Optimism!

S-a mai dus unul. Și s-a dus tot din vremea noastră. Ar trebui să facem un pact cu timpul, să meargă un an înainte și unul înapoi. Să ne alegem un an de referință și să îl repetăm la nesfârșit. Să cuprindem în el toate bucuriile și împlinirile, sănătatea și fericirea noastră și a celor din jur. Și anul acela să îl transformăm în etalon. Dar noi oamenii suntem departe de a face așa.  Acest lucru nu ne-ar crea decât o stare de plictiseală constantă. 

Miercurea fără cuvinte – Spre noi inceputuri

 Ȋn acalmia norilor, cerul se odihnește și el in franjuri de senin. A cernut neaua peste țară, îmbrăcându-ne în iarnă. Ȋn amurg de zi și de an, omul pornește mereu pe un alt drum, sperând ca de data asta să găsească la capatul lui implinirea. Dincolo de omat e speranța.

Așteptați de mult?

Tresări. Deschise ochii și lumina dimineții îl făcu să zâmbească. Își întinse tot corpul ca să se dezmorțească și sări la fereastră. Dincolo de perdeaua ce mirosea a scorțișoară simți aroma înghețată a iernii. În zare, munții înzăpeziți își netezeau crestele printre norii pufoși. Vremea părea perfectă.

Miercurea fără cuvinte – Pregătiri

A nins la Piatra Neamț, însă zăpada era doar elementul care lipsea într-o săptămană fabuloasă ce-și va atinge apogeul în noaptea magică de Crăciun. Sper că pregătirile sunt aproape gata pentru toată lumea. Eu aștept “cuminte”.

Puterea unui zâmbet

Troleul era plin. Vocile necnoscutilor îmi răsunau în urechea bolnavă, amestecate cu vuietul asurzitor al motorului ce nu contenea nici o secundă. Din ce în ce mai vechi mașinile de transport în comun. Vechi și stricate. Însă nefiind un lucru care ține de mine nu ar trebui să mă enerveze. La fel și cu durerea. O să treacă. Am continuat să înaintez spre mijlocul mașinii printre oamenii înghesuiți pe culoar. Nu vroiam să rămân în ușă, pentru a evita curentul. Nu dădea bine pentru starea mea de sănătate din acel moment. Că prin minune în fața mea un om s-a ridicat, eliberând un scaun. Eram obosit și bolnav. Meritam să stau jos. Cu zâmbetul larg așternut pe față, m-a așezat să-mi trag sufletul.

De dincolo de timp...

Îmi amintesc primul meu ceas pe care l-am primit de la părinți. S-a stricat când am terminat liceul. L-am aruncat cu părere de rău într-un sertar și mai bine de un an am măsurat timpul întrebând pe alții din când în când, gradațiile  eternității. Cu toate că era la distanță și ne vedeam atât de rar, cu toate că eu nu îl mai prețuiam atât de mult ca atunci când ne vedeam în fiecare zi, el m-a simțit și mi-a făcut cadoul pe care îl ceream cu disperare: un ceas de mână simplu, mecanic, care trebuia întors în fiecare seară pentru a continua să ticăie corect, secundă cu secundă pentru fiecare zi din viața ce avea să urmeze.

Miercurea fără cuvinte – Primăvara din iarna tomnatică

Simți cum astăzi către soare se intind a* tale spice? Verzi și drepte dinspre tine, se ridică să respire. Si se-nalță și visează, astrul  să mi-l ia in brațe. Simple, elegante, crude, - au ieșit dintr-o sămanță... să ia iarna, la mișto.

Verde nou

După cum ați văzut deja, am împodobit blogul cu doi brăduți în antet. Anul asta nu am adăugat fulgii de nea din considerente tehnice. Am să compensez însă cu fotografii atunci când va ninge peste oraș și în împrejurimi. Momentan iarna pare a fi primăvăratică, astfel că  am combinat în povestioara de mai jos, așteptată sărbătoare a Nașterii Domnului cu anotimpul revenirii naturii la viață. 

Miercurea fără cuvinte – Liber la cadouri

De azi a început. E liber la cadouri. A venit Moșul? Sigur că a venit. Ați fost cuminți? Dacă ați fost sigur nu v-a adus ce e în fotografie.

Eu vă ofer un zâmbet cald și doar voie bună!

Paradoxuri induse

Nu sunt cu siguranță genul de om care-și spală rufele in public. Totuși, oricând se poate face o excepție, mai ales dacă e amuzantă. De curând am primit pe adresa de e-mail o scrisoare de “felicitare” pentru felul meu de a fi și mai ales pentru scrierile mele aparent “false” și total “nefolositoare”. Acest “fan” anonim mă caracterizează ca un “profitor al timpului care calculează fiecare moment uitând să trăiască clipa”, dar și ca un “om de carton” care nu gândește și nu oferă nici o “morală folositoare” din povestirele expuse pe  blog. După un lung șir de epitete și metafore incisive privind lipsa de sens a povestioarelor mele, binevoitorul anonim îmi oferă o temă pentru acasă ca o provocare pentru el și cititorii asemeni lui.

