The way "back"

Inainte de a pleca in lume, ne-am adunat cu totii pentru o saptamana in Norvegia, pentru a ne pune la punct ultimele detalii privind marea noastra calatorie. Astfel, am petrecut cateva zile cu dezbateri mai mult sau mai putin intense si am avut intrevederi cu rezultate benefice. Si, intr-un final, a venit timpul sa plecam.

Despre voluntariat si beneficiile acestui mod de a fi

Nu m-as fi gandit sa imi transform acest loc intr-un blog de calatorii. Si poate nu as fi facut asta niciodata chiar daca de mult calatoresc acolo unde ma cheama vantul si soaptele noptii. Totusi, fiindca ma simt dator sa explic de ce anul asta am lipsit mai mult sau mai putin din peisajul virtual, am sa va spun o poveste despre ce a fost si ce urmeaza sa fie. Povestea schimba nu doar persoana intai singular ci si modul de viata a celor implicati. Va averizez ca urmeaza acum o poveste lunga, o poveste la finalul careia nu o sa spuneti ca s-a terminat cu bine, ci o sa va minunati probabil  asteptand continuarea.

Bucurati-va asadar prin intermediul nostru de calatoriile pe care le vom face si de surprizele pe care ni le reverva urmatoarea perioada din viata:

Ce mai fac eu? Cred in mine!

Poti sa crezi in viitor? Poti sa crezi ca soarta ti-e scrisa spre o anume directie? Ai sentimentul ca totul, indiferent de ce ai face se duce spre ceea ce iti este scris? Poate e adevarat. Poate tot jocul vietii e doar o piesa de teatru, care se termina cu acelasi deznodamant indiferent daca joci bine sau prost in fata audientei.

Nu am sa fac o pledoarie asupra viitorului si nici nu am sa ma concentrez pe teatrul ce-l jucam in fiecare zi pentru a ne deseana pentru altii viata in culori mai mult sau mai putin fanteziste.

Nu fi musca!

Nu stiu rolul lor. Nu m-am gandit niciodata ca ar avea vreo unul. Nici nu am intrebat. Puteam macar sa ma interesez, insa nu avea rost. Cand nu iti place ceva nu vrei sa afli informatii contradictorii. Asa ca am lasat totul sa para confuz multumindu-ma cu idea ca eu am dreptate.

O lansare cu succes!

Nu as putea spune ca am avut emotii. Nici cand am hotarat sa pun totul pe hartie, nici cand am vorbit cu cei in cauza sa duca acest lucru mai departe; nici macar cand totul s-a materializat si am ajuns pentru prima data in viata sa tin in mana o carte al carui autor sunt eu...

Si totusi...

Lansare

Dragii mei lansarea va fi duminica in Piatra Neamt. Va astept cu drag!

Miercurea fara cuvinte - De toamna

S-a aprinstoamna printre plopi colorandu-si arama in frunze. Pe drumuri ce-au pierdut odata vara, ma pregatesc iarasi de duca...

Raze de senin - cartea

Pe hartie sau pe calculator, intr-un caiet sau pe bucati de hartie cazute intamplator in mana, uneori chiar in memoria telefonului, adun ganduri. Cuvant langa cuvant, fara forma sau cu fond, cu metafore sau simple epitete, creez povesti, intamplari, fapte.

Miercurea fara cuvinte - Raze de senin

Va prezint astazi in premiera surpriza despre care v-am povestit in trecutul apropiat. Mai jos gasiti coperta viitoarei mele carti. Astept pareri si accept critici. Va salut si va multumesc!

Impreuna salvam Rosia Montana! Romania traieste!

