Piatra Neamt - cel mai verde oras

Cred ca de acum toata lumea a auzit de "umbrela verde"

Nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc astazi aici un clasament care ma scuteste de orice comentarii si ne umple pe noi pietrenii de o deosebita mandrie.

Aici aveti clasamentul final  in topul celor mai "verzi" orase ale tarii. Cinste noua! Felicitari celor ca noi!

Tot aici veti intelege poate ca orice gest al oricarui  om conteaza in evolutia "verdelui" in Romania!

Clipa de senin

Inainta prudent prin tubul subtire. Era asa de subtire inca abia se misca. Il descoperise intr-o seara cand iesise cu ceilalti dupa mancare. Din dorinta de libertate, se catara deseori pe cate o conducta mai inalta. Ii placea sa ii priveasca pe toti de sus. Insa privelistea i se parea ingusta. Trebuia sa evadeze. Gandul incolti si inflori in mintea  lui pana deveni dorinta. Atunci o vazu. Era ascunsa in perete, acoperita doar cu o tabla intunecata. Era o gaura oarba, vizibila lui de acolo de sus, dar ascusa privirilor pofticioase a celor de jos...Parea o conducta destul de larga ca sa ii permita accesul pana sus in oras. Si-ar fi dorit sa fuga atunci, insa ceilalti il stiau acolo si l-ar fi ajuns imediat din urma sa il convinga sa se intoarca. Trebuia sa mai rabde o zi... Iar noaptea va reusi sa fuga, sa se strecoare prin conducta spre cerul albastru. Perspectiva unei vieti noi in oras se lumina dincolo de gaura intunecata din perete. Si iata-l mergand usor si atent spre ceea ce credea a fi salvarea sa.

 Nu le-a spus nimic celorlalti. Ce rost avea. Chiar daca mergeau in grupuri, erau dezorganizati si egoisti. Nimeni nu se gandea la fratele de langa el... De ce s-ar fi gandit el?

 Nu mai stia de cand merge prin conducta. Nu ii pasa daca i-a fost descoperita lipsa. Gandul la viata sub cerul senin ii dadea aripi. Auzise de la alti sememni ca in oras e raiul pe pamant. Drumul greu nu il deranja, singuratatea nu il deranja... albastrul de sus il chema spre el si el mergea hibnotizat.

Si in fine a ajuns. Parea un obstacol de pamant amestecat cu celofan si polistiren. Singura bariera in fata libertatii lui. Minor... prea banal isi spunea. Incepu sa traga, sa sape si sa rupa cu dintii. Impingea si muncea cu tote fortele sale si primele raze de soare ii mangaiara fata. Orificiul devenea tot mai larg. In curand va reusi sa se strecoare afara. Mai avea putin... putin... a reusit!

 Se opri un moment pentru a privi infinitatea cerului senin si mireasca tanara de primavara.

Orizontul se largi si inchise ochii sarind spre soare.

 ... Nu mai stiu nimic. Cu o ultima suflare, muri cu albastru in gand si cu o voce ce ii inunda mintea:

"Tata, tata, am mai prins un sobolan!"

vineri 13... mai mult decat o superstitie sau o tampenie mondiala?

 Teama de vineri 13, sau paraskevidekatriaphobia pe numele sau stiintific, este atat de raspandita incat afecteaza peste 17 milioane de oameni de pe intregul glob, estimeaza un studiu al Institutului pentru studiul fobiilor si managementul stresului din Carolina de Nord. 

 Unii sunt practic paralizati de frica si nu au curaj sa se dea jos din pat intr-o astfel de zi. „Se estimeaza ca firmele din SUA pierd 800-900 de milioane de dolari deoarece oamenii nu vor sa plece in delegatii sau sa incheie afacerile pe care le-ar face in mod normal”, afirma Donald Dossey, de la institutul mentionat. ...pe mine personal ma amuza copios... uneori sunt atat de preocupat la servici sau acasa de viata de zi cu zi incat nici nu realizez uneori ziua in care ma aflu...

 Una dintre teoriile legate de vineri 13 face o legatura intre Ultima cina a lui Iisus, la care au participat 13 persoane, inclusiv Iuda, si crucificarea care a avut loc intr-o zi de vineri. 

 Exemple mai sunt cu miile si am putea continua la nesfarsit.

E  vineri 13... o zi obisnuita din punctul meu de vedere... o zi ca oricare alta.Nu stati ascunsi sub pat. Daca e sa se intample ceva, poate foarte bine sa cada si patul peste voi.Nu va feriti de pisici negre... credeti ca ele isi aleg intentionat persona prin fata careia sa treaca,intuind ca aceasta va avea ghinion?Fiti seriosi... imaginati-va doua pisici stand de vorba:

-ce faci motane?

