Frânturi de cuvinte

Azi nu am scris nimic. Nici o istorioară, nici o idee căreia să-i pot desena un final. Doar  paragrafe mici ce pot prinde contur într-o umbră de inspiraţie viitoare. Fără să îmi dau seama toate aceste frânturi de poveste au la bază tăcerea, dar şi zbuciumul sufletesc. Nu al meu, ci al personajelor pe care ȋncerc să le creez. Eu sunt bine şi mă bucur de viaţă. Vă doresc şi vouă să fiţi la fel şi vă aştept părerile despre ideile de mai jos.

Miercurea fără cuvinte – Acoperişul Moldovei

De multe ori ȋmi doresc să mă ȋnalt la cer. Dincolo de creasta  din care muşcă răsăritul e cerul senin ce strigă spre nemărginire. Astăzi vreau să fiu deasupra tuturor. Astazi sunt un zburător.(Vf. Toaca 1904)

"Criticilor mei"

Din orizonturi şi ploi răsar cuvinte ce se aştern pe hârtie. Din amintiri şi dorinţe se scriu poveşti cu miresme de iubire. Din vise şi ambiţii se întruchipează metafora. Povestea, ca şi poezia, se nasc din pasiune. Pasiunea se poate traduce simplu prin talent.

Ar fi putut să fie altfel

Pe Alina am întâlnit-o întâmplător. Era vecina unuia dintre colegii  de facultate. Şi ea studentă în aceeaşi grupă cu noi, părea  o domnişoară drăguţă şi mai ales plină de bun simţ. Nu am   considerat-o niciodată o atracţie. Nu am privit-o cu ochii de bărbat pofticios şi nici nu o vedeam vreodată mai mult decât o simplă amică. Cu toate astea a reuşit să mă surprindă. Mi-e greu şi acum să mă gândesc la ea. Am cunoscut-o bine şi totuşi atât de puţin, încât astăzi, la nouă ani de când ea a păşit spre alte lumi, amintirea ei îmi este încă vie.

Miercurea fără cuvinte – Nou venit

De ceva vreme ȋn familia noastră numeroasă am mai adăugat un nou membru activ. Mic, fără experienţă, dar cu un potenţial demn de luat ȋn seamă, astăzi vă prezint generaţia viitoare. Şi cum orice e nou trebuie să fie şi curat, lăsăm fotografia să vorbească de la sine. Happy Ww!

Miercurea fără cuvinte – Inspiraţia de pe birou

Când te aşezi la birou să scrii, să faci un raport sau să ȋţi  pui mintea la contribuţie pentru a realiza ceva, ai nevoie de inspiraţie. Zina ne-a sugerat astăzi, ȋn "Miercurea fără cuvinte", să ne fotografiem fiecare sursa de inspiraţie de pe birou. Iată ce a ieşit:

Vis indrăzneţ

Eram la o întâlnire. Un fel de congres. Oamenii erau îmbrăcaţi cu haine de epocă şi  mulţi dintre ei aveau monoclu în loc de ochelari. Organizarea părea retro, decorul şi populaţia de acolo amintindu-mi de fotografii cu oamenii importanţi ce le văzusem prin cărţile de istorie. Erau mese rotunde la care stăteam câte cinci-şase purtând discuţii aprinse. Fiecare din noi povestea ceva interesant. Şi eu am spus la rândul meu ceva şi ceilalţi m-au aprobat încrezător. Se pare că eram acolo pentru un scop şi venisem cu lecţia învăţată. Studiam fiecare om de la masă şi semănau toţi cu vechii scriitori. Aranjaţi, purtând costum, cu barba lungă dar îngrijită, fiecare participant avea o graţie epocală. 

Miercurea fără cuvinte – Cireşe negre

Azi vă propun cireşe negre. Însă nu orice fel de cireşe ci culese din înălţimile unui pom care are o vârstă mai înaintată decât mine. Copacul e înalt, însă va garantez că pe tot parcursul culesului nici un personaj nu a fost rănit nici măcar din întâmplare. Dulceaţa a ieşit delicioasă. Însă despre ea într-o altă poveste. Happy Ww!

Idealul meu e cerul

Mă uit lung la scara ce se înaltă spre cer şi ştiu că trebuie să urc. Să urc fără frică de a privi înapoi. Să urc către înălţimi. E doar o scară. Nu ai de unde să ştii cât de sus poţi să urci până nu păşeşti pe prima treaptă. Aşa că urc. Fără curaj, fără sentimente, fără motivaţie - nu ar trebui să ne fie teamă de ceea ce nu cunoaştem. Acolo sus mă aşteptă cerul.