De ceva vreme traim in ignoranta, uitare si ciuda. Ne place sa vorbim de rau pe cei ce ne conduc, ne place sa aruncam vorbe grele celor ce isi fac viata mai usoara pe spatele nostru care munceste, ne place deasemenea sa injuram, barfim si sa criticam tot ce nu ne convine. Apoi ne retragem in mizeria noastra, in saracia in care traim, in coltul nostru de casa, apartamnet sau garsoniera inchiriata sau luata in rate, stam la o bere, mancam un mic si ne mai plangem iar, putin de mila. Atat! De fapt nu facem nimic. E ca si forma fara fond, culoarea fara lumina si cuvantul fara fapta. Si tot sa fi trecut vreo 20 de ani si mai bine de cand ne-am amestecat cu totii intr-un amalgam impetuos de nepasare si lipsa de altruism.

Miercurea fara cuvinte - Urias

Am gasit un urias!

Miercurea fara cuvinte - Mori de vant

Nu puteam sa ajung in Danemarca fara sa vad mori de vant. Si daca tot am gasit...

Miercurea fara cuvinte - Marea Nordului

Nu credeam sa mai ajung anul asta, insa am fost fericit sa gasesc din nou marea... undeva in Danemarca!

Drumul spre vise

Pe la 12 ani eram un pusti confuz, copilaros si incredibil de obraznic. Ai mei nu isi pot reprosa nimic, educatia primita acasa era asa cum trebuia poate sa fie, insa nu prea se prinea de mine. In acest fel, bunele maniere si simtul practic nu prea faceau parte din caracterizarea mea de atunci. Aveam totusi o pasiune care se agatase scai de mine si ma facea mult mai atent, vigilent si serios. Crescut intr-un mediu propice, cu “pasionati” din tata in fiu, “microbul fotbalistic” avea sa ma transforme intr-un mod total neasteptat.  Cand vorbeam despre fotbal ma simteam matur, destept si mai mult decat atat, acceptat in societatea “oamenilor mari”. Asa am invatat despre respect, spirit de echipa, indarjire si devotament.

Stapana lumii

Ma cam plictisesc. Uneori de moarte. Dar nu as muri nici sa ma bati. Nici chiar de ma bati tare. Cam cum se bat tobele. Tobele  au ritmul lor. Si merg bine cu chitara bas. Nu pot sa cant, dar imi place sa ascult. E ca si cum as prefera sa tac si sa ascult in loc sa vorbesc si sa nu ma asculte nimeni. Cand nu ma asculta nimeni ma simt ca un radio plictisit. Stau intr-un colt si doar praful se aseaza pe mine. Si plictiseala ma roade la colturi precum praful care imi intra in simturi. Insa simturile mele sunt goale. Goale si risipite in nestiinta. Nestiinta e opusul stiintei? Cine sa le mai stie pe toate…(?)

Miercurea fara cuvinte - Tot un fel de dragoste

Pot spune ca dragostea e peste tot, nu-i asa?

Miercurea fara cuvinte - Curcubeu dupa ninsoare

Saptamana trecuta am urcat pe cel mai inalt munte din Norvegia (2496m alt - Galdhøpiggen). Am gasit pietre, zapada, ninsoare dar si o recunostinta pe masura. Fotografia vorbeste de la sine. Va doresc zambete colorate!

O raza de... Stockholm

Dupa un an de locuit in Norvegia, unde am trecut de la "Oau!", la vremea primului impact cu o tara scandinava, la "Ahh...!" pe la mijlocul perioadei si am ajuns la "Hmm..." in zilele noastre, a venit timpul sa fac o incursiune intr-o tara vecina si prietena, la doi pasi si poate jumatate de locul in care ma aflam, vizitand, pentru aproape o saptamana, Suedia. Si daca orase precum Karlstad sau Nykoping nu va spun prea mare lucru, de Stockholm precis a auzit toata lumea.

Miercurea fara cuvinte - Lacul din cer

Lacul e sus, cerul e jos? Apa si munte, toate impreuna. Eu plutesc undeva spre infinit!

Adevarul despre disparitia unicornilor

Noaptea se plictisise sa mai astepte si chema soarele spre rasarit. Un rosu prelungit imbraca padurea intr-o clipa de raceala tomnatica. Stele palira, roua sclipi printre frunze. Intr-o liniste deplina, statea incremenit ascultand universul sa se miste. Nimic. Doar tacere. In departare, o goarna suna ascutit si prelung, in semn de chemare.

Rasarit

Forme nedefinite, umbre, obiecte zburatoare neindentificate zboara rapid fara sansa de a deveni vreodata cunoscute. Intuneric si ceata, nebuloasa ce induce mereu in eroare.

Miercurea fara cuvinte - Cand am atins cu mana norii

Cand mi-am gasit pe-o creasta cerul, mi-am cautat albastrul in lacul senin si am atins cu mana norii.

Reveniri din...relaxare(!?)

Se stinge timpul in taina, se sfarseste si clipa ca soapte pierdute fara ecou; se clatina vara, primavara-i trecuta de mult - nici nu imi amintesc anul asta sa fi vazut vreo lalea. In infinitul amintirilor ce le-am tot scris lasand loc pentru cele nescrise, tes fapte si traiesc sentimente. Undeva, nu foarte departe, viitorul imi face cu ochiul zambind cu caldura.

Din aparentele sfarsitului

...Si fiindca tot mi-am amintit de poezie, continui astazi printre versuri si rime.

Petale de dor

Si fiindca timpu-mi joaca feste si azi ma simt pierdut in stele, vise si nesansa, imi amintesc de versuri de demult zambind la raza mea maiastra. Si raza mea e plina de speranta...

Miercurea fara cuvinte - Capitala Moldovei

Cand Stefan a spun ca Moldova nu-i a lui nici a urmarilor urmasilor lui, nu s-a referit la noi, ci la cei care vor sa vina.. Oricum ar fi insa, pana la ei  ne bucuram de Iasi asa cum este. Noapte buna din capitala Moldovei!

Prin lume, dinspre Iunia

In mod normal o calatorie prin tara, fie ea si cu microbuzul, ma lipeste cu nasul de geam si imi lasa privirea sa zburde pe plaiuri dragi de patrie iubita. Paduri, campii, munti sau ape, toate alearga in fata mea din viteza masinii cu care ma deplasez, umplandu-mi inima de bucurie, atingandu-mi sufletul pana cand se trezeste in mine mandria si multumirea binecuvantarii de a fi roman.

Ziua de azi a fost diferita. Mi-am gasit locul mic si m-am asezat  inghesuit cu picioarele la gura intre doua scaune  in masina ce avea sa ma duca acasa. Aveam loc la geam si totusi am omis sa privesc afara. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca nu am simtit nevoia. Astazi am avut cu mine ceea ce ma compleateaza mereu, am avut cu mine Cuvantul.

Miercurea fara cuvinte - Pe drum spre...

La momentul cand voi cititi aceste randuri eu sunt cel mai probabil pe drum, in tara vecina si "prietena", Ungaria cu destinatia Cluj Napoca. Si pentru ca saptamana trecuta v-am promis tara noastra, sa fie Romania:

(ghiceste cineva unde este?)

Miercurea fara cuvinte - Aproape Paradis

Astazi va aduc in dar marea, si muntii si albastrul senin...

Viata are gust!

De vreo saptamana tot caut luna. Pe dupa creste, in reflexia apei, dincolo de nori sau in albastrul senin. Nimic. Nici urma. Soarele e stapan si se joaca cu cerul, tinand ziua la respect si noaptea la distanta. In perioada asta, aici, in Nordul Norvegiei, nu apune niciodata. E atat de vesel sa nu stii unde-i luna. Cand nu e intuneric nu e loc de teama.

Aproape de (Tara lui) Mos Craciun

Cu somnul nu am fost niciodata prieten. Am preferat intotdeauna sa fac altceva, orice, numai sa nu dorm. Sa nu ma intelgeti gresit. Uneori dorm, recunosc. Si dorm bine. Insa noptile albe au fost si raman deocamdata favoritele mele. Mergand pe principiul  “cere si ti se va da” sau “ai grija ce-ti doresti fiindca s-ar putea sa se intample”, am reusit sa ajung intr-un loc unde soarele a uitat sa apuna. Aici sa vezi adevaratele nopti albe! Cum sa dormi cand soarele iti zambeste in fereastra la orice ora din zi sau din noapte?

Cat despre Tara lui Mos Craciun…

Miercurea fara cuvinte - La mare la ... iarna?

Azi am gasit marea. Ignorand iarna, am cautat plaja, am tresarit in nisipul fin, ascultand pescarusii, lasandu-mi fericirea sa zboare dincolo de valuri. O sa vina si vara; azi imi e deajuns marea!

Miercurea fara cuvinte - Raza de primavara

Si stiu si vad ca lacul inca-i inghetat, dar raza ce-mi zambeste din senin, doar semn de primvara-mi este!

Lumina e in noi!

Am fost intotdeauna un mare fan al primaverii. Am adorat-o si o voi adora mereu, pornind de la cautarea primelor raze calde, pornind de la lumina mult mai albastra si de la celestul mult mai senin, continuand cu ratacirea printre muguri de flori, printre copaci si mai apoi prin regasirea in tot ce inseamna verde si revenirea la viata. Iubesc primavara si primavara ma iubeste pe mine.

Azi e primavara mea

Si floarea lui e pentru mine, si timpul lui e timpul meu. Malin duios ce-ti raspandesti mireasma, mai trece-un an prin mine si inca o primavara in dreptul tau.

Reflexii in oglinda

De obicei cand fac acte de caritate le fac sa stiu numai eu. Si in general nu sutin campanii de genul "Ajutati pe ..." sau ale slogane de acest gen. Totusi, am langa mine un coleg al carui nepot se afla intr-o suferinta continua. Nedreptatit de sistemul  in care traim, dar mai ales nedreptatit  de viata, simt nevoia sa il sustin si sa duc mai departe masajul sau. Clipul de mai jos e facut de toti colegii mei si transmite in mai multe limbi acelasi mesaj: "Ajutati-l pe Goncalo!"

Miercurea fara cuvinte - pe drum (spre primavara?...)

Pe drum, odata, venea cineva, dar primavara ea..., ea cand venea?

Buna, ce faci?

In ziua de azi, timpul si soarta ma tin departe de locuri dragi si mai ales de oameni. Viata ma tine uneori prea aproape de cei care nu ar trebui sa fie langa mine si mult prea departe de altii pe care mi i-as dori sa-i am in preajma.  Comunicarea e limitata, telefonul nu e la indemana, internetul merge rar si incet. Cu toate astea, mesajele nu contenesc uneori sa vina, de la cei ce sunt conectati intr-o oarecare masura cu soarta mea.

For a better future?

Intr-o zi, pornind de la ideea ca mereu ai sansa sa faci ceea ce iti doresti la momentul potrivit, chiar daca uneori nici macar nu aveai habar ca poti face acel lucru, am ajuns sa ma inscriu la un concurs avand tema "Pentru un viitor mai bun". Suna idealist insa realizabil. Si ma referm mai mult la creatia mea si nu neaparat la viitorul mai bun. Pornind de la ideea ca omul trebuie sa inteleaga  prezentul pentru a schimba viitorul, va prezint mai jos clipul realizat:

Miercurea fără cuvinte - Mai aşteptăm

Azi e o zi frumoasă. Precum multe alte zile frumoase de iarnă. Primăvara? Poate intr-o zi...

De nu te am...

Tin ochii inchisi. Au trecut ani peste mine lasandu-ma timid in tineretea ce se scurge fara jena. Am refuzat iubiri descatusand dorinta. Am negat ca am suflet, reinventand pasiunea si am devorat viata traind asa acum am crezut de cuvinta. Iubirea neimpartasita mi-am adunat-o in inima. Strat peste strat, fara sa stiu, pana cand inima a devenit neincapatoare. Si eu am continuat sa adun sentimente fara sa tin cont ca nu mai am unde sa le ascund pana cand intregul corp a inceput sa tipe si sa se revolte. E atat de multa dragoste in mine…

…si nimeni imprejur ca sa se-nfrupte!

Pretul timpului

Intr-un colt de senin ratacit printre nori se ascunde o raza de soare. Cerul, ca o poarta deschisa spre lume, revarsa o fanta de lumina alba, blanda si tacuta. Ignorand troienele de zapada ascutite peste intregul cuprins, deschid fereastra spre lumina. Ma ridic peste geam si pret de cateva clipe, cu ochii inchisi, caut in gand fericirea.

Miercurea fara cuvinte - Imi vreau timpul inapoi

De s-ar putea-ntampla candva, vreo doua zile sa dau timpul inapoi....si atunci sa-l folosesc cu iscusinta!

Miercurea fără cuvinte – Varşovia din nou

Şi pentru că Polonia nu se poate prezenta într-o singură fotografie, iar lucrurile neterminate nu mă caracterizează, mai adaug astăzi la colecție o imagine reprezentativă plus o surpriză. Sunt convins ca o să vă placă. Salutari cu bine!

Miercurea fără cuvinte - Varşovia

Ȋn periplul meu prin viață şi prin lume, timpul şi paşii m-au ajuns astăzi într-un oraş pe care l-am decoperit aşa cum l-au descris toți. Ca o pasăre renăscută din propria cenuşă, Varşovia, capitala Poloniei m-a primit cu arome de primavară senină.

La plimbare cu iarna

 Ziua începuse târziu, aproape de amiază, când m-am decis sa ies dintre patru pereți căutând primăvara. Era un soare senin ce reflecta în zăpadă colorând întrega privelişte în albastru celest. Cu geamul deschis, m-am lăsat purtat de mireasma aerului curat şi tare din iarna asta ce pare fără sfârşit. E o zi potrivită pentru plimbare.

Fii cerul meu senin

Mă lipesc de fereastră şi îmi pierd privirile în depărtări. Orizontul e alb, fereastra e veche. Afară ninge mult, agitat şi rece. Privirea mi-e de gheată şi inima tinde să devină la fel. Ȋmi iau gândurile şi le las să răzbată dincolo de geamul cu iarnă.

Miercurea fără cuvinte - Visare

Ȋn deşertul de alb, neatins de picior, mă confund cu un nor pe un zmeu călător... Ȋn jur e tăcere! Infinitul zboră cu mine în albastru celest căutând nemurirea. 

Miercurea fără cuvinte - Pe inserat

Precum se-agită marea-n valuri de nisip, norii pe cer se zbat în vânt pierzând cărarea, şi-n umbra marelui apus se plimbă în culori de foc ce ieri au fost şi astăzi parcă nu-s. Ȋn iarna ce mă-ngroapă-n munții albi, tot mai pustii, mai rătăcesc pribeag... şi tu te pierzi si tu nu-mi vii...

Din adolescenţă

Şi dacă tot am început anul într-o perspectivă poetică, se pare că am să păstrez pentru un moment linia versificată, amintindu-mi astăzi de o poezie pe care am scris-o la finalul anilor 90. Nu ştiu prin ce minune am regăsit-o, însă mă bucur că încă există. 

Miercurea fără cuvinte - De iarna

...Şi fiindcă tot mă-ntreabă lumea unde sunt... şi findcă tot mai rătăcesc în albul infinit ca cerul... 

Reflexii metaforice

Nemaigăsind timp să-mi finisez poveştile, orbecăind în întunericul vremii fără să ştiu unde mi-am lăsat clepsidra vieții, ca să mi-o întorc din nou, aştern tăcut pe hârtie amalgam de cuvinte ce se împrăştie precum iubirile de mult uitate. Le adun pe toate ca pe un pumn de firmituri şi încerc să le aşez împreună. Cuvintele se nasc în gând şi înfloresc în amintiri de sentimente. Iubirea stă ascunsă între metafore. Mai pun o virgulă în rândul meu şi merg mai departe. La un moment dat, dincolo de punctele de suspensie va răsări un semn de exclamare.

Miercurea fără cuvinte – Lună plină

Umplut până la refuz cu brazi încărcați cu zăpadă, lipiți de cer prin înălțimea munților, întregul peisaj e de basm. Celestul e curcubeu, în nuanțe de roşu şi albastru, continuându-şi mai apoi infintul în culoarea obişnuită a iernii. Şi, peste toate astea, la mijloc de orizont, răsare stăpână crăiasă, Luna.

Regăsiri în rătăciri

Cerul plângea prelung într-o burniță albastră. Inima părea să înghețe rece în piept însă vibrația-i părea fierbinte. Ȋl privi în ochi şi simți un fior. Un sentiment nou, plăcut, o senzație de linişte interioară, dar în acelaşi timp de zbucium intens. Mâinile îi tremurară instinctiv şi vocea refuza să se audă în noapte.  Vântul vibra ca o şoapta în locul ei şi Geo simți pentru prima oară un fior ce avea să-i devină o dependență în suflet.

Miercurea fără cuvinte - 10.000!

Trebuie să recunosc că am pândit momentul. De felul meu sunt interesat de statistici şi am considerat că acesta ar putea fi un punct de interes. Mi-am  propus să premiez într-un fel câştigatorul şi am aşteptat cuminte să se întâmple. Am sperat să nu fie un anonim sau o reclama idioată şi într-un final s-a întâmplat: am primit înstiintarea ca am ajuns la 10.000 de comentarii pe site-ul personal. Dacă e de bine sau nu, va dați şi voi cu părerea:

În căutarea…

Cu ochii larg deschişi stau astăzi să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ȋmi ofer inima să se umple de iubire, îmi las sufletul să zboare, încărcat cu ideea că viața este frumoasă. Liniii neregulate se joacă în orizont, împungând vârfuri  de cer cu creste de zăpadă.  Natura delicată şi blândă până acum, prindea forme neaşteptate.

O voce ce părea vis, şopti delicat în cuvinte suave. Am ştiut că e ea ce va fi, vorbind cu mine ce sunt.

Miercurea fara cuvinte - Printre insule

Sunt plecat acum si internetul nu  ma ajuta prea mult. Am facut fotografii, insa mi s-a terminat bateria si nu imi gasesc incarcatorul. Nu imi amintesc sa fi fost vreodata atat de dezorganizat (sa nu plecati niciodata de acasa in graba; ganditi-va de doua ori la ceea ce puneti sau nu puneti in bagaj). Ma bucur insa de plimbare si sunt fericit ca am ajuns sa vad astfel de locuri. Fotografia de mai jos, nu imi apartine, insa trebuia sa va arat neaparat unde ma aflu acum, pentru ca e de vis si e aproape primavara. Va doresc zambete si voie buna!

Ratacind fara cuvinte

Sa le fi pierdut oare pe toate? Sa fi uitat unde le-am pus? Sau doar s-au ascuns de mine si nu vor sa mai iasa? Sa caut un vinovat sau sa incerc sa redescopar? Unde? Unde s-au ascuns? Cum oare le-am lasat sa se indeparteze de mine?

Miercurea fără cuvinte - sa o caut deja?

In asfintit, o raza de soare isi intinde lumina catre padure. Printre nameti, razbatem mereu catre senin cu gandul departe, cautand primavara. Inca nu vad nici o urma, insa sperantele incep de pe acum sa inmugureasca.

Să nu te-ncrezi...

Anul începe în forță cu decizii forțate şi concepții impuse. Trecând peste ele şi ignorând toate neplăcerile, mă refugiez în cuvinte. Cândva am renunțat să mai scriu poezii pentru că mi se păreau triste. Astăzi am înțeles că pot să îmi vărs tristețea în versuri care nu au nici o legătura actuală cu realitatea, iar în viața de zi cu zi să merg mai departe zâmbind, aşa cum făcem inainte, aşa cum fac mereu.

Miercurea fără cuvinte – Happy ’13!

Pesimistii ar avea tendința să spună că urmează un an ghinionist. Eu spun că anul va fi cel puțin la fel de bun precum cel care a trecut. La mulți ani !