zmeu cu vise

Priveam lacul inghetat fara sa simt adierea vantului ce imi zburlea parul. In zare se vedeau oameni pescuind la copca. Mult mai departe, intr-un ciob de apa pe care iarna nu a mai avut putere sa il inghete, un grup de rate salbatece pluteau stinghere. Azi nu era nici un vanator sa le tulbure linistea. Doar pescarii isi pandeau linsititi firele asteptand pestele sa insface momeala.

Cerul, avea aproape aceeasi culoare cu apa unde salasuiau ratele. Era un cer de un albastru infinit. Rar poti sa vezi iarna un albastru atat de frumos. Peste crestele muntilor care azi nu mai au in ce sa se oglindeasca, peste intinderea de gheata care ascunde sub ea toate vietatile lacului, peste paduri si oras, cerul era doar albastru.

Gandul a zburat aproape de cer si si-a intins aripile departe, catre tine... acelasi cer il privesti si tu. Cu ochii tai mari si senini precum vazduhul de azi, ne privim amandoi reflectandu-ne emotiile intr-un colt de albastru.

In copilarie bunicul m-a invatat sa inalt zmee de hartie. Adesea incercam sa il trimit cat mai sus... si mereu il pierdeam in inaltul cerului. Azi vreau sa inalt un zmeu catre iubire...mi-am legat inima de el si am trimis-o la tine. Vantul l-a cuprins incet si suav, purtandu-l pe aripi de dor si speranta. Alerg sa il inalt cat mai sus si apoi raman in urma lui. Il petrec cu privirea si el devine mai mic, tot mai mic, pana cand ochii imi lacrimeaza si din zmeu ramane doar adierea ce-mi mangaie fruntea.

E prima data cand inalt un zmeu cu un scop anume. In linistea suava a iernii, in calmul neatins al lacului inghetat, ascult iubirea cum imi canta din vazduh.

Deschide-ti inima iubito, te-astepta un zmeu de hartie la fereastra cu visele mele.

dincolo de vitrina e iubirea

Vreau sa iubesc. M-a cuprins de curand o pofta teribila. Inima a inceput sa imi bata tare si sa se agite ca un copil mic: "Vreau, vreau!" imi pare ca tipa in mine si bate din picioare asemenea pustiului nerabdator in fata vitrinei cu jucarii.
Zilele mele sunt ciclice, niciodata nu se intampla nimic in ultimul timp. Ca si cum as trece mereu prin fata vitrinei uitandu-ma la aceleasi jucarii. Pana acum nu am gasit nici una care sa ma atraga. De vreo doua zile incoace,de dincolo de geam imi zambeste doar ea si imi spune sa intru. Dincolo de geam ma uit astazi doar la ea si lumea din jur pare sa nu mai existe. In mintea mea matura as cauta o usa care sa duca in spatele vitrinei, insa dragostea incepe timid ca si gandirea pustiului care se zbate in fata geamului de la magazinul cu jucarii fara sa ii treaca prin cap ca poate intra la ea.

Premiu de la Magda

Am primit astazi un premiu. Am ramas profund impresionat. Nu sunt genul de om care sa astept recunostinta pentru ceea ce fac.

Multumesc mult Magda.

Regulile inmanarii premiului sunt urmatoarele:

1.Fiecare Scriitor Superior(SS)trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni speciali;

2.Fiecare Scriitor Special să-şi creeze o legătură pe net la blogul(şi autorul-bloggerprieten) de la care a primit premiul;

3.Fiecare Scriitor Special trebuie să posteze aceste aceste reguli pe blogul lui.

Poate premiul nu insemna mare lucru pentru multa lume, poate unii deja l-au primit, insa eu il ofer mai departe unor persoane deosebite, care m-au impresionat prin cuvintele exprimate si mai ales prin intelesul lor.

