Prieteni de pe strada

 "Dacă ar fi să faci un efort de imaginaţie, atunci te rog să îţi imaginezi că blogul pe care-l scrii este ca o stradă a ta pe care singur ţi-o construieşti. Este strada ta, este publică, şi orice pieton poate trece pe acolo.  Există mulţi pietoni care trec pe strada ta doar din interes personal.

Aceştia sunt primul tip de trecători. Ei trec pe la tine doar ca să scurteze drumul sau să ajungă la un chioşc preferat. Aceşti trecători sunt oamenii care te vizitează din interes, adică vin de pe Google, găsesc ce au avut nevoie de la tine, apoi pleacă, fără măcar să-ţi zică: mulţumesc că ai construit această stradă! Tot timpul vor fi grăbiţi, vor scana ceea ce ai scris în speranţa să-şi satisfacă nevoia pe care o aveau şi vor pleca mai departe. De cele mai multe ori nu le pasă de strada ta şi s-ar putea să nu revină niciodată. Trecătorii, cum le spune şi numele, sunt doar trecători. Ei trec şi pleacă definitiv după ce au găsit ce căutau. Extrem de puţini sunt oamenii sinceri pe care ţi-i poţi face prieteni. În ultima propoziţie am pronunţat cuvântul magic. L-aţi găsit? Prieten, desigur. Al doilea tip de trecători sunt prietenii tăi. Aceştia nu sunt simpli trecători. Prietenii sunt acei oameni care te cunosc, te ştiu, au idee despre ce scrii pe blog, răspund la sondajele tale, dau curs invitaţiei tale, îţi citesc articolele până la capăt, lasă comentarii (unii lasă foarte rar, dar lasă) apoi se abonează la blog fără să trebuiască să îi mituieşti cu ceva produse gratis în caz că se vor abona, şi eventual vor cumpăra de la tine, dacă ai astfel de produse spre vânzare. Ah, era să uit: şi tot timpul vor fi acolo pentru tine! Prietenii vor fi mereu mai puţini decât trecătorii. Mult mai puţini. Însă adevărata putere a unui blog stă în comunitatea de prieteni pe care o are. Motivele sunt enumerate mai sus şi sunt extreme de evidente."

Acest articol nu îmi aparţine insă m-a inspirat aducându-mi aminte că aici la mine, pe “strada mea” existaţi voi cei care mă citiţi, mă susţineţi şi sunteţi mereu lângă mine. Pe unii nu v-am întâlnit niciodată, pe alţii am avut onoarea şi plăcerea să îi cunosc şi să-i descopăr mai în amănunt, iar pe alţii probabil nu am să îi văd niciodata faţă în faţă. 

Cu toate astea, chiar daca uneori sunt mai trist, mai obosit sau pur si simplu plictisit, faptul că existaţi aici îmi ridica moralul şi îmi păstrează întotdeauna zâmbetul pe buze. Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez (virtual) si gratuit, cu speranţa că pot tinde mereu spre înălţimi pentru binele vostru.

Articolul este preluat de la un om care mă ajută mereu involuntar uneori, aici!