Sunt oameni care vorbesc, oameni care zâmbesc!

Există în cartierul în care locuiesc, un tip care vorbește singur. Stă ore întregi în stația de troleu și vorbește cu sine însuși. Își povestește ce a visat noaptea, ce a mâncat la masă, își destăinuie propriile sentimente, se ceartă și argumentează apoi se alintă sau se felicită pentru deciziile luate în viață. 

Miercurea fără cuvinte – Zâmbet

 M-a întrebat cineva ce poți face cu un zâmbet? Cum poate zâmbetul să te ridice pe linia de plutire când toate corăbiile ți s-au înecat? Cum poate zâmbetul să îți readucă seninul în suflet când cerul e inourat? Răspunsul e banal: dacă nu zâmbești nu știi ce pierzi.

Mă doare România mea

A fost odată o țară frumoasă: cu ape curgătoare, cu munți înalți și câmpii bogate. A fost odată o țară cu oameni  frumoși, ospitalieri și buni la suflet. A fost odată o țară pe care o iubeam pentru că oamenii erau uniți și veseli. A fost odată România.

Miercurea fără cuvinte – Mocănița

Ce înseamnă trenul pentru voi? Poate nu neapărat trenul ca mijloc de transport impus de împrejurări, ci ca motiv de locomoție spre destinații cu voie bună. Și dacă vorbim de tren, trebuie să ne oprim la mocăniță! 

M-am îndrăgostit din nou

Zilele trecute am fost la Cluj. Am plecat cu un microbuz de călători, mult mai plin decât ar fi trebuit să fie legal și am mers înghesuit timp de șapte ore. În ciuda acestui fapt, mi  s-a întâmplat un lucru deosebit. Pe drum m-am îndrăgostit!

Miercurea fără cuvinte – Rodul toamnei

Am fost plecat câteva zile pentru a reȋnvia amintiri ce le-am trăit ȋn vara ce s-a dus. Pe drum am ȋnţeles ȋnsă că trecutul e bun doar pentru aduceri aminte, iar viaţa omului ar trebui să mearga doar ȋnainte. Ȋntors acasă, mă bucur de prezent şi de ce tot ce ȋmi poate oferi acesta. Simbolic am ales cel mai mare fruct din curtea mea. E semn de belşug, nu-i aşa?

Clipa de amor II

Textul ce urmează este continuarea Clipei de amor şi ar putea fi catalogat ca fiind din categoria textelor ce merită un pătrăţel roşu. Nu există obligativitatea de a da clik pe continuare dacă consideraţi că aţi putea fi lezaţi ȋn vreun fel de aceast articol. Mulţumesc pentru ȋnţelegere.

Miercurea fără cuvinte – Dor de vară

Să fie muntele ce se-oglindeşte-n valurile-ţi spumegând? Să fie oare cerul? E fericire-n al meu suflet iar, când lacul tot mă cheamă. Azi pare trist şi adormit ȋn toamnă, dar eu ȋl văd şi simt ca ieri, sub cer senin de vară.

Clipa de amor

Se uită fix de minute bune. Nu ştia exact de ce. Nu o atrăgea nimic, şi totuşi exista ceva care o făcea să nu-şi poată  dezlipi  privirea de la el. Intrase în club cu idea să se simtă bine, să se destindă puţin, bucurându-se de muzică tare şi lumea gălăgioasă. Clubul era singură posibilitate de distracţie de acest fel din oraş. Nu foarte mare, cu mese puţine dar cu un ring de dans uriaş, localul atrăgea în fiecare seară oameni de toate vârstele. Muzică era variată, lumea era paşnică şi viaţa de noapte părea să aibă gust. Când te plictiseai aici, puteai să mergi alături la barul liniştit de la marginea străzii. Proprietarul era surd şi în local nu cânta nici măcar un radio.