Miercurea fara cuvinte - Marea Nordului

Nu credeam sa mai ajung anul asta, insa am fost fericit sa gasesc din nou marea... undeva in Danemarca!

Drumul spre vise

Pe la 12 ani eram un pusti confuz, copilaros si incredibil de obraznic. Ai mei nu isi pot reprosa nimic, educatia primita acasa era asa cum trebuia poate sa fie, insa nu prea se prinea de mine. In acest fel, bunele maniere si simtul practic nu prea faceau parte din caracterizarea mea de atunci. Aveam totusi o pasiune care se agatase scai de mine si ma facea mult mai atent, vigilent si serios. Crescut intr-un mediu propice, cu “pasionati” din tata in fiu, “microbul fotbalistic” avea sa ma transforme intr-un mod total neasteptat.  Cand vorbeam despre fotbal ma simteam matur, destept si mai mult decat atat, acceptat in societatea “oamenilor mari”. Asa am invatat despre respect, spirit de echipa, indarjire si devotament.

Stapana lumii

Ma cam plictisesc. Uneori de moarte. Dar nu as muri nici sa ma bati. Nici chiar de ma bati tare. Cam cum se bat tobele. Tobele  au ritmul lor. Si merg bine cu chitara bas. Nu pot sa cant, dar imi place sa ascult. E ca si cum as prefera sa tac si sa ascult in loc sa vorbesc si sa nu ma asculte nimeni. Cand nu ma asculta nimeni ma simt ca un radio plictisit. Stau intr-un colt si doar praful se aseaza pe mine. Si plictiseala ma roade la colturi precum praful care imi intra in simturi. Insa simturile mele sunt goale. Goale si risipite in nestiinta. Nestiinta e opusul stiintei? Cine sa le mai stie pe toate…(?)

Miercurea fara cuvinte - Tot un fel de dragoste

Pot spune ca dragostea e peste tot, nu-i asa?

Miercurea fara cuvinte - Curcubeu dupa ninsoare

Saptamana trecuta am urcat pe cel mai inalt munte din Norvegia (2496m alt - Galdhøpiggen). Am gasit pietre, zapada, ninsoare dar si o recunostinta pe masura. Fotografia vorbeste de la sine. Va doresc zambete colorate!

O raza de... Stockholm

Dupa un an de locuit in Norvegia, unde am trecut de la "Oau!", la vremea primului impact cu o tara scandinava, la "Ahh...!" pe la mijlocul perioadei si am ajuns la "Hmm..." in zilele noastre, a venit timpul sa fac o incursiune intr-o tara vecina si prietena, la doi pasi si poate jumatate de locul in care ma aflam, vizitand, pentru aproape o saptamana, Suedia. Si daca orase precum Karlstad sau Nykoping nu va spun prea mare lucru, de Stockholm precis a auzit toata lumea.

Miercurea fara cuvinte - Lacul din cer

Lacul e sus, cerul e jos? Apa si munte, toate impreuna. Eu plutesc undeva spre infinit!

Adevarul despre disparitia unicornilor

Noaptea se plictisise sa mai astepte si chema soarele spre rasarit. Un rosu prelungit imbraca padurea intr-o clipa de raceala tomnatica. Stele palira, roua sclipi printre frunze. Intr-o liniste deplina, statea incremenit ascultand universul sa se miste. Nimic. Doar tacere. In departare, o goarna suna ascutit si prelung, in semn de chemare.

Rasarit

Forme nedefinite, umbre, obiecte zburatoare neindentificate zboara rapid fara sansa de a deveni vreodata cunoscute. Intuneric si ceata, nebuloasa ce induce mereu in eroare.