Să fie aproape un an de când nu am mai ascultat un anume post de radio. Chiar nu ştiu de ce. Fără intenţie. Ieri ratăceam fără scop pe benzile de frecvenţă şi m-am oprit la acel post. Mi-a atras atenţia o povestioară. Părea ceva banal, vocea ce o povestea era liniştită şi păstra un ton de mister. Cred că asta m-a făcut să rămân pe frecvenţa şi să renunt să mai caut nimicuri în eter. Am ascultat povestea până la capăt, fiind cu fiecare clipa mai dornic să-i aflu deznodământul. Vă redau mai jos în propriile cuvinte tot ce mi-a desenat în memorie vocea crainicului:
Un om mergea liniştit pe malul oceanului. Ziua era în zori şi soarele abia începea să-şi arunce razele spre ţarm. Omul se plimba prin nisipul umed căutându-şi pacea în gânduri. Deodata văzu un alt om ce părea să aibă altă activitate faţă de a lui. Părea un lucru ciudat. Omul se apleca, culegea încet ceva din nisip şi apoi arunca repede în apa. Curios din fire, prietenul nostru se apropie de cel întâlnit cu gândul să-i afle îndeletnicirile. Îl privi pentru o clipă de la distanţă repetând la nesfărşit aceeaşi operaţiune, apoi se apropie întrebându-l ce face. Salutând politicos, însa fără să se oprească din treaba sa, omul începu să povestească:
“Acestea sunt stele de mare. Fluxul le-a aruncat pe mal şi fără apa bietele fiinţe s-ar stinge în scurt timp.”
“Bine, dar sunt mii de stele de mare pe acest ţărm. Nu ţi se pare că munca ta e inutilă? Nu vei reuşi niciodată să arunci toate vieţuitoarele înapoi în apă până să vină refluxul.”
“Munca aceasta nu e in zadar, prietene.”
“Păi nu înţeleg. În scurtul timp dintre flux şi reflux poţi arunca doar cateva stele înapoi în habitatul lor natural. Sunt zeci, poate chiar mii de plaje pe care probabil nenumarate stele de mare se sting chiar în acest moment.”
Pentru prima data, omul se opri din munca şi se apropie de prietenul nostru. Apucă o stea de mare din nisip şi zâmbi:
“Poate steaua ce o ţin în mână e doar una dintre cele norocoase pe care să le pot salva, însă în mâna mea eu ţin o viaţa. Iar pentru această vietate, viaţa contează.”
Aruncă steaua în apa şi pe chipul său se putea citi satisfacţie.
O simplă vietate într-un ocean sau un om într-o lume întreagă pot părea nimicuri ale infinităţii ce ne inconjoară. Însă, dacă poţi salva o viaţă, de ce sa nu o faci? Este o fapta bună pentru sufletul tău. Vă doresc să nu aveţi ezitari în a face fapte bune, oricat de neînsemnate ar părea, va exista intotdeauna cineva pentru care banalul faptei va reprezenta de fapt o maximă realizare.
13 comentarii:
se spune ca faptele bune se platesc si nu se rasplatesc...
se poate intampla si asa probabil...
dar asta doar in cazul in care astepti o plata pentru fapta ta...si asteptand si cantarind plata nu esti multumit de ea...
eu cred ca o fapta buna e o fapta buna si atat...o faci pentru ca simti...simti ca iti sta in putere sa faci un bine si atat....
cu siguranta o fapta buna e bine venita cand e facuta din proprie initiativa si nu din obligatie sau in asteptarea unei recompense.
asa e, Pandhora, o fapta buna o faxi pt ca simti si atat. multumesc.
Este atat de bine sa faci fapte bune... dar sa le faci "inconstient" ca e de fapt o fapta buna... sa le faci din instinct.
Ma "amuza" faptele bune care se fac in preajma sarbatorilor... doar -doar, D-zeu s-o indura sa le daruiasca in schimb case, amsini, avere... etc.
As vrea - daca imi pare povestea cu Tobias - sa donez unei case de copii cu nemle Lizuca. :)
Spor in fapte bune!
sper sa iti iasa povestea cu Tobias. sugur o sa fie pe placut tuturor.
dupa cum am mai spsu, faptele facute pentru beneficii de orice fel nu se pot considera bune, ai dreptate si tu. multumesc mult.
Ma gandesc acum la ceva ce mi-ai spus acum o luna. Am primit confirmarea adevarului tau. Aveai dreptate Tudor.
Tu stii mai bine, Anna. momentan insa nici eu nu reusesc sa iti mai accesez blogul. voie buna sa ai!
Interesanta subiect , am trecut si pe la tine pwp
multumesc mult Denisa!
gandurile rele se alunga prin fapte bune
interesanta teorie, clopotel. am notat. multumesc mult.
Batranii spun ca daca vrei ca Dumnezeu sa priveasca la fapta buna pe care ai facut-o, nu te lauda cu ea, n-o face pentru ochii celorlalti.
Se pot spune multe cuvinte frumoase despre "a face fapte bune", insa ce simti cu adevarat dupa ce ai facut o asemenea fapta, numa tu, cel care o faci poti sa stii.
Da, daca poti salva o viata de ce sa nu o faci? bine punctat.Sa o facem pentru ca suntem oameni, pentru ca ne curge sange prin vene, pentru ca avem sentimente si nu pietre in constructia noastra, pentru ca ne umplem sufletu de bucurie si il mangaiem pana la ultima nervura, pentru ca nu putem ramane nemiscati la strigatul de ajutor,pentru ca versi o lacrima de emotie, pentru ca tu ca om daca simti, trebuie sa ajuti.
multumesc mult miki. ai mare dreptate.fapta buna e pentru suflet nu pentru laude.
memori3s - sunt tot mai multi oameni ignoranti in lumea asta. e tot mai greu sa razbatem, putini au mai ramas cei care "simt ca sa ajute" multumesc.
Trimiteți un comentariu