Am incercat sa scriu mereu despre tine... am incercat sa scriu despre noi... am refuzat sa scriu despre tine atata timp cat nu mai exista noi.
A fost azi ca un zambet, a fost azi ca o primavara in mijlocul toamnei. A fost azi - dar a fost azi de atunci.
A fost un vis, a fost o feerie, a fost o lectie de maturizare... mereu am crezut ca vom putea fi vesnic noi daca vom reusi sa ne maturizam impreuna. Dragostea noastra a fost o lalea ce s-a nascut ca un boboc si s-a desfacut atat de mult pana cand si-a risipit petalele din prea multa iubire.
Ai fost un ideal pe care nu l-am atins niciodata pentru ca te-am ridicat singur si intotdeauna mult, mult prea sus. Am gresit fiindca am purtat in suflet o iubire de o naivitate excesiva, rezumandu-ma pe mine la tot ce inseamana Tu.
Dar asta a fost in azi cel de mult.
Iubiri imi canta azi cel de azi si nu ma incanta nici daca le ador sau le ignor...poate sentimentul a murit de tot in mine sau poate nu e inca nimeni sa-l renasca.
Am renuntat la amintirile dureroase risipind printre ele, fara sa imi dau seama, si amintirile care imi faceau placere.
Stiu ca intr-o zi am plans pentru tine. Poate din nefericire, astazi nu imi mai amintesc ce m-a facut sa plang atat de tare, cu toate ca inima ma provoaca uneori sa oftez violent.
M-am trezit dimineata speriat ca am uitat... poate am uitat ca iubirea noastra a fost ceva frumos. M-am consolat si m-am linistit imediat pentru ca tu ai uitat mult mai repede acest lucru...spune-mi, a mai supravietuit in mine/tine vreo amintire ce tresare in iubirea noastra?
Dupa azi cel care a fost, in azi cel de azi refuz iubirea invaluindu-ma in simple realitati si stiind ca in jocul vietii sunt mereu purtat si protejat de aripile sortii.
In viata exista drumuri care merg impreuna si nu duc nicaieri si drumuri opuse care se intalnesc atunci cand trebuie.
