Surpriza! Uimire!Iubire?
Intrebari, amagiri, stupoare... Oare cine a pierdut fericirea?
Fiecare visa ca-i a lui.
...
Ma aflam din greseala prin gara... ratacisem prin tren un stilou. Cautam. Plictisit.
Era stiloul cel nou. Cu el iti scriam poezii. Dar asta a fost de mult.
Inca mai caut stiloul sa-ti scriu poezii...
...
Te aflai din greseala prin gara. Ratacisei prin tren o umbrela. Cautai. Plictisita.
In viata ploua peste sufletul tau. Nu mai aveai cu ce sa iti acoperi inima. Dar asta a fost de mult.
Tu nu iti mai cauti umbrela. Ploua in sufletul tau cu lacrimile mele.
...
Au trecut ani peste iubirea de la obiecte pierdute.
Si eu si tu ai trecut peste acea iubire si tot nu am gasit-o...
Fiecare am visat la ea, sperand sa fie a noastra...
Visele s-au spulberat precum cuvintele ce se pierd intr-un varf de penita uitat intr-o calimara.
Acum, aparent, am gasit fiecare ce cautam... eu o umbrela, tu un stilou...
...
Iubirea nu se pierde intr-un tren ce duce departe.
Iubirea e in sufletele noastre...
Dar uneori nu cautam unde trebuie.
3 comentarii:
iubirea asta, atat de frumoasa, dar atat de pretentioasa, infumurata... i se pare ca ea merita totul, compromisuri, rasfat, timp, poezii, plimbari prin parc chiar si pe vreme ploioasa.
cu toate acestea, cand iubirea e traita in doi, impartita la doi si inmultumita cu doi... devine stralucitoare!
(nu stiu ce m-a apucat de tot ma plimb prin trecutul blogului tau; cred ca urmaresc evolutia ta in scriere:)) )
revin: evolutia se observa cu ochiul liber, de la mare distanta!
felicitari!
chiar nu stiu ce te-a apucat sa te plimbi prin blogul meu, dar sa stii ca sunt aici si te insotesc la plimbare.
multumesc pentru "observatii".
cat despre iubire... "doi" ala e esential oricum l-ai pune in ecuatie.
Trimiteți un comentariu