-a, buna pisicuto...

-draga l-ai vazut pe ala pistruiat din mutimea aia care vine incoace...

-da... nu prea imi place fata lui...ce zici sa trec prin fata lui, am informatii ca il va calca o masina la intersectia urmatoare

Nu uitati sa nu treceti pe sub o scara, garantat imediat dupa ea va pandeste  cineva gata sa va arunce in cap vreo galeata, un bolovan, o punga cu apa..Am uitat sa  intreb... ati spart cumva oglinda? Da? E clar... am auzit in mass-media ca vor urma 7 ani de criza... era si cazul sa se sparga si la tine oglinda aia nenorocita...

E devreme in zi... nu pot sa plec la servici acum... astept sa treaca cele 3 ceasuri rele si pe urma mai vad eu...

 

in memoria lui Marian Cozma

Dupa cum bine stiti deja, o veste teribila care a facut inconjorul Europei..."Marian Cozma, fostul pivot al echipei nationale de handbal a Romaniei, a fost injunghiat mortal in inima de niste rromi, intr-o discoteca din Ungaria.

Cozma se afla alaturi de doi colegi de la Veszprem, echipa sa din Ungaria, intr-un club de noapte, acolo unde unul dintre handbalisti serba ziua de nastere a copilului.

Grupul a intrat in discutii aprinse cu mai multi rromi, iar acestia nu au stat mult la masa argumentelor. Au scos cutitele si i-au atacat pe sportivi. Cozma a fost lovit in inima si a incetat din viata in spital, dupa doua ore de chin."

Astazi la amiaza, cortegiul funeral cu trupul neinsufletit al tanarului handbalist roman a intrat a intrat in tara.

In drumul sau spre Bucuresti, in ultimul sau drum, Marian Cozma s-a oprit in fiecare oras in parte si a fost intampinat si aclamat de mii de oameni ca un adevarat campion.

Inmormantarea va avea loc vineri in capitala.

Odihneasca-se in pace!

Piatra Neamt

Fiindca reclamatii vor exista oricand, si fiindca lumea e plina de voci care mai de care mai ciudate, printre altele mi-a ajuns la ureche ca vidoclipurile din stanga jos nu ar fi de ajuns pentru promovarea orasului nostru. Prin urmare am dat curs unei sugestiei/reclamatii si va ofer cu ajutorul unui pietrean adevarat si  cu multumirile de riguare, un clip despre orasul nostru, Piatra Neamt:

tot respectul pentru MihaiZeu

Google Earth 5.0 beta si Google Ocean

De Google Earth a auzit toata lumea. O prima versiune, deacum clasica care a adus in fata ochilor nostri  harti istorice, harti virtuale  si harti mai mult sau mai putin reale ale fiecarui punct de pe acest glob pamantesc. Si in momentul in care eu personal si multi ca mine sperau intr-o inbunatatire a hartilor terestre si eventual adaugarea de detalii imbogatite pentru fiecare oras in parte,s-a lansat ... Google Ocean.

 O a doua varianta, lansata de  Google Earth 5.0 beta si Google Ocean, o varianta mult mai complexa si, spun ei, mult mai bine pusa la punct,  permite vederea fundului oceanelor, a epavelor,  plus  filmulete cu diverse tipuri de pesti, balene, tot ce inseamna practic subacvatic. 

Curiosi cum va fi? 

Un clip demo mai spulbera putin din mister, pana ajungeti sa instalati noua verisune pe pc-urile  dumneavoastra.

Din invataturile prietenilor

"Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.

Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata 

tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.

Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat.

 Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.

Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific 

ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.

Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine.

 Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.

Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic “zbor” nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.

Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, 

cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.

Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi,

 viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: “Nici nu iti poti imagina 

cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat 

mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!”

Morala:

INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina…"

Sus

In viata, idealul fiecaruia este sa ajunga cat mai sus posibil.

Metode sunt, dar nici una nu e simpla, insa totul se rezuma la doua posibilitati:

te urci peste oamenii din jurul tau si te ridici calcandu-i pe toti in picioare sau inveti sa zbori.

despre optimism si amintiri

Mi-au reprosat multi care m-au citit ca  aici nu scriu eu, ci pesimismul din mine. Mi s-a mai reprosat ca lumea ma cunoaste ca o persoana plina de viata si ca acest lucru nu reiese din ceea ce scriu. Nu vreau sa va dau satisfactie si sa va spun ca aveti dreptate, dar nici nu va contrazic. Ceea ce nu intelegeti, voi dragii mei este ca toate aceste amintiri pe care le aduc mereu in discutie, toate aceste povestioare, oricat ar parea ele de triste si pesimiste nu au facut decat sa ma intareasca, sa ma maturizeze si sa ma invete ca viata trebuie traita cu zambetul pe buze. Sunt vesel, sunt aproape fericit si incerc zilnic sa ii fac pe cei din jurul meu sa zambeasca impreuna cu mine. 

