M-am reinventat!

Anul a început cu emoţii şi planuri măreţe. A  continuat aşa cum ar fi trebuit să fie, în ritm ameţitor, în gânduri  ce trec precum timpul şi fapte ce rămân pentru eternitate. La început de an mi-am propus să fiu altfel.  Acum, la final, pot să spun că am reuşit.: anul ăsta m-am reinventat!

...de poveste

Şi dacă râuri de cuvinte curg nestingherite printre pagini de carte, atunci, alături de gânduri şi clipe, se vor transforma cu toate în sentimente ce vibrează necontenit în sufletul fiecărui cititor. Astăzi, un nou volum al Antolgiilor Amprente literare a prins miros de cerneala proaspată ieşită de sub tipar.

Miercurea fără cuvinte - O rază

Nu avea cum să lipsească din toată sărbătoarea o rază de soare, o rază de lumină, o rază de speranță. Să fie ziua şi gândurile luminate, iar toate dorințele să se îndeplinească sub magia zilei de Crăciun!

Crăciun fericit!

Şi dacă ați şti ce mă aşteaptă… Şi dacă ați şti cum îl aştept… Să vină să mă impresoare, să îmi ridice inima din piept. Să mă înalțe în zbor prin cer cu stele, să mă aducă iar în lume cu iubire. Să mă răsfețe, să mă alinte, să mă faca să fiu mai bun şi mai plin de fericire, să pot apoi să-mpart la toți din Spiritul Crăciunului.

Miercurea fără cuvinte - Nimic?

După cum ştiți, săptămana trecută laptopul meu şi-a luat adio de lume, lăsandu-mă fără fotografiile mele minunate.  Asta înseamnă că cel puțin teoretic , azi nu aş avea nimic să vă ofer. Aşa să fie oare ? 

Pâine şi circ

Când am aflat că o să fac asta, mi-am desenat în minte zeci de scenarii. Aveam în cap idei, metafore, epitete mii ca să descriu ceea ce avea să se întâmple. Eram pregătit. Trebuia să fie o primă experienţă nemaipomenită. Aşa a şi fost, numai că…

S-a dus si el...

Cand l-am adus pentru prima data acasa, lumea a zis ca sunt nebun. Ce imi trebuie mie, alta treaba nu am,  chiar era necesar sa am asa ceva? Nu am tinut cont de nimic, nu am vrut sa aud de nimeni. Era decizia mea si stiam ca fac un lucru bun si de durata.

Miercurea fără cuvinte – Zmeură!(?)

Şi uite aşa, ȋn mijlocul iernii, ma ia pe mine pofta şi mă face să visez şi să muşc din buze de plăcere numai când mă gândesc la asta. O fi de vină dorul de casă, o fi de vină zăpada de afară, dar numai cât m-am uitat la fotografie şi am şi mâncat-o din priviri. Aşadar, vă invit la… zmeură!(?)

Ȋntâmplare cu final fericit(?) Partea a II a

Continuarea de aici

...Ȋn spatele meu oprise o maşină superbă. De la volan a coborât un tip care ȋncerca să mă ridice cu forţa. Nu cred ca ştia cum să fie grijuliu. I-am simţit mâinile tremurând. Omul era ȋn stare de soc. Din maşina sa m-a vazut coborând panta ȋntr-o viteză nebună. A văzut mai apoi mişcările mele nesigure şi in final momentul ȋn care am fost aruncat peste cap ȋntr-un salt incredibil şi aproape ireal. M-am ridicat şi i-am spus că totul e ok. Nu s-a ȋntâmplat nimic. Mi-e bine. Din genunchi, prin ruptura proaspătă a blugilor, curgea sânge. 

Intâmplare cu final fericit(?) (partea I )

Mulţi dintre voi stiţi deja că la sfârşitul lunii august mi-am rupt mâna dreapta. A fost un şoc pentru mine, o sperietură groaznică, pentru că, până ȋn momentul acela, aveam impresia că sunt indestructibil, ferit de Dumnezeu şi protejat de soartă. Eram eu, un om neȋnfricat şi norocos, căruia nimic rău nu i se poate ȋntâmpla vreodată. Ziua aceea avea ȋnsă sa ȋmi dovedească ca oamenii sunt fragili, ca norocul nu ţine numai de tine şi că soarta are căi misterioase de exprimare. Am să vă povestesc (ȋn două părţi) cum s-a ȋntâmplat, ce am simţit şi mai ales ce am ȋnvăţat din această experienţă.

Pregătiţi de sărbători?

Ajungeam acasă grăbit şi mă duceam direct ȋn camera mea. Mă schimbam de haine şi până seara lăsam emoţia să pună stăpânire pe mine. Ȋmi ştergeam apoi ghetuţele, le aranjam frumos, uneori făceam şi câte o fundă uriaşa la sireturi. Stăteam la pândă o vreme şi adormeam ȋntr-un târziu cu visele pline de poveşti de sărbători de iarnă.

Miercurea fără cuvinte – Dimineaţă cu soare

Ar fi ruşinos din partea mea să admint că nu am cuvinte pentru ceeea ce am văzut astăzi, ȋnsă ȋn dimineaţa asta zeii au mărit intensitatea mingii de foc, au trimis străjeri ȋmbrăcaţi ȋn roşu de o parte şi de alta a muntelui şi apoi au lăsat soarele să muşte din cer precum iubirea se ȋnfruptă din inimă. Şi dacă tot a răsărit peste noi din toate părţile infinitului celest, să ne bucurăm ȋmpreună de o zi sublimă.

Sunt român!

- Where are you from? (De unde eşti?)

- Romania! Have you been there? (Ai fost acolo?)

- Romania? No! Never! (România? Nu! Niciodată)

- Too bad! It’s a beautiful country with beautiful people! (Păcat! E o ţară frumoasă cu oameni frumoşi!)