In mod normal o
calatorie prin tara, fie ea si cu microbuzul, ma lipeste cu nasul de geam si
imi lasa privirea sa zburde pe plaiuri dragi de patrie iubita. Paduri, campii,
munti sau ape, toate alearga in fata mea din viteza masinii cu care ma
deplasez, umplandu-mi inima de bucurie, atingandu-mi sufletul pana cand se trezeste
in mine mandria si multumirea binecuvantarii de a fi roman.
Ziua de azi a
fost diferita. Mi-am gasit locul mic si m-am asezat inghesuit cu picioarele la gura intre doua
scaune in masina ce avea sa ma duca
acasa. Aveam loc la geam si totusi am omis sa privesc afara. Nu pentru ca nu as
fi vrut, ci pentru ca nu am simtit nevoia. Astazi am avut cu mine ceea ce ma
compleateaza mereu, am avut cu mine Cuvantul.
Era o ploaie
tomnatica intr-o primavara tarzie de mai. Lumea statea pitita in ceainarii si
cafenele pline de povesti, cu miresme de flori de camp si ceai aromat. Noaptea
se lasa aparent rece, dar suava, cu stresini pline de picuri ce sclipeau
tremurand in lumininle colorate ale orasului. Si parca totusi niciodata nu am
gasit Clujul mai falnic precum acum. Nu, nu, in seara asta nu ploua rece peste
nimeni. In seara asta Clujul mi-a readus in mine viata. Oamenii sunt frumosi,
buni si fericiti. Lumea rade si se lasa purtata in frenezii cu arome de
tinerete. Da, in Cluj lumea traieste! Intr-o astfel de seara, Iunia Pasca si-a
lansat pentru noi, Cartea.
Pe Iunia am
descoperit-o in vara anului trecut, prin ceea ce ma defineste pe mine: Spiritul
calator si Cuvantul. Atunci nu stiam asta. Am gasit-o intr-un moment in care
soarta mea se afla la rascrucea unor drumuri care-mi cerseau calatorii pentru a
desena noi povesti in viata. Ratacind fara ideal, cautand sa ma hranesc prin
cuvinte, am citit atunci doar atat: “Sunt binecuvantat ca m-am nascut in
Romania!”
Mi-a fost
deajuns ca sa stiu ce-mi lipseste. Mi-am luat zborul precum un zmeu calator
spre infinit si am plecat sa imi caut calea, ducand cu mine mereu mandria de a
fi roman.
"Prin lume,
spre mine", cartea Iuniei am citit-o calatorind cu microbuzul de la Cluj la Piatra Neamt. (e drept ca prima
suta de pagini am devorat-o la scurt timp dupa ce m-am intors de la lansare,
undeva tarziu in noapte cand ferestrele intunecate inca se mai jucau cu stropii
de ploaie).
Nu stiu daca e
timp prea mult sau prea putin dar stiu ca in momentul in care am ajuns in
Piatra Neamt, daca as fi luat din nou microbuzul spre Cluj, as fi facut acelasi
lucru. As fi citit-o din nou si as fi savurat aceleasi cuvinte lasandu-le sa
imi incante inima. Pentru ca am savurat! Am uns cartea ei pe sufletului
meu, precum ungi untul pe paine si m-am hranit cu fiori, tresariri si emotii.
M-au incercat pe rand zambete lacrimi si chiar sudori. Am trait amintindu-mi de
mine. Am citit cautandu-ma ca in final sa ma descopar si sa spun: Da!
In momentul in
care am ajuns acasa si mi-am intampinat mama care nu ma mai vazuse de aproape
un an de zile, eram confuz. Mama mea draga, trecand peste bucuria regasirii,
m-a privit in ochi si a vazut in ei nu fericirea mea de a fi acasa, ci dorinta
de a pleca din nou. Sunt insa sigur ca dincolo de durerea pe care o poarta in
suflet cand nu ii sunt acasa, ma intelege si ma sustine mereu. Pentru ca de
fiecare data cand ies pe poarta si plec mama stie ca ma intorc. Pentru ca
oricat as fi de liber, calator si indragostit de viata, intotdeauna voi avea
nevoie sa ma intorc Acasa.
Iunia, iti
multumesc. De azi calatoresc prin lume, dinspre tine!
9 comentarii:
Frumos știi să îți arăți sufletul curat, Tudore !
Iti multumesc mult, Zina!
Toate bune!
eu iti multumesc, Tudor, si sufletului tau curat! :) Mereu!
tu esti plin de o neliniste frumoasa care se numeste curiozitate,curiozitatea de a cunoste...
bine ai revenit!
cu siguranta vei mai avea multe ceruri de descoperit :)
Este mare lucru sa poti citi in ochii cuiva exact ceea ce este dincolo de ei.Si tu,si mama ta reusiti acest lucru, unul in ochii celuilalt. Aveti o relatie speciala si va veti simti unul pe celalat mereu.Si chiar sa stii ca te va astepta mereu!...Sa fiti sanatosi si sa aveti bucurii, asa cum meritati!
Si nu in ultimul rand, sa te ambitioneze Iunia si sa reusesti si tu ceea ce a reusit ea!
Iunia - incaodata multumesc mult! Ma inclin!
Pandhora - multumesc frumos. Cerul e nelimitat!
Oatea - tu ne cuoasti pe amandoi prea bine. Multumesc! Sarutmana!
Iata ca avem parte si de aspecte foarte frumoase venite din partea curiozitatii.
Trimiteți un comentariu