Găseşte-mă iar

Îţi aminteşti? Am lăsat-o la tine. Poate fără să vreau, fără să ştii, făra să simt că-i departe.

Mai ştii cum era? Mai ţii minte unde ai ascuns-o? Acum ai nevoie de ea. Du-te şi o caută.

Nu mă întreba unde. Eu doar ţi-am oferit-o. Caută bine!

Poate ai uitat-o afară, pe leaganul din faţa casei. Poate pe banca pe care stateam în parcul bătrân. Poate ai rătăcit-o în fuga spre gară când m-ai condus spre Departe.

Sau poate e în camera ta.

Nu-i pe birou. Nu e ascunsă nici în sertare.

Să fie oare in dulap? Sau după rafturi de cărţi, prăfuită?

Chiar nu ştii unde e?

Sub pat? În aşternut? Poate sub pernă pulsând în visele tale?

Nu e sub covor. M-ar fi durut de fiecare dată când ai fi călcat peste.

Nu e nici măcar în balcon lânga floarea ce ne-a zâmbit mereu dimineaţa în dragostea noastră senină.

Tu crezi că ai pierdut-o?

Nu te opri! Nu-ţi fie teamă! Aminteşte-ţi acum şi zâmbeşte. Deschide ochii şi simte. Lasă-ţi gândurile să zboare la mine şi cheamă-mă cum mă chemai altădată.
 Acum ştii unde ai ascuns-o. Nu ai pierdut-o nicicând.

Inima mea a fost mereu acolo unde trebuia să fie: lângă inima ta.

Să nu mai uiţi niciodată!

Pentru că doua inimi ce bat în acelaşi piept fac viaţa de două ori mai frumoasă!