Am cunoscut in viata iubirea si deziluzia, am cunoscut zambetul si plansul, am  simtit raza de soare care ma dezmiarda si ploaia care ma uda... am cazut de nenumarate ori, la inceput tipand de durere, apoi din ce in ce mai linistit, pentru ca stiu  ca de fiecare data cand ma ridic, viata imi surade. Trebuie doar sa imi doresc asta. 

Frumusetea vietii e direct proportionala cu zambetul din inima ta. Si as vrea sa nu uite nimeni asta. Pentru ca eu  doar asa simt.

Noaptea pe munte

"Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe"(Constantin Brancusi ). Sunt singurele cuvinte la care ma gandesc intens atunci cand urc un munte.

Cand esti pe varful unui munte, noaptea, nu vezi decat stele... stele stralucitoare de un alb purpuriu, stele care te uimesc si te impresoara, atat de albe si ipunatoare si atat de numeroase, incat restul cerului negru nici nu mai conteaza.e ca si cum ai fi dedesuptul raiului, sub acoperis, iar deasupra ta, podeaua e ciuruita de gauri infinite ce lasa lumina infinitului sa vina peste tine in raze mici, in fasii,precum o raza de soare printr-o sita, in milioane de licurici ce par sa te iubeasca...si toata acesta senzatie, de a fi la un pas de imparatia cerului, nu face decat sa te elibereze sa iti redea curajul si increderea in tine...acolo sus, pe varf de munte, viata e mai simpla...si sufletul mai luminat.

Gaura cheii - obsesia unei minti de copil

Cand eram mic, destul de mic incat sa nu stiu inca sa fac diferenta dintre ce e bine si ce e rau, am realizat fara sa vreau ca sufeream de un sindrom foarte des intalnit la copiii mici, si anume, nu puteam suporta sa stau intr-o camera cu usa inchisa. Una din pedepsele arhiutilizate de catre ai mei la acea varsta era bine-nteles incuiatul in camera. Fara posibilitate de a scapa de pedeapsa (eram convins pe atunci ca alor mei le face placere sa ma chinuie) si normal, fara putere si dorinta de a ma cuminti, a trebuit incet, incet sa ma adaptez situatiei si sa caut o iesire din impas. Solutia gasita a fost extrem de simpla si mai mult decat salvatoare. Ea s-a numit: gaura cheii! era placut sa stai cu ochiul infpt in cripta aceea minuscula ascuns de toti ochii lumii si expus in fata tuturor intamplarilor la care nu ar fi trebuit sa fii martor. Brusc, pedeapsa s-a transformat in placere si placerea in obsesie...si cum orice placere dureaza destul de putin, sfarsitul a venit cand tata a intrat pe neasteptate in camera si m-a lovit in plin...pedeapsa s-a schimbat de atunci. Nu ma mai inchidea nimeni in camera, acum mancam bataie din orice. Dar obsesia a ramas... isi facuse locul decisiv in mintea mea proaspat perversa... hmmm ce nu puteai vedea pe gaura cheii...I-am promis tatei ca nu am sa ma mai uit niciodata!
O alta regula de-a tatei era sa intreb cine e la usa inainte sa deschid. Nu imi intra deloc in obicei. Cum suna la usa, eu eram prezent si usa larg deschisa. Nici bataia nu ma putea dezvata de asta.Nu puteam rezista tentatiei de a vedea primul cine a sunat...

Intr-o zi mi-am dat si eu seama ca eram baiat mare si nu e frumos sa imi supar parintii. Asa ca in ziua aceea, cand a sunat la usa mi-am zis sa ma asigur ca nu e inci un strain si nu fac nici o prostie si in concluzie... m-am uitat pe gaura cheii sa verific. Era tata! Slava domnului! Am deschis usa larg si mult timp dupa aceea zi nu am inteles de ce am mancat iar bataie...nu m-a crezut ca m-am uitat pe gaura cheii si am stiut ca e el...sincer, nici nu am putut sa ii spun, abia ii promisesem ca nu ma mai uit!