CORA

Sonya

alseba19

Ina

Chu Nam Cuong

Antimotaneala

Motanul se intinde molatic pe calorifer... toarce de placere cand isi primeste portia binemeritata de alintaturi... ce-i pasa... e un nesimtit incurabil. Sta tolanit toata ziua in locurile cele mai ciudate posibile( intr-o zi l-am gasit intr-un ghiveci de flori) se alinta, manaca ca un porcusor si creste vazand cu ochii. Iarna seamana cu un iepure de camp de dimensiuni uriase. Las ca vine ea primavara... o sa umble dupa pisici si o sa ajunga o scoaba...
Mi-am deschis dulapul cu carti cu gandul sa mi le arajez intr-o alta ordine. E doar un pretext pentru a cauta printre pagini biletele ascunse de pe vremea adolescentei. De fiecare data cand gaseam ceva care sa imi starneasca cat de cat inspiratia, notam pe ce imi pica in mana si ascundeam in paginile unei carti. Imi doresc uneori vremurile de demult.Eram mai inspirat atunci, mai nebunatic, mai... tanar(?) Scormonesc in amintiri insa nimic nu ma amuza acum. (sunt dispus sa accept orice fel de idee antiplictiseala!)
De fapt toata saptamana am fost asa... la servici m-am prezentat fara vlaga, nu am mai facut nici o plimbare si nu am mai iesit nicaieri cu prietenii. Afara e un ger care iti taie rasuflarea si impreuna cu albul zapezii ma deprima, dandu-mi o stare de ciudata neliniste.
Motanul s-a intins cat e el de lung si in clipele urmatoare o sa cada cu siguranta de pe calorifer... probabil e in extaz... ar trebui sa il invidiez?
Cuvantul saptamanii e de departe "plictiseala". I-am refuzat pe toti si pe toate si am intrat intr-o criza impusa de singuratate.
M-am lasat pe spate privind doar un colt de tavan pe care reflecta soarele cu dinti de afara... Hmm... parca ii vad dintii prin zambetul inghetat chiar la mine pe tavan- as putea sa imi imagineaz fotografia asta in mii de posibilitati...Pic in amortire si sunt trezit doar de zgomotul motanului care a cazut in sfarsit de pe calorifer... Miauna a paguba si il doare sub coada de rasul meu.
Razbunator din fire s-a urcat pe masuta cu televizorul blocandu-mi vizibilitate si binenteles raza de actiune a telecomenzii..
Aiurea... nu ca m-ar fi interesat prea mult ceea ce era la tv...uitasem sincer ca l-am aprins...
Ma ridic hotarat si arunc pe mine cateva haine. Rectific, multe haine... voi iesi la plimbare in cautarea de antistres, antisinguratate sau orice fel de "anti" imi iese in cale. Criza nu e criza decat daca o amplifici. Voit sau nu. Urati-mi succes... ma duc sa scap de plictiseala.

Nemultumirea raposatului

Un cetătean a reclamat la OJPC Neamt o firmă de pompe funebre din judet • nemultumirea era legată de un sicriu care s-a dovedit a fi neîncăpător.

în urma verificărilor, inspectorii OJPC au amendat firma cu 1.000 de lei pentru lipsa declaratiei de conformitate care include si instructiuni de utilizare a produselor!(sursa Monitorul de neamt)

Stai si te intrebi cat de departe poate ajunge prostia romaneasca. Omul infumurat, sta cu mortul pe masa si se gandeste brusc ca durerea nu ar trebui sa fie numai a lui; si omul la durere sau la prostie (mai ales la prostie) loveste acolo unde te astepti mai putin. In cazul nostru in firma de pompe funebre care i-a livrat sicriul.

Haideti sa o luam pe firul epic si sa ne imaginam cum s-au desfasurat intamplarile:

A murit un om, apropiatii au recurs la o "ingropaciune" crestineasca. Praznic, preoti, sicriu, bocitoare si tot tacamul unei inmormantari "de succes". Ajunge alaiul la groapa, preotul binecuvinteaza pe cei in viata si mai apoi pe mortul care se indreapta spre lumea celor drepti. Fiecare trece spre a-si lua la revedere, apare groparul, se pune capacul, se ridica, se mai fixeaza odata, iar se ridica... nu prea se potriveste... undeva nu e fix...s-a intelepnit... e clar... nu incape de picioare... mortul are picioarele si pantofii prea mari pt inaltimea sicriului. In multimea pana acum tacuta si plangacioasa incep sa se auda chicoteli... Scoate-i papucii, pune-l ghemuit, taie cu flexul si alte glume morbide...

Capacul s-a fixat pana la urma, mortul si-a gasit locul in sicriu, mai mult sau mai putin inghesuit si probabil e deja in lumea pe care a meritat-o.

Si poate toate s-ar fi terminat aici si faptele ar fi intrat in banalitate, insa daca tot e loc, de ce sa nu isi bage si dracul coada.

Ca sa nu intre in vizorul glumelor satenilor sau pentru a-si arata suprematia in fata vecinilor si cunoscutilor din sat, se duce ruda defunctului sa reclame pe cei ce i-au facut sicriul. Si daca a auzit tot prostul ca exista OPC-ul si se porneste de la premisa ca orice client are dreptate, hai sa le dam de treaba.

