Miercurea fără cuvinte - Visare

Ȋn deşertul de alb, neatins de picior, mă confund cu un nor pe un zmeu călător... Ȋn jur e tăcere! Infinitul zboră cu mine în albastru celest căutând nemurirea. 

Miercurea fără cuvinte - Pe inserat

Precum se-agită marea-n valuri de nisip, norii pe cer se zbat în vânt pierzând cărarea, şi-n umbra marelui apus se plimbă în culori de foc ce ieri au fost şi astăzi parcă nu-s. Ȋn iarna ce mă-ngroapă-n munții albi, tot mai pustii, mai rătăcesc pribeag... şi tu te pierzi si tu nu-mi vii...

Din adolescenţă

Şi dacă tot am început anul într-o perspectivă poetică, se pare că am să păstrez pentru un moment linia versificată, amintindu-mi astăzi de o poezie pe care am scris-o la finalul anilor 90. Nu ştiu prin ce minune am regăsit-o, însă mă bucur că încă există. 

Miercurea fără cuvinte - De iarna

...Şi fiindcă tot mă-ntreabă lumea unde sunt... şi findcă tot mai rătăcesc în albul infinit ca cerul... 

Reflexii metaforice

Nemaigăsind timp să-mi finisez poveştile, orbecăind în întunericul vremii fără să ştiu unde mi-am lăsat clepsidra vieții, ca să mi-o întorc din nou, aştern tăcut pe hârtie amalgam de cuvinte ce se împrăştie precum iubirile de mult uitate. Le adun pe toate ca pe un pumn de firmituri şi încerc să le aşez împreună. Cuvintele se nasc în gând şi înfloresc în amintiri de sentimente. Iubirea stă ascunsă între metafore. Mai pun o virgulă în rândul meu şi merg mai departe. La un moment dat, dincolo de punctele de suspensie va răsări un semn de exclamare.

Miercurea fără cuvinte – Lună plină

Umplut până la refuz cu brazi încărcați cu zăpadă, lipiți de cer prin înălțimea munților, întregul peisaj e de basm. Celestul e curcubeu, în nuanțe de roşu şi albastru, continuându-şi mai apoi infintul în culoarea obişnuită a iernii. Şi, peste toate astea, la mijloc de orizont, răsare stăpână crăiasă, Luna.

Regăsiri în rătăciri

Cerul plângea prelung într-o burniță albastră. Inima părea să înghețe rece în piept însă vibrația-i părea fierbinte. Ȋl privi în ochi şi simți un fior. Un sentiment nou, plăcut, o senzație de linişte interioară, dar în acelaşi timp de zbucium intens. Mâinile îi tremurară instinctiv şi vocea refuza să se audă în noapte.  Vântul vibra ca o şoapta în locul ei şi Geo simți pentru prima oară un fior ce avea să-i devină o dependență în suflet.

Miercurea fără cuvinte - 10.000!

Trebuie să recunosc că am pândit momentul. De felul meu sunt interesat de statistici şi am considerat că acesta ar putea fi un punct de interes. Mi-am  propus să premiez într-un fel câştigatorul şi am aşteptat cuminte să se întâmple. Am sperat să nu fie un anonim sau o reclama idioată şi într-un final s-a întâmplat: am primit înstiintarea ca am ajuns la 10.000 de comentarii pe site-ul personal. Dacă e de bine sau nu, va dați şi voi cu părerea:

În căutarea…

Cu ochii larg deschişi stau astăzi să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ȋmi ofer inima să se umple de iubire, îmi las sufletul să zboare, încărcat cu ideea că viața este frumoasă. Liniii neregulate se joacă în orizont, împungând vârfuri  de cer cu creste de zăpadă.  Natura delicată şi blândă până acum, prindea forme neaşteptate.

O voce ce părea vis, şopti delicat în cuvinte suave. Am ştiut că e ea ce va fi, vorbind cu mine ce sunt.

Miercurea fara cuvinte - Printre insule

Sunt plecat acum si internetul nu  ma ajuta prea mult. Am facut fotografii, insa mi s-a terminat bateria si nu imi gasesc incarcatorul. Nu imi amintesc sa fi fost vreodata atat de dezorganizat (sa nu plecati niciodata de acasa in graba; ganditi-va de doua ori la ceea ce puneti sau nu puneti in bagaj). Ma bucur insa de plimbare si sunt fericit ca am ajuns sa vad astfel de locuri. Fotografia de mai jos, nu imi apartine, insa trebuia sa va arat neaparat unde ma aflu acum, pentru ca e de vis si e aproape primavara. Va doresc zambete si voie buna!

Ratacind fara cuvinte

Sa le fi pierdut oare pe toate? Sa fi uitat unde le-am pus? Sau doar s-au ascuns de mine si nu vor sa mai iasa? Sa caut un vinovat sau sa incerc sa redescopar? Unde? Unde s-au ascuns? Cum oare le-am lasat sa se indeparteze de mine?

Miercurea fără cuvinte - sa o caut deja?

In asfintit, o raza de soare isi intinde lumina catre padure. Printre nameti, razbatem mereu catre senin cu gandul departe, cautand primavara. Inca nu vad nici o urma, insa sperantele incep de pe acum sa inmugureasca.

Să nu te-ncrezi...

Anul începe în forță cu decizii forțate şi concepții impuse. Trecând peste ele şi ignorând toate neplăcerile, mă refugiez în cuvinte. Cândva am renunțat să mai scriu poezii pentru că mi se păreau triste. Astăzi am înțeles că pot să îmi vărs tristețea în versuri care nu au nici o legătura actuală cu realitatea, iar în viața de zi cu zi să merg mai departe zâmbind, aşa cum făcem inainte, aşa cum fac mereu.