Fapte bune

Să fie aproape un an de când nu am mai ascultat un anume post de radio. Chiar nu ştiu de ce. Fără intenţie. Ieri ratăceam  fără scop pe  benzile de frecvenţă şi m-am oprit la acel post. Mi-a atras atenţia o povestioară. Părea ceva banal, vocea ce o povestea era liniştită şi  păstra un ton de mister. Cred că asta m-a făcut să rămân pe frecvenţa şi să renunt să mai caut nimicuri în eter. Am ascultat povestea până la capăt, fiind cu fiecare clipa mai dornic să-i aflu deznodământul. Vă redau mai jos în propriile cuvinte tot ce mi-a desenat în memorie vocea crainicului:

Un om mergea liniştit pe malul oceanului. Ziua era în zori şi soarele abia începea să-şi arunce razele spre ţarm. Omul se plimba prin nisipul umed căutându-şi pacea în gânduri. Deodata văzu un alt om  ce părea să aibă altă activitate faţă de a lui. Părea un lucru ciudat. Omul se apleca, culegea  încet ceva din nisip şi apoi arunca repede în apa. Curios din fire, prietenul nostru se apropie de cel întâlnit cu gândul să-i afle  îndeletnicirile. Îl privi pentru o clipă de la distanţă repetând la nesfărşit aceeaşi operaţiune, apoi se apropie întrebându-l ce face. Salutând politicos, însa fără să se oprească din treaba sa, omul   începu să povestească:

“Acestea sunt stele de mare. Fluxul le-a aruncat pe mal şi  fără apa bietele fiinţe s-ar stinge  în scurt timp.”

“Bine, dar sunt mii de stele de mare pe acest ţărm. Nu ţi se pare că munca ta e inutilă? Nu vei reuşi niciodată să arunci toate vieţuitoarele înapoi în apă până să vină refluxul.”

“Munca aceasta nu e in zadar, prietene.”

“Păi nu înţeleg. În scurtul timp dintre flux şi reflux poţi arunca doar cateva stele înapoi în habitatul lor natural. Sunt zeci, poate chiar mii de plaje pe care probabil nenumarate stele de mare  se sting chiar  în acest moment.”

Pentru prima data, omul se opri din munca şi se apropie de prietenul nostru. Apucă o stea de mare din nisip şi zâmbi:

“Poate steaua ce o ţin în mână e doar una dintre cele norocoase pe care să le pot salva, însă în mâna mea eu ţin o viaţa. Iar pentru această vietate, viaţa contează.”

Aruncă steaua în apa şi  pe chipul său se putea citi satisfacţie.

O simplă vietate într-un ocean sau un om într-o lume întreagă pot părea nimicuri ale infinităţii ce ne inconjoară. Însă, dacă poţi salva o viaţă, de ce sa nu o faci? Este o fapta bună pentru sufletul tău. Vă doresc să nu aveţi ezitari în a face fapte bune, oricat de neînsemnate ar părea, va exista intotdeauna  cineva pentru care banalul faptei va reprezenta de fapt o maximă realizare.