Patrioții de azi

Ziua de azi e obișnuită. Românul de rând se ridică din pat dimineața și se duce la servici. Dacă are unde să se ducă. Parte din noi stăm acasă având o zi liberă fără plată. Doar trebuie să sărbătorim, nu-i așa? Dacă nu ar fi toată agitația din media, oare câți am ține cont că astăzi este Ziua Națională a României?

Miercurea fără cuvinte – Printre nori

Mă caută norii să mi-i aștern peste lac, mă caută umbra să mi-o întind peste suflet. Mă caută toamna să îmi plângă mister și visul să-l transforme în scâncet.

 Dar mie îmi cântă seninul peste cerul verzui, îmi tresare și raza, de soare în inimi; îmi freamătă trupul, mi-e vesel mereu, anotimpul, și gândul, și timpul.

Curiozități inocente

Să fi fost pe vremea când inocența ne surâdea în fiecare rază de soare și naivitatea era regină pe drumul copilăriei. Cam pe atunci curiozitatea era și ea una dintre principalele noastre caracteristici. De cele mai multe ori însă, dorință de a ști și a afla mereu toate noutățile, se transforma în dezamăgire și o uriașă părere de rău.

Miercurea fără cuvinte – încă îmi mai plouă-n suflet

Până iarna să îmi vină, lasă-mă să-mi plouă iar. Peste munți și creste dalbe, peste codrii cei semeți. Ce zici? Lacrima din ochii ce îți plâng de al meu dor, o să spele tot pământul? O să mângâie vreun suflet? Sau e ploaie doar ce-ngheață când iubirea nu mai e? 

Dorințe împlinite

Azi am avut o zi proastă. Dimineața a început devreme cu o cafea rece și slabă. Ineficientă pentru energia unei zile ce se anunța deja obositoare. Soluția nu părea la îndemână și ziua a continuat cu o stare de constrângere ce ducea  la un sentiment de inutilitate. Ai simțit vreodată că nu ești bun de nimic? Că orice ai face e împotrivă voințelor tale și totul îți va ieși pe dos indiferent de cât interes îți vei da? Așa am pățit eu astăzi. Și faptele aveau să-mi definească o zi total anormală.

Miercurea fără cuvinte – Oraș de vis

Nu am mai vorbit de mult de orașul și locurile  în care trăiesc. De fapt e și greu să mai spui ceva când s-au spus deja atât de multe. Ȋntrerup azi seria fotografiilor și vă prezint un clip “fără cuvinte”.

Clipă de amor III

Textul ce urmează este continuarea Clipei de amor I si II şi ar putea fi catalogat ca fiind din categoria textelor ce merită un pătrăţel roşu. Nu există obligativitatea de a da clik pe continuare dacă consideraţi că aţi putea fi lezaţi ȋn vreun fel de aceast articol. Mulţumesc pentru ȋnţelegere.

Miercurea fără cuvinte – Realitate sau trucaj?

Mă uit în ochii tăi și sper…Apoi mă-ntreb:  ești tu, reală, ești mister?  Să fie oare doar un vis sau ești aievea, chiar aici? Să îmi continui visul sau doar, atipic să trăiesc, vă-ntreb pe voi, dacă mă credeți, că…iubesc? 

Lovește-mă...

Prima palmă veni din senin. Nu apucă să reacționeze. Buza de sus îi crapă și simți gustul sângelui ce țâșnea printre dinți. Auzi un sunet ascuțit în ureche și întreg universul deveni de un alb luminos. Închise ochii și trase aer în piept. Asta era doar începutul. A două palmă căzu la fel de grea ca și prima, iar următoarele se transformară în pumni. Sângele îi curgea din nas și din gură iar răsuflarea era precum cea a unui alergător de maraton. Își pierdu echilibru și căzu grămadă la picioarele mesei, însă loviturile nu conteniră. Un picior îl lovi în coaste și următorul îl dobori de tot la pământ. 

Miercurea fără cuvinte – Pitici

Mi-am amintit azi de un fost coleg de  facultate. Om obișnuit care mai trăgea din când în când anumite ”fumuri”. Totul era ok până când se simțea sub influența piticilor.  Firavi, gingași amuzanți, pe noi ne făceau să râdem,  pe el îl amenințau. Fiecare cu piticul lui până la urmă.  

Sunt oameni care vorbesc, oameni care zâmbesc!

Există în cartierul în care locuiesc, un tip care vorbește singur. Stă ore întregi în stația de troleu și vorbește cu sine însuși. Își povestește ce a visat noaptea, ce a mâncat la masă, își destăinuie propriile sentimente, se ceartă și argumentează apoi se alintă sau se felicită pentru deciziile luate în viață. 

Miercurea fără cuvinte – Zâmbet

 M-a întrebat cineva ce poți face cu un zâmbet? Cum poate zâmbetul să te ridice pe linia de plutire când toate corăbiile ți s-au înecat? Cum poate zâmbetul să îți readucă seninul în suflet când cerul e inourat? Răspunsul e banal: dacă nu zâmbești nu știi ce pierzi.