Si aici intervine dupa parerea mea cea mai ciudata decizie luata de aceasta asociatie care teoretic protejeaza consumatorul:

Firma care a fabricat si livrat sicriul a fost amendata cu 1000 ron pe motivul lipsei certificatului de conformitate si a instructiunilor de utilizare a sicrielor!

Pentru cei care nu au avut niciodata curiozitatea sa citeasca un certificat de conformitate precizez ca mentiunea lui de baza se refera la faptul ca “produsul nu pune în pericol viata si sănătatea utilizatorului“ !

Stau si ma intreb fara succes unde este logica acestui certificat in cazul sicrielor, atata timp cat destinatia lor precisa este aceea de a gazdui trupul unui neinsufletit.

Foarte posibil ca in zilele ce vor urma sa fi introduse si certificatele de garantie pentru sicrie, pe care sa se mentioneze clar termenul de garantie si durata medie de utilizare! Birocratie sa fie!

Amintiri - parte din mine

Vine un moment in viata unui om cand trebuie sa o ia de la capat si sa schimbe totul. Un astfel de moment a fost pentru mine in anul 2006. Nu vreau sa scriu despre ce s-a intamplat in perioada aceea, ci despre cea ce am ascuns atunci in speranta sa nu mai regasesc niciodata.

Intamplarea a facut astazi sa scotocesc in balcon prin niste cutii in cautarea unei carti vechi pe care aveam notat un citat. Tot intamplarea mi-a pus in maini o veche agenda pe care o foloseam in primul an de facultate. Cam de atunci dateaza ultimele amintiri despre mine scriind poezii. Nu pot spune ca am citit toate poeziile din agenda gasita, m-am oprit insa la multe dintre ele care m-au marcat in acea vreme. M-am fastacit ca un copil mic si am pierdut aproape doua ore studiind fiecare poezie pe care am citit-o, cautand in memorie intamplarea care m-a facut sa o scriu, retraind emotia de atunci si completand-o cu emotia de acum...

Am ramas acolo, lipit de peretele gol, ignorand frigul din balcon si ninsoarea de afara, rememorand doar frumusetea si naivitatea acelor ani.

Nu m-am crezut niciodata un artist si tot ce am scris a fost aproape in totalitate pentru mine sau pentru Ea - cea de atunci. Sunt versuri simple si redau doar starile de spirit pe care le incercam atunci la inceputul adolescentei. Eram indragostit, eram plin de speranta, eram visator pe un nou drum al vietii, eram pana la urma un copil. Imi gaseam linistea in versuri, dar in acelasi timp imi completam capacitatea de comunicare prin intermediul lor.

Ea ma iubea si impreuna eram fericiti.

Timpul ne marcheaza si trece peste noi lasand goluri imense in suflet si in gandire.

Multi dintre noi uitam sa ne exprimam trairile in fata persoanei cu care convietuim, altii refuzam sa comunicam si, din nefericire, marea majoritate neglijam in maturitatea noastra sa mai fim si copii.

Astazi, agenda si-a recapatat locul ei in biblioteca; nu neaparat pentru ceea ce scrie in ea ci pentru ceea ce reprezinta. Agenda asta e o parte din viata mea, versurile sunt bucati din sufletul meu.

Nu va ardeti amintirile cand viata va loveste. Sufletul nostru traieste din ele. Azi, maine, intotdeauna.

Efectul Tecuceanu

De vreo doua zile vad la televizor stiri despre cozile interminabile ce s-au format la spitale si la cabinetele doctorilor de familie pentru vaccinul antigripal. Pana mai ieri, mai precis pana joi, toata lumea a refuzat cu ignoranta acest vaccin. Intr-o tara in care oamenii se chinuie sa traiasca, intr- o tara in care romanul de rand se afla sub efectul ratelor bancare, muncind practic pentru institutiile care i-au imprumutat, omul nu prea da doi bani pe o stire gen gripa porcina, aviara sau mai stiu eu ce alta gripa cu nume de inaripata care mai exista. Moartea lui Toni Tecuceanu a schimbat aceasta atitudine a romanului de rand.

Personal cred ca Romania era la un pas sa nu intre in aceasta hora, moartea unei persoane plublice schimband increderea si nepasarea oamenilor. In Romania a inflorit insa constant in mintea oamenilor frica pentru ziua de maine. Romanul se duce la munca (norocosii care mai au inca unde munci), vine acasa la familie si se uita la televizor la emisiuni tampite si la stiri care nu reflecta intocmai realitatea. Televiziunea este un mod de manipulare. Iti prezinta pe toate canalele o inmormantare cu lacrimi si bocete transmitand mesajul "alarmant" despre gripa mortala. Tot respectul pentru mort, insa adevarul este departe.

