Povestea inimii II

Geo se grăbea spre casă. Pe drumul ce-l cunostea atât de bine, astăzi i se părea totul schimbat. În ochii ei se citea dorinţa şi tâmplele îi zvâcneau de nerăbdare. Luase o hotărâre şi era mândră de ea. Se simţea matură şi îşi dorea să scape de povara ce o copleşea de la o vreme încoace. Nu putea trăi cu două iubiri în suflet şi astăzi avea să aleagă. Ştia că mama o va înţelege. Şi se grăbea la ea să îi spună. 

 În ultimele zile pleca de acasă dimineaţa sperând ca ziua să treacă repede şi să vină seară. Ar fi făcut orice să sară peste partea cu şcoala de dimineaţă şi să  meargă direct la cafenea să se întâlnească cu el. Să se lase cuprinsă în braţele lui şi să viseze. Să aştepte mângâierea ce îi liniştea sufletul şi să transforme visul în realitatea pe care şi-o dorea atât de intens. Şoaptele lui, sărutul, iubirea, erau senzaţii de care Geo uitase să se bucure în viaţă. Acum se simţea împlinită. Acum iubea şi dincolo de iubire se contura frumuseţea universului. Cerul era mai senin ca niciodată, şi zborul lor spre înălţimi era atât de lin. Asta era şansa de care trebuia să profite în viaţă!

 Ajungea noaptea acasă târziu, uneori atât de târziu încât îşi găsea mama dormind, obosită să o tot aştepte. Îi pregătea repede lucrurile pentru a doua zi şi apoi adormea desenându-şi visele cu prinţul ce venise să-i coloreze viaţă. În zori se trezea mai devreme decât mama şi pleca inaitne ca aceasta să iasă din lumea somnului. La şcoală nu-şi mai dădea interesul, activitatea ei reducându-se vizibil. Profesorii nu au înţeles-o şi sancţiunile au început să apară. Însă ei nu-i păsa. Ştia că după amiază la cafenea viaţa devenea frumoasă în braţele lui. 

 Şi acum se grăbea spre casă. Trebuia să îi spună mamei că sufletul ei a ales. Nu putea să trăiască cu ambele iubiri şi în copilăria ei nu găsea nici o cale de îmbinare între cele două situaţii. Aşa că trebuia să renunţe. În faţa mamei cu ochii înlăcrimaţi şi cu privirea iubitului în minte, şi-a  descărcat inima şi a plâns. Şi noaptea a trecut peste ele cu vorbe simple şi decizii mari. Răsăritul le-a surprins dormind îmbrăţişate împăcate una cu cealaltă, dar şi cu soartă ce le părea potrivnică.

 Geo a plecat spre şcoală  fericită. A vorbit cu profesorii şi aceştia au înţeles-o. Avea să devină din nou aceeaşi elevă eminentă. A promis acest lucru. 

 După amiază la cafenea şi-a întâlnit iubirea şi i-a pus punct. 

 Viaţă nu are sens fra iubire, însă din iubire ar trebui să se nască bucurii şi nu dezamăgiri. Dragostea vindecă şi trasează în viaţă soluţii fericite pentru toate necazurile. Însă aceea e iubirea adevărată.  Geo a ales iubirea mamei pentru că nu era pregătită pentru o iubire nouă. Dragostea ei pentru el era doar o copilărie. Iubirea se naşte din speranţă şi moare în naivitate. Dincolo de naivităţi iubirea lui devenea amăgire..  

 Îmbrăţişându-şi mamă, Geo a  realizat că viaţa ei e frumoasă. A înţeles că viitorul este în faţă şi iubirea poate să renască oricând plină de speranţa. Şi atunci va fi pregătită să iubească fără să fie nevoită să aleagă!  Pentru că iubirea adevărată ȋntotdeauna ȋnvinge!



Sursa foto aici.