Tot mai sus!

Nu m-am priceput niciodată la muzică. Şi nu am să mă pricep niciodată. Şi mai mult decât atât nici nu am pretenţia asta. De aceea m-am şi ferit să pun prea multe melodii pe blog de-a lungul timpului. Gusturile nu se discută, dar pot lăsa loc de interpretări. Cu toate astea, ascult muzică în fiecare zi. De toate genurile (a nu se citi nici măcar din greşeală manele) şi fredonez ce îmi rămâne în cap în limba mea de afon. Nu există muzică nevandabila sau muzică comercială, pentru mine muzica se împarte doar în două categorii: cea care îmi place şi cea care nu îmi place.

Miercurea fără cuvinte - Vreau să ating cerul

Pas cu pas urci mai sus şi cărarea se ȋndreaptă spre cer. Ignori oboseala şi mergi mai departe. Dincolo de creastă e infinitatea cerului ce te aşteaptă să o cuprinzi. Intinde mâna şi lasă-te ȋnconjurat de senin. Simţi? Acum eşti liber să zbori!

Trandafiri ȋn grădină

Inspirat de o poezie veche pe care am descoperit-o într-o agendă, am lăsat astăzi iubirea să  se îmbete cu mirosul trandafirilor. A rezultat însă o inimă rănită,  căzută între flori, înţepată în spini până la o sângerare adâncă. Nu e o poveste prea veselă, însă, dacă dragostea învinge , împăcarea sufletească e nemărginită. 

Dincolo de ploaie

În asfinţit  soarele se pregătea pentru somnul  de noapte întinzându-şi umbrele roşiatice peste  infinitatea cerului. Orizontul părea desprins din mâna pictorului ce aruncase în grabă pe un şevalet norii într-o confuzie de culori tomnatice. 

Apusul se amesteca cu furtuna ce se apropia ameninţătoare. Într-o clipă, seninul ascuns după nori lăsa vijelia să înceapă. Din razele roşii au mai rămas acum doar amintiri. 

Miercurea fără cuvinte – Relax

Ce face omul când e plictisit? Stă relaxat la  soare savurând ceva răcoritor sau ȋşi pierde timpul ȋn cel mai plăcut mod cu putinţă sau…(?) Ia să vedem dacă fotografia e destul de sugestivă. Voi vă daţi cu părerea şi eu vă confirm:

Definiţia iubirii

De curând cineva m-a întrebat ce e iubirea. Am stat şi m-am gândit că am scris multe poveşti de iubire dar nu am dat niciodată o definiţie concretă. Aşa că într-un prim moment nu am putut să îi răspund. Nu am avut pe cine să întreb. Prietenul meu Cupidon lipseşte de mult. E ocupat prin alte meleaguri şi a rătăcit săgeata mea de îndrăgostit. Aşa că am fost nevoit să inventez. Să încerc să îmi amintesc iubirea din postura omului care a uitat să iubească. Oare am reuşit? 

Miercurea fără cuvinte – copilarie

Cu siguranţă va fi tema saptămânii, insă să vă amintiţi astăzi mai mult ca oricând că in sufletul nostru vom fi ȋntotdeauna copii. Bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi! La mulţi ani!

Povestea inimii II

Geo se grăbea spre casă. Pe drumul ce-l cunostea atât de bine, astăzi i se părea totul schimbat. În ochii ei se citea dorinţa şi tâmplele îi zvâcneau de nerăbdare. Luase o hotărâre şi era mândră de ea. Se simţea matură şi îşi dorea să scape de povara ce o copleşea de la o vreme încoace. Nu putea trăi cu două iubiri în suflet şi astăzi avea să aleagă. Ştia că mama o va înţelege. Şi se grăbea la ea să îi spună. 

Miercurea fără cuvinte – anunţ angajare

Paznic desăvârsit, furios dar şi tenace, disponibilitate program prelungit, actualmente şomer, caut ceva de muncă. Intru ȋn graţiile oricui şi nu sunt mofturos. Ataşat vă ofer fotografii de la ultimul meu job. Aştept oferte şi remuneraţii:

Povestea inimii

 Era o fată modestă. Îşi aducea aminte copilăria şi îşi ştergea lacrimile de fiecare dată când amintirile o năpădeau. Nu din cauza greşelilor ce le făcuse demult şi nici a părerilor de rău ce au încercat-o în perioada imediat următoare. Singurul regret era că anii aceia inocenţi nu aveau să se mai întoarcă niciodată.  

Zbor...Şi de la capat!

Vântul bate intens. Din înălţimea norilor zborul îmi este ameninţat. Privind spre orizont m-am lăsat dus de furia curenţilor de aer şi mi-am pierdut destinaţia. Acum nu mai zbor. Doar plutesc în voia sortii. Cerul e gri. Şi-a pierdut albastrul său inocent în dauna norilor ce par să nu mai fie nici ei pufoşi. Pe la colţuri de stele şuieră neîncetat vestea că zborul meu urmează să se prăbuşească. Să fiu oare pierdut?...

Miercurea fără cuvinte - Soare pe Marea Moldovei

  Vă place lacul? Muntele? Adoraţi plimbările? Ce spuneţi astăzi de o plimbare armonioasă într-un peisaj scăldat de razele soarelui de primăvară? Bucuraţi-vă de o călătorie pe Marea Moldovei:

Zâmbet cu prietenii

Soarta ne plimbă cărarea vieţii in diverse locaţii. Uneori peste câmpii cu paşii mărunţii şi veseli, alteori escaladând munţi obosiţi de urcuş. Apoi coborând in viteza spre marea speranţă şi câteodata in plină tendinţă de zbor. In drumul nostru prin viaţă intâlnim alte cărări, alte drumuri pe care merg oameni. Oameni diferiti sau asemănători, având cărarea vieţii comună cu a noastră, pentru un timp sau pentru totdeauna. Mai există şi oameni care apar in viaţa noastra, se fac remarcaţi şi apoi dispar lăsându-ne doar cu amintirea. Cel mai plăcut este când un om care a plecat de mult de pe drumul tău, reapare schimbat, metamorfozând amintirea in prezent.