Mă doare România mea

A fost odată o țară frumoasă: cu ape curgătoare, cu munți înalți și câmpii bogate. A fost odată o țară cu oameni  frumoși, ospitalieri și buni la suflet. A fost odată o țară pe care o iubeam pentru că oamenii erau uniți și veseli. A fost odată România.

Miercurea fără cuvinte – Mocănița

Ce înseamnă trenul pentru voi? Poate nu neapărat trenul ca mijloc de transport impus de împrejurări, ci ca motiv de locomoție spre destinații cu voie bună. Și dacă vorbim de tren, trebuie să ne oprim la mocăniță! 

M-am îndrăgostit din nou

Zilele trecute am fost la Cluj. Am plecat cu un microbuz de călători, mult mai plin decât ar fi trebuit să fie legal și am mers înghesuit timp de șapte ore. În ciuda acestui fapt, mi  s-a întâmplat un lucru deosebit. Pe drum m-am îndrăgostit!

Miercurea fără cuvinte – Rodul toamnei

Am fost plecat câteva zile pentru a reȋnvia amintiri ce le-am trăit ȋn vara ce s-a dus. Pe drum am ȋnţeles ȋnsă că trecutul e bun doar pentru aduceri aminte, iar viaţa omului ar trebui să mearga doar ȋnainte. Ȋntors acasă, mă bucur de prezent şi de ce tot ce ȋmi poate oferi acesta. Simbolic am ales cel mai mare fruct din curtea mea. E semn de belşug, nu-i aşa?

Clipa de amor II

Textul ce urmează este continuarea Clipei de amor şi ar putea fi catalogat ca fiind din categoria textelor ce merită un pătrăţel roşu. Nu există obligativitatea de a da clik pe continuare dacă consideraţi că aţi putea fi lezaţi ȋn vreun fel de aceast articol. Mulţumesc pentru ȋnţelegere.

Miercurea fără cuvinte – Dor de vară

Să fie muntele ce se-oglindeşte-n valurile-ţi spumegând? Să fie oare cerul? E fericire-n al meu suflet iar, când lacul tot mă cheamă. Azi pare trist şi adormit ȋn toamnă, dar eu ȋl văd şi simt ca ieri, sub cer senin de vară.

Clipa de amor

Se uită fix de minute bune. Nu ştia exact de ce. Nu o atrăgea nimic, şi totuşi exista ceva care o făcea să nu-şi poată  dezlipi  privirea de la el. Intrase în club cu idea să se simtă bine, să se destindă puţin, bucurându-se de muzică tare şi lumea gălăgioasă. Clubul era singură posibilitate de distracţie de acest fel din oraş. Nu foarte mare, cu mese puţine dar cu un ring de dans uriaş, localul atrăgea în fiecare seară oameni de toate vârstele. Muzică era variată, lumea era paşnică şi viaţa de noapte părea să aibă gust. Când te plictiseai aici, puteai să mergi alături la barul liniştit de la marginea străzii. Proprietarul era surd şi în local nu cânta nici măcar un radio.

Miercurea fără cuvinte –Aşteptaţi ceva?

Vine, nu vine? Se spune că nu vine. Nu are nici un gând. Nu ȋncă. Voi o aşteptaţi? Daca da, luaţi o umbrelă. Să fiţi pregătiţi. E imposibil de imaginat o toamnă ȋntreagă fără ploaie.

Ascultă-mă...

Ascultă-mă, copac bătrân care le ştii pe toate. Ascultă-mă să-ţi spun că viaţa mea nu-i precum pare. Sunt trist acum şi inima-mi refuză zâmbetul, ce fals mi l-am întins, ca şi un ruj, pe buze. Aculta-mă şi taci, căci le-ai văzut pe toate. Fii lângă mine azi, cum nimeni nu mai poate. 

Miercurea fără cuvinte – Eternitate şi speranţă

Eternitatea s-a născut odată cu prima rază de soare, dar speranţa nu a murit niciodată ȋn apus.

Amalgam de sezon

Ȋmi plouă ȋn gânduri cu toamna. Nu sunt picuri de ploaie, ci stropi de dorinţă. Toamna ne ia vara şi ne lasă ȋn schimb speranţa. Din livadă plânge ruginiul cu parfum de iubire.

Miercurea fără cuvinte – Realitate

Astazi am o dilemă. Vremurile sunt grele. Unii muncesc pe nimic, alţii fac bani din afaceri necurate şi fiecare se descurcă cum poate.  Ideea e că oricare din noi găsim o soluţie pentru a supravieţui şi a merge mai departe. Totuşi, ȋn ziua de azi realitatea ȋnseamnă oare doar supravieţuire?

Prima zi de şcoală

E sâmbătă şi încă e soare. Miroase în jur a nuci proaspăt decojite. Merele sunt coapte şi ele, dar anul asta parcă nu au parfum. Grădina zâmbeşte printre frunze de copaci ce aşteaptă să îngălbenească. Azi şi mâine vor trece trist peste mine. E cel mai trist sfârşit de săptămână din viaţă unui copil. S-a terminat vacanţa mare. De luni începe şcoala.

