Mergeam pe drum si intunericul se revarsa peste mine. Nu
eram constient de lungimea soselei, asa cum nu stiam nici unde e capatul
drumului pe care am ales sa ma indrept. In orizont, invalmasiti in negura,
norii se repezeau peste zari, facand imposibil de realizat unde se termina
cerul si incepea pamantul. Totul era doar o noapte flamanda care musca din mine
proportional cu marimea pasilor mei. Ma afundam spre necunoscut.
sâmbătă, 20 decembrie 2014
marți, 2 decembrie 2014
Cântec pentru copiii lumii
Dacă cineva mi-ar fi spus acum doi ani că ȋntr-o
zi voi dona o sumă importantă de bani ȋn scopuri umanitare probabil aş fi râs şi aş fi crezut
că dacă aş avea bani să donez ȋnseamnă că voi fi bogat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)