Facultatea: 5 ani de viata rezumati in 500 de cuvinte

Te duci la inceput fericit ca ai scapat de acasa… te cazezi la o gazda sau in camin si astepti sa inceapa un nou capitol din viata ta… in primul an e fain de tot: cunosti lume noua, mai buna decat cea pe care ai lasat-o acasa, sau asta cel putin la prima impresie… nu te cunoaste nimeni, nu stie cine esti si poti sa incerci sa te impui ca si ceea ce vrei sa devii. Viata incepe sa fie frumoasa cand descoperi petrecerile nocturne, experimentezi sexul si betia, uitand pe alocuri ca esti acolo sa inveti sa devii cineva cand dai de greu in prima sesiune. Treci sesiunea cu mai multe sau mai putine emotii si viata e frumoasa din nou… deja te simti mai barbat si mai cu experienta. Anul se duce fara sa iti dai seama si te intorci acasa in vacanta. Te astepti sa fii primit ca atare, daca nu o primire de erou macar o primire in ton cu ceea ce ai devenit, insa acasa lumea e la fel, parintii sunt mandri de tine in prima zi apoi redevii ce ai fost si pana atunci: copilul lor care nu trebuie sa iasa din cuvantul impus. Prietenii de acasa te trateaza la fel si lipsa lor de respect te doare… te gandesti la ce ai lasat in orasul studentiei si ti-e dor sa te intorci… mai rau e ca in suflet iti plange iubirea pe care ai lasat-o acolo si ti-e teama ca nu o mai gasesti… vara trece greu si fara nimic notabil in viata ta… te intorci la facultate in anul doi, iti gasesti iubita la care ai visat toata vara si incepi o relatie serioasa… de acum esti cineva. Te izolezi de prietenii de pahar si incepi sa iesi mai rar. Timpul tau e doar pentru ea acum, insa nu pare sa te deranjeze pentru ca e in numele iubirii. Anul doi se duce si el si nu te mai intorci acasa. Iti gasesti un job in ture tarzii si nu mai ai timp nici de tine. Vine anul trei si te gaseste muncitor, harnic si obosit, impartit intre servici si fericire. Te duci din ce in ce mai rar la cursuri, apar conflictele cu iubita pentru ca te-ai insurat cu serviciul , iar pe prieteni i-ai uitat de mult… in anul patru deja nu mai e nici o emotie. Te muti cu ea intr-un apartament, visezi sa iti intemeiezi o familie si facultatea s-a terminat cat ai clipi din ochi. Subventiile de la scoala si parinti s-au dus, trebuie sa o intretii si pe ea ca e inca studenta si nu iti mai ajunge timpul sa faci totul… privesti cu regret inapoi si ai vrea sa se fi intamplat altfel… ea te paraseste fiindca nu mai esti cel dinainte, serviciul te plafoneaza si prietenii sunt rari…
Te trezesti deodata intr-un oras strain, in care lucrezi ca sa ai cu ce iti plati chiria si viata ta e un cosmar… ai o diploma in buzunar care iti aminteste de viata frumoasa. Atat. In rest nu poti decat sa o uiti intr-un raft in biblioteca sau... hmmm...
Atunci iti vine ideea salvatoare sa te intorci acasa… la parinti totul e bine si frumos, in orasul tau iti gasesti un job bun si viata capata din nou culoare.ai tai nu te mai chinuie ca esti baiat la locul tau acum si viata ta se desfasoara pe traseul acasa - servici - acasa. Nimic nu te poate scoate din limitele ce se definesc in fiecare zi… prieteni nu mai ai, acasa nu te mai cunoaste nimeni. Orasul studentiei e prea departe si ea e cu altul… iti reincepi viata din acelasi punct din care ai plecat acum cinci ani… numai ca acum ai facultate.
Care e avantajul? Unde-mi sunt anii aceea? Ce rost au avut?Cine mi i-a pierdut? Ea? Serviciul? Scoala? Eu?

Despre bloguri si inceputuri sau o descriere fara pretentii a ceea ce va fi

Ideea de a scrie vine de la sine. Stai intr-o zi in fata calculatorului si iti vine o idee pe care o dezvolti fara a merge neaparat spre un anume final. Dezvolti un cuvant, amplifici o fraza pana ajunge o metafora, compui o istorie din nimic si nimicul il expui la altii care il vor citi din plictiseala sau din pasiune pentru nimicuri epice mai mult sau mai putin reusite...Un inceput de blog e ca o casa noua. Trebuie intai sa iti faci o temelie, apoi sa ridici peretii, sa ii pui acoperisul si in final finisajele care pot dura o viata. finisezi, aranjezi, o iei de la capat... ai o idee, compui si scrii mai mult si mai mult si mai mult...

Cum va fi casa cea noua? Ce voi scrie aici? Va fi o casa facuta cu bun gust care va regasi in ea imbinari ale diverselor arhitecturi. Pentru unii, ceva obisnuit, pentru altii, dar mai ales pentru mine, va fi casa visurilor din copilarie si pana la adanci batranete...

Asa ca bun venit in casa noua! Usa mea e deschisa pentru toata lumea!