Miercurea fără cuvinte – Cocoşul

Nu trebuie să fii neapărat microbist ca să ştii că Natţionala Franţei e Naţionala Cocoşului Galic. Azi România a ȋntâlnit Franţa la fotbal. Sincer, ca orice naţionalist, mi-aş fi dorit să jumulim cocoşul şi să-l lăsăm ca-n poză. Nu a fost sa fie. Poate la anu’.

P. S. Dacă prin absurd România ar fi câştigat astăzi, textul de mai sus ar fi arătat altfel, pozele ar fi fost cu siguranţă  mai multe.

Mă laşi să-mi plouă…

Pe calendar e toamnă. În aer încă nu e. Mă păcălesc că vara nu vrea ca să plece aşa cum credeam că tu ai să rămâi. Pândesc mălinul şi îi număr frunzele mereu. Sunt verzi, dar parcă ieri erau mai multe. Soarele încă îşi ţine razele calde, dar totuşi azi adie vântul. Aduce cu el mireasma parfumului tău de mult uitată. Privesc din nou copacul ce umbra mi-a ţinut întreaga vară şi frunze cad acum văzând cu ochii. Alerg spre gară, poate vii…

Pe drumuri de munte

Drumul a fost liniştit şi nu ni s-a părut foarte lung, în ciuda celor şapte ore petrecute în microbuz. Am ignorat lumea multă care se îmbulzea peste puţinele locuri ale maşinii. Am suportat cu stoicism căldura şi aerul cald care îşi schimba mereu mirosul în funcţie de călătorii ocazionali care se înghesuiau ca sardinele pe culoarul mic rămas ȋntre scaune. Am lăsat timpul să zboare şi am fost bucuroşi când am ajuns la destinaţie. După drumul lung ne aştepta relaxarea.

Miercurea fără cuvinte – Cu prietenii

Vă scriu ȋn seara asta de la masa plină de prieteni ȋn inima Buştenilor. La poale de munte, cu stânca răsuflând prin fereastra cabanei, zâmbim şi ne bucurăm de viaţă. Tuturor, vă trimit ȋn zbor o rază de soare cu miros de verde crud ȋn ultima zi de vară.

Miercurea fără cuvinte – "Crâmpeie de viata"

Când deschidem ochii, ne ȋngrămădim cu toţii să mergem pe acelaşi drum luminos căutând ȋmplinirea. Ȋn orizont cărarea luminoasă se bifurcă. Şi mii de pericole ar putea să ne pândească. Nepăsători, ne avântăm ȋn paşi repezi spre destinaţia finală. Viaţa e ca un pod pe care ȋl traversăm fără să avem habar unde e capătul. Şi totusi, mergem mereu ȋnainte!

Mi-ar prinde bine o dorinţă

În faţă sa tortul părea delicios. Îl privi o clipă insistent şi apoi aprinse lumânarea de pe prăjitură. Pentru ca aniversarea să-i fie completă avea nevoie de o dorinţă. I-ar fi prins bine o dorinţă în aceste momente. Ceva magic, o minune sau măcar jumătate. Privi pentru o clipă lumânarea arzând şi se pregăti să  sufle. Închise ochii şi…

Miercurea fără cuvinte – Prieteni?

La ȋnceput l-a vazut ca pe un rival. Chiar nu ȋntelegea ce caută ȋn casă şi de ce se afla acolo. Apoi şi-a amintit ca şi el a fost la fel şi a ȋnteles. Astazi, chiar daca e mai autoritar, cel mare ȋl protejează pe cel mic şi ȋl ţine aproape.. Fotografia vorbeşte de la sine.

Let's Do It, România!

Stătea tolănit în maşina sa de fiţe şi asculta muzică cu volumul la maxim. Parcase într-un loc la umbră şi nu îl interesa câtuşi de puţin că se urcase pe trotuar. Pietonii puteau să ocolească pe stradă. Ce treabă să aibă el cu ei? Doar era singurul loc cu umbră din acea zonă. Trăgea tacticos dintr-o ţigară în timp ce îşi aştepta un prieten să apăra. Vara era călduroasă şi aşteptarea avea să-i fie toridă. Aruncă ţigara lângă maşină şi se ridică să-şi cumpere o apă minerală de la magazinul din colţ. Trebuia să aibă răbdare. Mai târziu, când întregul pachet de ţigări se transformă în mucuri răsfirate pe întreg trotuarul, alături de sticla de apa şi resturile ambalajelor de la mâncarea copioasă pe care şi-o comandase direct la maşină, se hotărȋ să plece. Mâine avea să se întoarcă din nou. Şi poate şi în ziua următoare. 

