Prin lume, dinspre Iunia

In mod normal o calatorie prin tara, fie ea si cu microbuzul, ma lipeste cu nasul de geam si imi lasa privirea sa zburde pe plaiuri dragi de patrie iubita. Paduri, campii, munti sau ape, toate alearga in fata mea din viteza masinii cu care ma deplasez, umplandu-mi inima de bucurie, atingandu-mi sufletul pana cand se trezeste in mine mandria si multumirea binecuvantarii de a fi roman.

Ziua de azi a fost diferita. Mi-am gasit locul mic si m-am asezat  inghesuit cu picioarele la gura intre doua scaune  in masina ce avea sa ma duca acasa. Aveam loc la geam si totusi am omis sa privesc afara. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca nu am simtit nevoia. Astazi am avut cu mine ceea ce ma compleateaza mereu, am avut cu mine Cuvantul.

Era o ploaie tomnatica intr-o primavara tarzie de mai. Lumea statea pitita in ceainarii si cafenele pline de povesti, cu miresme de flori de camp si ceai aromat. Noaptea se lasa aparent rece, dar suava, cu stresini pline de picuri ce sclipeau tremurand in lumininle colorate ale orasului. Si parca totusi niciodata nu am gasit Clujul mai falnic precum acum. Nu, nu, in seara asta nu ploua rece peste nimeni. In seara asta Clujul mi-a readus in mine viata. Oamenii sunt frumosi, buni si fericiti. Lumea rade si se lasa purtata in frenezii cu arome de tinerete. Da, in Cluj lumea traieste! Intr-o astfel de seara, Iunia Pasca si-a lansat pentru noi, Cartea.

Pe Iunia am descoperit-o in vara anului trecut, prin ceea ce ma defineste pe mine: Spiritul calator si Cuvantul. Atunci nu stiam asta. Am gasit-o intr-un moment in care soarta mea se afla la rascrucea unor drumuri care-mi cerseau calatorii pentru a desena noi povesti in viata. Ratacind fara ideal, cautand sa ma hranesc prin cuvinte, am citit atunci doar atat: “Sunt binecuvantat ca m-am nascut in Romania!”

Mi-a fost deajuns ca sa stiu ce-mi lipseste. Mi-am luat zborul precum un zmeu calator spre infinit si am plecat sa imi caut calea, ducand cu mine mereu mandria de a fi roman.

"Prin lume, spre mine", cartea Iuniei am citit-o calatorind cu microbuzul  de la Cluj la Piatra Neamt. (e drept ca prima suta de pagini am devorat-o la scurt timp dupa ce m-am intors de la lansare, undeva tarziu in noapte cand ferestrele intunecate inca se mai jucau cu stropii de ploaie).

Nu stiu daca e timp prea mult sau prea putin dar stiu ca in momentul in care am ajuns in Piatra Neamt, daca as fi luat din nou microbuzul spre Cluj, as fi facut acelasi lucru. As fi citit-o din nou si as fi savurat aceleasi cuvinte lasandu-le sa imi incante inima. Pentru ca am savurat! Am uns cartea ei pe sufletului meu, precum ungi untul pe paine si m-am hranit cu fiori, tresariri si emotii. M-au incercat pe rand zambete lacrimi si chiar sudori. Am trait amintindu-mi de mine. Am citit cautandu-ma ca in final sa ma descopar si sa spun: Da!

In momentul in care am ajuns acasa si mi-am intampinat mama care nu ma mai vazuse de aproape un an de zile, eram confuz. Mama mea draga, trecand peste bucuria regasirii, m-a privit in ochi si a vazut in ei nu fericirea mea de a fi acasa, ci dorinta de a pleca din nou. Sunt insa sigur ca dincolo de durerea pe care o poarta in suflet cand nu ii sunt acasa, ma intelege si ma sustine mereu. Pentru ca de fiecare data cand ies pe poarta si plec mama stie ca ma intorc. Pentru ca oricat as fi de liber, calator si indragostit de viata, intotdeauna voi avea nevoie sa ma intorc Acasa.

Iunia, iti multumesc. De azi calatoresc prin lume, dinspre tine!