Intr-unul din caminele studentesti din Iasi a aparut pe un perete un afis in care studentii isi exprimau refuzul vaccinarii. Binenteles afisul a disparut subtil si nici una dintre televiziuni nu au preluat cazul acesta sau vreun alt caz prin care un numar de oameni ar refuza vaccinul.

A doua zi dupa inmormantare, cozile s-au format de la primele ore ale diminetei si au continuat si in zilele care au urmat. Dozele de vaccin antigripal s-au epuizat mai repede ca oricand. Oameni cu masti pe fata, aglomerati intr-o mare de trupuri au infruntat frigul pentru o injectie "salvatoare". Ma uit pe strada si vad masti. Refuz sa cred ca face parte din realitate. Parca ar fi scenariul unui film SF.

Nu mi-am facut acest vaccin si nici nu il voi face in viitorul, sa ii spunem apropiat.

Cred cu tarie in puterea manipularii oamenilor si imi intaresc aceasta afirmatie si in cazul acestei gripe. Un exemplu aici sau mult mai elocvent in limba engleza aici, dar internetul si presa din intreaga lume sunt pline de astfel de stiri. Dumnezeu a dat liberul arbitru pentru fiecare om in parte. E dreptul fiecaruia sa faca ceea ce doreste cu viata sa.

Eu va doresc sa alegeti intelept si sa fiti sanatosi!

P.S.

aici mai multe informatii despre Toni Tecuceanu - direct de la sursa.(Mltumesc CORA pentru link).

Catelusul schiop

Ieri a fost prima zi de servici in noul an. In plus a fost si luni. Si cum lunea nici iarba nu creste(intre noi fie vorba era si groaznic de frig afara pentru o buna productie de iarba), frecam menta ramasa in stoc de anul trecut si ma delectam cu povestioarele de sarbatori ale colegilor de servici. Intr-un moment de liniste si pauza de o tigara a povestitorilor, atentia mi-a fost atrasa de o mica intamplare de la radio. Nu am auzit de la inceput si nu stiu exact cui ii apartine insa o voi reda in cuvintele proprii:

Un baietel de 10 anisori, a intrat intr-un magazin cu animale de companie pentru a-si cumpara un catelus.

S-a plimbat printre custile cu animale si undeva intr-un colt mai indepartat al magazinului, ferita oarecum de privirile clientilor, a vazut o catelusa care avea 5 pui.

S-a apropiat de vanzator si l-a intrebat politicos si emotionat:

"Cat costa catelusii aceia din spate?"

"Fiecare catelus costa 500 de lei", i-a raspuns vanzatorul si s-a indreptat spre catelusi dandu-le voie sa iasa afara pentru a a se juca cu baietelul.

"Eu am doar 300 de lei ", a raspuns baietelul si s-a aplecat incet si atent sa intampine catelusii care veneau spre el.

Patru dintre catei au venit imediat, iar al 5-lea, speriat si schiopatand de un picior s-a apropiat mai greu.

"Acel catel costa doar 400 de lei pentru ca s-a nascut cu o problema la un picior si nu va putea merge normal niciodata in viata."

"Inseamna ca ala e catelusul pe care il vreau!" spuse copilul, zambind fericit catre vanzator.

"Va voi da cei 300 de lei pe care ii am la mine si voi aduce negresit inca 100 de lei pentru a-mi cumpara acest catelus, pentru ca el e tot ce imi doresc pe lumea asta!"

"Dar acel catelus este schiop. Nu Va fi normal niciodata. Cu siguranta nu trebuie sa il cumperi pe el."

Baietelul se ridica cu greu de jos si se apropie schiopatand de vanzator. Isi ridica usor pantalonul de la piciorul drept lasand sa se vada cum gheata sa incalta o proteza de lemn.

"Asa cum eu sunt un copil normal cu un picior de lemn si acest catelus fara un picior are dreptul sa fie iubit ca un catelus normal"

In viata avem mereu tendinta de a discredita persoanele cu handicap, ezitand in a-i credita cu sanse in situatii normale, evitand sa ii punem pe picior de egalitate cu oamenii normali.

Sunt si ei oameni si au aceleasi drepturi si sentimente. Si ei pot iubi si ei pot fi educati si ei pot fi uneori mai buni si mai prietenosi decat noi - acesti oameni normali care uitam vesnic sa ne respectam aproapele.