugestia Gabrielei Elena, Initiativa a pornit de la Mirela Pete . Multumesc.

Povestile cu Geo au început aici.

sursa foto aici