Miercurea fără cuvinte – Dincolo de aparenţe

Cărarea vieţii tale e plină de gropi? Disperarea şi neputinţa te pândesc la fiecare pas pregătite să te ȋnhaţe? Nu eşti capabil să ridici privirea ȋn viitor fiind preocupat să nu te ȋmpiedici ȋn necazurile de azi? Uită de griji! Alungă norii din suflet şi poartă Ochelarii de Senin.  Dincolo de aparenţe, cerul vieţii tale va fi ȋntotdeauna albastru!

Miercurea fără cuvinte - Apus de vară

  Nu îţi trebuie imaginaţie prea bogată şi nici fantezie desăvârşită pentru a te scufunda într-un vis. Mâna creatorului a împrăştiat norii pe bolta cerească şi le-a dat culoare trimiţând soarele la culcare. Amurgul e doar o poartă spre visare. 

Frânturi de cuvinte

Azi nu am scris nimic. Nici o istorioară, nici o idee căreia să-i pot desena un final. Doar  paragrafe mici ce pot prinde contur într-o umbră de inspiraţie viitoare. Fără să îmi dau seama toate aceste frânturi de poveste au la bază tăcerea, dar şi zbuciumul sufletesc. Nu al meu, ci al personajelor pe care ȋncerc să le creez. Eu sunt bine şi mă bucur de viaţă. Vă doresc şi vouă să fiţi la fel şi vă aştept părerile despre ideile de mai jos.

Miercurea fără cuvinte – Acoperişul Moldovei

De multe ori ȋmi doresc să mă ȋnalt la cer. Dincolo de creasta  din care muşcă răsăritul e cerul senin ce strigă spre nemărginire. Astăzi vreau să fiu deasupra tuturor. Astazi sunt un zburător.(Vf. Toaca 1904)

"Criticilor mei"

Din orizonturi şi ploi răsar cuvinte ce se aştern pe hârtie. Din amintiri şi dorinţe se scriu poveşti cu miresme de iubire. Din vise şi ambiţii se întruchipează metafora. Povestea, ca şi poezia, se nasc din pasiune. Pasiunea se poate traduce simplu prin talent.

Ar fi putut să fie altfel

Pe Alina am întâlnit-o întâmplător. Era vecina unuia dintre colegii  de facultate. Şi ea studentă în aceeaşi grupă cu noi, părea  o domnişoară drăguţă şi mai ales plină de bun simţ. Nu am   considerat-o niciodată o atracţie. Nu am privit-o cu ochii de bărbat pofticios şi nici nu o vedeam vreodată mai mult decât o simplă amică. Cu toate astea a reuşit să mă surprindă. Mi-e greu şi acum să mă gândesc la ea. Am cunoscut-o bine şi totuşi atât de puţin, încât astăzi, la nouă ani de când ea a păşit spre alte lumi, amintirea ei îmi este încă vie.

Miercurea fără cuvinte – Nou venit

De ceva vreme ȋn familia noastră numeroasă am mai adăugat un nou membru activ. Mic, fără experienţă, dar cu un potenţial demn de luat ȋn seamă, astăzi vă prezint generaţia viitoare. Şi cum orice e nou trebuie să fie şi curat, lăsăm fotografia să vorbească de la sine. Happy Ww!

Miercurea fără cuvinte – Inspiraţia de pe birou

Când te aşezi la birou să scrii, să faci un raport sau să ȋţi  pui mintea la contribuţie pentru a realiza ceva, ai nevoie de inspiraţie. Zina ne-a sugerat astăzi, ȋn "Miercurea fără cuvinte", să ne fotografiem fiecare sursa de inspiraţie de pe birou. Iată ce a ieşit:

Vis indrăzneţ

Eram la o întâlnire. Un fel de congres. Oamenii erau îmbrăcaţi cu haine de epocă şi  mulţi dintre ei aveau monoclu în loc de ochelari. Organizarea părea retro, decorul şi populaţia de acolo amintindu-mi de fotografii cu oamenii importanţi ce le văzusem prin cărţile de istorie. Erau mese rotunde la care stăteam câte cinci-şase purtând discuţii aprinse. Fiecare din noi povestea ceva interesant. Şi eu am spus la rândul meu ceva şi ceilalţi m-au aprobat încrezător. Se pare că eram acolo pentru un scop şi venisem cu lecţia învăţată. Studiam fiecare om de la masă şi semănau toţi cu vechii scriitori. Aranjaţi, purtând costum, cu barba lungă dar îngrijită, fiecare participant avea o graţie epocală. 

Miercurea fără cuvinte – Cireşe negre

Azi vă propun cireşe negre. Însă nu orice fel de cireşe ci culese din înălţimile unui pom care are o vârstă mai înaintată decât mine. Copacul e înalt, însă va garantez că pe tot parcursul culesului nici un personaj nu a fost rănit nici măcar din întâmplare. Dulceaţa a ieşit delicioasă. Însă despre ea într-o altă poveste. Happy Ww!

Idealul meu e cerul

Mă uit lung la scara ce se înaltă spre cer şi ştiu că trebuie să urc. Să urc fără frică de a privi înapoi. Să urc către înălţimi. E doar o scară. Nu ai de unde să ştii cât de sus poţi să urci până nu păşeşti pe prima treaptă. Aşa că urc. Fără curaj, fără sentimente, fără motivaţie - nu ar trebui să ne fie teamă de ceea ce nu cunoaştem. Acolo sus mă aşteptă cerul.

Miercurea fără cuvinte – Stare de spirit

De la vechiul loc de muncă am plecat pentru că nu ȋmi mai permiteam uneori să am timp şi de mine. Angajat ȋntr-o altă locaţie, am avut atât de mult timp liber ȋncât mi-am găsit un al doilea job. Acum pe lângă faptul că nu mai am timp de nimic mă simt exact ca ȋn prima fotografie:

Miercurea fără cuvinte – Happy WW!

Să tot fie câteva săptamani bune de când miercurea nu spunem nimic. Primul mod de comunicare ȋntre oameni a fost prin semne. Acum lăsăm o  imagine sa spună  cât o mie de cuvinte. Cu totii am  pus aici fotografii de pretutindeni, ȋnsă nimeni nu s-a gândit la o poza care să simbolizeze chiar ziua de azi. Nu-i aşa că zâmbiţi cu mine? Chiar dacă nu vorbim ne bucuram cu toţii de o zi frumoasă.

Tot mai sus!

Nu m-am priceput niciodată la muzică. Şi nu am să mă pricep niciodată. Şi mai mult decât atât nici nu am pretenţia asta. De aceea m-am şi ferit să pun prea multe melodii pe blog de-a lungul timpului. Gusturile nu se discută, dar pot lăsa loc de interpretări. Cu toate astea, ascult muzică în fiecare zi. De toate genurile (a nu se citi nici măcar din greşeală manele) şi fredonez ce îmi rămâne în cap în limba mea de afon. Nu există muzică nevandabila sau muzică comercială, pentru mine muzica se împarte doar în două categorii: cea care îmi place şi cea care nu îmi place.

Miercurea fără cuvinte - Vreau să ating cerul

Pas cu pas urci mai sus şi cărarea se ȋndreaptă spre cer. Ignori oboseala şi mergi mai departe. Dincolo de creastă e infinitatea cerului ce te aşteaptă să o cuprinzi. Intinde mâna şi lasă-te ȋnconjurat de senin. Simţi? Acum eşti liber să zbori!

Trandafiri ȋn grădină

Inspirat de o poezie veche pe care am descoperit-o într-o agendă, am lăsat astăzi iubirea să  se îmbete cu mirosul trandafirilor. A rezultat însă o inimă rănită,  căzută între flori, înţepată în spini până la o sângerare adâncă. Nu e o poveste prea veselă, însă, dacă dragostea învinge , împăcarea sufletească e nemărginită. 

Dincolo de ploaie

În asfinţit  soarele se pregătea pentru somnul  de noapte întinzându-şi umbrele roşiatice peste  infinitatea cerului. Orizontul părea desprins din mâna pictorului ce aruncase în grabă pe un şevalet norii într-o confuzie de culori tomnatice. 

Apusul se amesteca cu furtuna ce se apropia ameninţătoare. Într-o clipă, seninul ascuns după nori lăsa vijelia să înceapă. Din razele roşii au mai rămas acum doar amintiri. 

Miercurea fără cuvinte – Relax

Ce face omul când e plictisit? Stă relaxat la  soare savurând ceva răcoritor sau ȋşi pierde timpul ȋn cel mai plăcut mod cu putinţă sau…(?) Ia să vedem dacă fotografia e destul de sugestivă. Voi vă daţi cu părerea şi eu vă confirm:

Definiţia iubirii

De curând cineva m-a întrebat ce e iubirea. Am stat şi m-am gândit că am scris multe poveşti de iubire dar nu am dat niciodată o definiţie concretă. Aşa că într-un prim moment nu am putut să îi răspund. Nu am avut pe cine să întreb. Prietenul meu Cupidon lipseşte de mult. E ocupat prin alte meleaguri şi a rătăcit săgeata mea de îndrăgostit. Aşa că am fost nevoit să inventez. Să încerc să îmi amintesc iubirea din postura omului care a uitat să iubească. Oare am reuşit? 

Miercurea fără cuvinte – copilarie

Cu siguranţă va fi tema saptămânii, insă să vă amintiţi astăzi mai mult ca oricând că in sufletul nostru vom fi ȋntotdeauna copii. Bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi! La mulţi ani!

Povestea inimii II

Geo se grăbea spre casă. Pe drumul ce-l cunostea atât de bine, astăzi i se părea totul schimbat. În ochii ei se citea dorinţa şi tâmplele îi zvâcneau de nerăbdare. Luase o hotărâre şi era mândră de ea. Se simţea matură şi îşi dorea să scape de povara ce o copleşea de la o vreme încoace. Nu putea trăi cu două iubiri în suflet şi astăzi avea să aleagă. Ştia că mama o va înţelege. Şi se grăbea la ea să îi spună. 

