duminică, 3 februarie 2013

Reflexii metaforice

Nemaigăsind timp să-mi finisez poveştile, orbecăind în întunericul vremii fără să ştiu unde mi-am lăsat clepsidra vieții, ca să mi-o întorc din nou, aştern tăcut pe hârtie amalgam de cuvinte ce se împrăştie precum iubirile de mult uitate. Le adun pe toate ca pe un pumn de firmituri şi încerc să le aşez împreună. Cuvintele se nasc în gând şi înfloresc în amintiri de sentimente. Iubirea stă ascunsă între metafore. Mai pun o virgulă în rândul meu şi merg mai departe. La un moment dat, dincolo de punctele de suspensie va răsări un semn de exclamare.



Ascuns printre misterele nopții, luminat rareori de o stea căzătoare, voi continua să visez până-n zori. Fericit în reverie, fascinat într-o clipă lucidă de realitate, m-am rugat într-o rugăminte continuă ca soarele să-şi întârzie măcar o clipă răsăritul. Ca în fiecare dimineață, cu inima plină de amintirea ta din vis, mă trezesc într-o euforie colorată, zâmbind şi cântând un nou început de zi. Nu eşti lângă mine nici azi...

Te port încă în minte şi inima mi-e plina de tine. Te văd în orizontul senin, te văd în amurgul roşiatic de dincolo de creste. Te găsesc în camera mea, te am cu mine când lucrez şi munca îmi e mai uşoară. Te port peste dealuri şi munți, plutim împreună peste ape şi cerul senin. Te am în gând şi sufletul mi-e cald chiar dacă soarele uită uneori să-mi zâmbească din razele sale toride.
Dincolo de munți ecoul țipătului meu se sparge în amintirea ochilor tăi şi se răsfrânge peste pământ precum picuri de ploaie în care se oglindeşte mereu chipul tau. Inchid ochii şi plâng. Eşti cu mine. Te am şi mi-e dor.

Te caut şi te chem prin şoapte de vânt cu adieri de poveste. Te găsesc şi te vreau printre flori şi miresme. Printre mângâirile aştrilor mă pierd în inifinitul cerului senin ce se întinde dincolo de inima ta. Ȋn suflet ți se naşte iubirea. Ȋn ochi ți-au răsărit stele, pe buze sărut, mă pierd şi eu îndelung printre ele, iar azi te doresc şi mai mult. Zâmbetul ți s-a mutat în inimă şi dorința e în amândoi.
Ȋn noapte ce vine sau în zi ce-a trecut, sunt doar eu cu tine şi cerul albastru tăcut.

Cuvinte mai sunt, emoții la fel, pe tine te aştept să răsari.

Niciun comentariu: