miercuri, 4 august 2010

Dar din dar se face Rai

Inspirat de o povestioara recenta citita pe  un blog  mai mult decat interesant, m-am hotarat sa va dezvalui si voua povestea unei camasi primita cadou. Nu este o camasa pe care am primit-o si nici pe care  am oferit-o, insa aceasta  poveste  s-a transmis printre noi ca fiind una dintre intamplarile care denota  apartenenta familiei noastre la Cartea  de Aur a Umanitatii ca si Artisi Anonimi ai Umorului. (sa nu ma credeti pe cuvant!)
Asadar,  bunicul meu  si tatal tatalui meu a avut unsprezece frati. Nu este cel mai mare dintre ei, insa intotdeauna inceputul de an a stat sub semnul aniversarii lui.  El dadea tonul la petrecerile anuale sau mai corect, anul nu putea incepe fara petrecerea aniversarii lui. Si asta pentru simplu fapt  ca numele lui e Vasile si  precum bine stim cu totii, aniversarea Sfantului Vasile este in prima zi a anului adica 1 ianuarie. Nu vreau sa va duc cu gandul la iarna acum in plina vara, insa o portie de racoare e binevenita si sunt convins ca o  intampinati cu deosebita placere.

Nu imi amintesc exact anul in care a avut loc intamplarea, insa cert este ca printre feluritele cadouri pe care le-a primit in acel an, bunicul  a gasit si o camasa. Nimic straniu pana aici, insa camasa avea o culoare oribila, o marime suficient de mare  incat sa nu ii vina nimanui si binenteles era croita dintr-un material deosebit de prost. Dupa ce a studiat indelung cadoul primit, intorcand camasa pe toate partile in incercarea de a descoperi un mesaj sau o lamurire macar asupra expeditorului, a aruncat-o intr-un colt si si-a vazut de petrecere. In ziua imediat urmatoare, a impachetat camasa frumos in vechiul sau ambalaj, si a asezat-o intr-un dulap. Cu totii am crezut ca a aruncat-o sau macar ca a uitat de ea, cand, in luna urmatoare, la aniversarea celui de-al doilea frate, a aparut un cadou  straniu. Ati ghicit - era camasa. Ambalajul deosebit in care era impachetata nu a putut sa indeparteze insa   culoarea tipatoare, croiala proasta si marimea uriasa.  Era o cruzime sa primesti un asemenea cadou.  
In martie cand primavara incerca sa isi scoata fata prin lume dupa iarna grea, un alt frate isi sarbatorea ziua de nastere. Si camasa a aparut din nou printre cadouri.
Si nici  savoarea verii nu a putut opri camasa  din drumul ei ca si cadou pentru urmatorul frate.
Si palida toamna a  purtat cu dansa aceeasi camasa la aniversarea urmatorului frate. Si apoi a urmatorului.
Si in final, intr-un nou inceput de an,  camasa s-a intors de acolo de unde plecase. Bunicul meu a primit-o  in dar pentru a doua oara.
Nu se mai stie ce s-a intamplat cu camasa. Probabil  cineva s-a plictisit sa o tot ofere cadou. 
Totusi, de fiecare data cand se intalnesc cu totii fratii se amuza copios de intamplarea cadoului-camasa care s-a plimbat intr-un an de zile la fiecare dintre ei.  

Voi ce intamplari hazlii aveti legate de cadouri primite la aniversari?
Ati oferit  la o alta aniversare un cadou  pe care l-ati primit si nu a fost pe gustul vostru?
V-a mustrat constiinta sau ati mers pe principiul "dar din dar se face rai"?
Astept cu interes  comentariile voastre sa ne amuzam impreuna.

17 comentarii:

Camelia Bucur spunea...

eu maritam seturile de pahare primite de mama. nu de alta, dar erau atat de multe, ca as fi avut din ce bea cateva vieti:))

ANM spunea...

Am primit cadou exact ce nu vroiam..
Urasc bibelourile, si exact asta primisem.Motivul a fost scurt.. am spur prea tarziu ce nu`mi place, iar"cadoul" era deja cumparat. L`am pastrat iar la aniversarea persoanei respective, l`am restituit. Nici lui nu ii placeau bibelourile.. Dupa ce ne`am amuzat copios, i`am dat si cadoul veritabil. De atunci nu am mai primit bibelouri.

Tudor Enea spunea...

da... cum era sa uit de seturile de pahare. si eu am primit destule. insa stai sa ne vezi pe la 50-60 de ani cand ai sa vrei sa bie apa dintr-un pahar si nu ai sa mai ai de unde ca le-au spart pe toate copiii/nepotii. :))) multumesc Camelia

Tudor Enea spunea...

ANM - si bibelourile erau pe lista de cadouri pe care nu trebuie sa le primesti niciodata. te inteleg perfect. Dragut totusi din partea ta ca aveai si un alt cadou.
multumesc mult.

Anonim spunea...

Imi amintesc cu mare drag de bunica ta si sora tatalui meu ( ca sa copiez putin din ideea ta de a descire rudele). I-a daruit tatalui meu o cravata, frumisca, cu dungi (clasicul model ce se gaseam la vremea aceea), in culori pastelate. Tatl meu o iubea grozav de mult pe sora lui si a purtat cu mare placere acel micut cadouas. Intr-una din zile, parca la o aniversare, tanti Pusa l-a intrebat nevinovata : " Lusule, dar urata asta de cravata de unde o ai. E imposibil de urata!" Am inlemnit pe moment, dar pe urma ne tinem cu mainile de burta toti. Stiu ca multa vreme am ras pe seama "uratei de cravate" pe care ea cu atata iubire i-o daruise la un moment dat.

Si imi mai amintesc, de asemenea referitor la cadouri, o intamplare hazlie petrecuta in familia mea. mama i-a daruit de Craciun o pijama tatalui meu. Tata a uitat de ea, iar in anul urmator Mos Craciu i-a adus cadou aceeasi minunata pijamaluta. Ei...abea atunci si-a amintit-o tata si a intrebat nevinovat :"Oare nu am fost suficient de cuminte de mi-a adus Mosul acelasi cadou 2 ani la rand?"

codruta bocse spunea...

...Vladut....anonimul e nana,...vad ca am mancat si litere...na! sunt la birou si se pare ca nu fac nimic intreg astazi...sau poate imi trebuie un cadou ca sa imi revin?...

Tudor Enea spunea...

Nana (Codruta) iti tirmit cadou o imbratisare virtuala, ca sa iti mearga bine ziua.
m-am amuzat copios amintindu-mi intamplarea cu cravata. da da, a ajuns si la urechile mele chiar daca s-a intmaplat cu ceva timp in urma. povestioarele astea nu raman ascunse. sunt primele care ies la iveala. ha ha.


Zi frumoasa tuturor si racoare multa!

DOAR NOI spunea...

Ha ha ha. Super tare! Ma amuz teribil deoarece, luna trecuta am facut ordine prin cutii si am gasit o rama foto, nou-nouta, frumoasa. Era in cateva zile aniversarea unei prietene, si-i spun surorii mele ca ar fi ok sa-i darueisc acea rama. La care, sora mea ma priveste, incepe sa rada in hohote si-mi marturiseste: "este chiar de la ea rama aceasta! ai primti-o de Craciun!"
Asa ca, e mai bine sa nu dau mai departe cadouri primite... nu se stie ce gafe realizez.

Ganduri alese, zambete si voie buna!

Unknown spunea...

Eu la cadouri nu fac mofturi de obicei.. Dar totusi, am avut o intamplare ciudata.
Soacra mea e mai dificila, trebuie impresionata. Am fost cu ea in mall si a vazut un set de ceai ( bea ceaiul in fiecare zi cu prieteneleei ) la pretul de numai 350 lei noi.
Am vrut sa o impresionez...si peste ceva zile de 8 Martie il-am facut cadou. L-a primit, s-a bucurat insa nu l-a desfacut.
La aniversarea surorii ei, eram si eu prezenta si a luat setul de ceai si a zis " Si-asa am destule, sa il dam ei" . Dumnezeule !! Mi s-au invinetit ochii de nervi :))

Tudor Enea spunea...

Claudia - e amuzant tare ce ai patit. sa faci cadou propriei surori rama proaspat primita de la ea:))) multumesc.


Sindy - nu prea e de ras...(trebuie sa recunosc ca am ras totusi) as putea sa pun mana in foc ca e o faza intentionata. abia a asteptat reactia ta. cred ca ti-a pregatit-o de cand a primit cadoul. :D multumesc. e de luat aminte.

DOAR NOI spunea...

era cadoul de la o prietena si voiam sa-l dau prietenei inapoi... iar sora mea mi-a atras atentia ca il primisem de la acea prietena.

eu cu sor-mea ne facem cadouri "personalizate"... clar in functie de necesitati.

seara frumoasa!

Tudor Enea spunea...

mii de scuze pentru eroare. am inteles gresit de la inceput. greseala mea!

BlueAngel spunea...

Chiar astazi am facut cadou o pereche de role...(si le dorea cu atata ardoare)...si sa vezi ce..?...ca imi spune...aaa ..pai daca stiam iti spuneam ca imi doresc o bicicleta...na...poftim cultura...:))Gata m`am hotarat nu mai fac cadouri si nu mai primesc..:))

Tudor Enea spunea...

Ramona - e o vorba "calul de dar nu se cauta la dinti". totusi, poate a spus doar in gluma lucrul asta si ii plac rolele mai mult decat crezi.
multumesc mult pentru vizita si comentariu.

memori3s spunea...

hehe.. eu imi amintesc ca primisem d la o prietena un maieut care imi era mic si l-am facut cadou altei prietene... si la un moment dat am iesit toate 3.. si cea care mi-l daruise exclama fericita ca mi-a facut cadou unul identic.. si a trebuit sa ii explic, dar nu s-a suparat a inteles.. oricum de atunci a nimerit tot timpul marimea mea:D a invatat ceva:P

Alisandra spunea...

Le seul cadeau parfait est le sourire.On peut l'offrir n'importe quand..

Tudor Enea spunea...

memori3s - la tine intamplarea e cu final fericit. si cu invataminte. multumesc mult.


Convenu G. Je te remercie beaucoup.