Miercurea fără cuvinte – anunţ angajare

Paznic desăvârsit, furios dar şi tenace, disponibilitate program prelungit, actualmente şomer, caut ceva de muncă. Intru ȋn graţiile oricui şi nu sunt mofturos. Ataşat vă ofer fotografii de la ultimul meu job. Aştept oferte şi remuneraţii:

Povestea inimii

 Era o fată modestă. Îşi aducea aminte copilăria şi îşi ştergea lacrimile de fiecare dată când amintirile o năpădeau. Nu din cauza greşelilor ce le făcuse demult şi nici a părerilor de rău ce au încercat-o în perioada imediat următoare. Singurul regret era că anii aceia inocenţi nu aveau să se mai întoarcă niciodată.  

Zbor...Şi de la capat!

Vântul bate intens. Din înălţimea norilor zborul îmi este ameninţat. Privind spre orizont m-am lăsat dus de furia curenţilor de aer şi mi-am pierdut destinaţia. Acum nu mai zbor. Doar plutesc în voia sortii. Cerul e gri. Şi-a pierdut albastrul său inocent în dauna norilor ce par să nu mai fie nici ei pufoşi. Pe la colţuri de stele şuieră neîncetat vestea că zborul meu urmează să se prăbuşească. Să fiu oare pierdut?...

Miercurea fără cuvinte - Soare pe Marea Moldovei

  Vă place lacul? Muntele? Adoraţi plimbările? Ce spuneţi astăzi de o plimbare armonioasă într-un peisaj scăldat de razele soarelui de primăvară? Bucuraţi-vă de o călătorie pe Marea Moldovei:

Zâmbet cu prietenii

Soarta ne plimbă cărarea vieţii in diverse locaţii. Uneori peste câmpii cu paşii mărunţii şi veseli, alteori escaladând munţi obosiţi de urcuş. Apoi coborând in viteza spre marea speranţă şi câteodata in plină tendinţă de zbor. In drumul nostru prin viaţă intâlnim alte cărări, alte drumuri pe care merg oameni. Oameni diferiti sau asemănători, având cărarea vieţii comună cu a noastră, pentru un timp sau pentru totdeauna. Mai există şi oameni care apar in viaţa noastra, se fac remarcaţi şi apoi dispar lăsându-ne doar cu amintirea. Cel mai plăcut este când un om care a plecat de mult de pe drumul tău, reapare schimbat, metamorfozând amintirea in prezent.

Miercurea fără cuvinte - Jucăuş

Gata. L-am prins! Şi am rămas surprins de calităţile lui in faţa aparatului de fotografiat. A dat o reprezentaţie pe cinste. Bucuraţi-vă de "Miercurea fără cuvinte" impreună cu un personaj deja celebru in curtea casei mele:

Ninsoare in luna lui... Mai!

 S-a inserat. E aproape amurg. Seninul pare somnoros, dar incă mai zâmbeşte. Dincolo de fereastra casei, natura se dezlănţuie...

Miercurea fără cuvinte - Zâmbet de mălin

După cum deja ştiţi, primăvara este un motiv important pentru mine de a zâmbi. Apogeul primăverii il reprezintă mălinul care infloreşte in fiecare an in aceasta perioada. Imi pare rau că nu pot reda in fotografii şi mireasma deosebită a acestor flori. Priviţi şi zâmbiţi:

A scrie = a zâmbi!

Multumesc pentru fotografie!

Multă lume m-a intrebat de ce mi-am făcut blog. Foarte mulţi m-au intrebat unde scriam inainte de a avea blog. Cert este că nu mi-am făcut blog pentru a scrie. Blogul a fost pentru mine ca o jucărie cu care m-am răsfăţat in primele zile şi apoi am aruncat-o intr-un colţ plictisit de performanţele ei. Drept dovadă, in primi doi ani de “Blogging” activitatea mea a fost aproape inexistentă. Şi totuşi…

Muntele - un zâmbet

multumesc pentru fotografie

Apropierea zilei de 1 Mai a creat mereu discuţii aprinse despre plecarea la mare. Mereu se făceau planuri, se numărau banii, se numărau oamenii, număram apoi zilele şi pregăteam corturile. Ȋnsă, eu personal nu am ajuns niciodată la mare pentru startul sezonului estival. Al doilea motiv pentru zâmbetul meu vine astăzi ȋntr-o nouă povestioară.

O restanţă – primul zâmbet!

Am rămas ȋn urmă cu o promisiune, o mică restanţă. Pandhora mi-a sugerat să enumăr şase motive pentru care am zâmbetul pe buze. Cum ȋmi stă ȋn fire mereu, modific puţin leapşa adăugându-i ceva ȋmbunătăţiri. Astfel, ȋn loc să scriu repede motivele şi să le motivez pe scurt, am să iau fiecare motiv şi să-l transform ȋntr-o poveste. Astăzi, fiindcă am pornit de la o ȋndatorire, prima poveste va fi despre o restanţă.

Miercurea fără cuvinte (4)

S-a intamplat să fie ieri. Ȋnsă prăjiturile vi le ofer astăzi. Am ȋmplinit un anişor. Dicolo de cele trei decenii pe care deja le aveam ca amintire, asta parcă nici nu mai contează. Vă invit pe toţi la masă. Să aveţi poftă!

De Paşte

Zilele ce urmează sunt Sfinte. Sărbătoarea asta ar trebui să ne aducă pe toţi mai aproape.Să ne facă mai buni, mai pioşi, dar şi mai liniştiţi. Omul ȋn agitaţia sa interioară uită să isi permita o clipa de odihnă, de bun simţ sau de recunoştinţă. Aceste zile trebuie să  ne ridice pe toţi din banalitatea ȋn care ne-am aşezat şi să ne redea ȋncrederea ȋn noi.

Din copilărie

Să fi ȋmplinit vreo doisprezece ani ȋn anul ȋn care s-a ȋntâmplat ca ziua mea de naştere să fie aceeaşi cu Duminica Paştelui. Cred că asta e una din primele amintiri consistente şi bine ȋncheghate ȋn memorie de la ȋnceput până la sfărşit. Era prima dată când aveam să primesc cadouri de Paşte şi, mai mult decât atât, să le primesc la miezul nopţii. Ȋnsă pentru asta trebuia să merg tot pentru prima dată la slujba de Ȋnviere.

Miercurea fără cuvinte (3)

De data asta chiar e primăvară. Şi cum puteam să pun mai bine ȋn evidenţă acest lucru decât cu  un personaj celebru (motanul) pe aici care se bucura din plin de razele soarelui. Alături de el, ca şi noutate este cel mai proaspăt membru din curtea noastra (cainele). Nu are ȋncă un nume. Aştept propuneri! Happy WW!

Zbor spre inălţimi

Uneori cerul e ȋnourat. Alteori cerul e palid sau prea aprins. De cele mai multe ori e senin. Cu nori pufoşi sau doar albastru, cu stele noaptea sau cu lună plină, cu soare cald sau doar nemărginit, cerul e ȋntotdeauna deasupra. Privind la cer, inevitabil, măcar odată ȋn viaţă ȋţi doreşti să zbori.

Evadarea

Mi-am deschis dulapul şi am căutat să-mi găsesc rucsacul. Am oftat, am zâmbit şi am crezut că sunt pregătit de călătorie. Mi-am pregătit strictul necesar, am selectat bine ceea ce ȋmi trebuie şi ceea ce nu, apoi l-am ȋnchis mulţumit şi am pus rucsacul la marginea dulapului. Plec! M-am aşezat ȋn pat pentru somn. Dimineaţă mă asteptă o nouă perspectivă asupra vieţii.

Miercurea fără cuvinte (2)

Când o fotografie spune totul, cuvintele sunt de prisos. Dacă aşteptaţi primăvara, consideraţi acest articol doar un impuls de speranţă. Miercurea fără cuvinte e mai mult decât o sugestie. E dovedită a fi un motiv de voie bună. Să aveţi zâmbet senin!

Ȋnger decăzut

Multumesc pentru fotografie!

Cerul ȋşi alinia stelele pe pajiştea senină şi de departe zâmbea luna. Lumina celesta sclipea pe calea lactee desenâdu-mi drumul spre neştiinţă . Peisajul era static, vântul părea şi el retras către odihnă şi ochii mei tânjeau după pământ. Coborând din albastrul abstract, aveam ȋn vise dragostea.

Chiriaşul II

...Priveam ȋn jur speriat şi lucrurile erau răvăşite. Oamenii aceea au ȋntors casa cu fundul ȋn sus. Mi-au găsit banii? Ce au de gând cu mine acum? I-am prins asupra faptului şi sunt ȋn mâna lor. Mă vor bate? Mă vor arunca de la etaj?

Chiriaşul

Eram prin anul doi de facultate şi soarta părea să ȋmi surâdă din plin. Lucram la un bar ȋn centrul Iaşului şi nu mă puteam plânge niciodată de lipsa banilor. La facultate colegii ȋmi erau prieteni şi iubita mea de atunci chiar era  frumoasă şi ȋndrăgostită de mine. Viaţa mea nu era banală şi decurgea de la bine la mai bine. Simţeam ȋn fiecare zi că zbor si  eram fericit.

Linişte de primăvară

Să tot fie vreo lună şi mai bine de când nu am mai reuşit să am un week end liber. Prins pe la servici, plecat prin delegaţii sau pur si simplu ocupat cu diverse probleme mai puţin decât personale, timpul a trecut fără să mă atenţioneze că afară e primăvară şi poate merit şi eu un moment de respiro. Şi uite aşa sfărşitul ăsta de săptămână mi l-am rezervat mie. Fără servici, făra telefoane fără nimic. Doar linişte.

Stop!(?)

Cum ar fi să spun stop?

Prieteni de pe strada

 "Dacă ar fi să faci un efort de imaginaţie, atunci te rog să îţi imaginezi că blogul pe care-l scrii este ca o stradă a ta pe care singur ţi-o construieşti. Este strada ta, este publică, şi orice pieton poate trece pe acolo.  Există mulţi pietoni care trec pe strada ta doar din interes personal.