luni, 23 februarie 2009
Piatra Neamt - cel mai verde oras
duminică, 15 februarie 2009
Clipa de senin
vineri, 13 februarie 2009
vineri 13... mai mult decat o superstitie sau o tampenie mondiala?
Teama de vineri 13, sau paraskevidekatriaphobia pe numele sau stiintific, este atat de raspandita incat afecteaza peste 17 milioane de oameni de pe intregul glob, estimeaza un studiu al Institutului pentru studiul fobiilor si managementul stresului din Carolina de Nord.
Unii sunt practic paralizati de frica si nu au curaj sa se dea jos din pat intr-o astfel de zi. „Se estimeaza ca firmele din SUA pierd 800-900 de milioane de dolari deoarece oamenii nu vor sa plece in delegatii sau sa incheie afacerile pe care le-ar face in mod normal”, afirma Donald Dossey, de la institutul mentionat. ...pe mine personal ma amuza copios... uneori sunt atat de preocupat la servici sau acasa de viata de zi cu zi incat nici nu realizez uneori ziua in care ma aflu...
Una dintre teoriile legate de vineri 13 face o legatura intre Ultima cina a lui Iisus, la care au participat 13 persoane, inclusiv Iuda, si crucificarea care a avut loc intr-o zi de vineri.
Exemple mai sunt cu miile si am putea continua la nesfarsit.
E vineri 13... o zi obisnuita din punctul meu de vedere... o zi ca oricare alta.Nu stati ascunsi sub pat. Daca e sa se intample ceva, poate foarte bine sa cada si patul peste voi.Nu va feriti de pisici negre... credeti ca ele isi aleg intentionat persona prin fata careia sa treaca,intuind ca aceasta va avea ghinion?Fiti seriosi... imaginati-va doua pisici stand de vorba:
-ce faci motane?
-a, buna pisicuto...
-draga l-ai vazut pe ala pistruiat din mutimea aia care vine incoace...
-da... nu prea imi place fata lui...ce zici sa trec prin fata lui, am informatii ca il va calca o masina la intersectia urmatoare
Nu uitati sa nu treceti pe sub o scara, garantat imediat dupa ea va pandeste cineva gata sa va arunce in cap vreo galeata, un bolovan, o punga cu apa..Am uitat sa intreb... ati spart cumva oglinda? Da? E clar... am auzit in mass-media ca vor urma 7 ani de criza... era si cazul sa se sparga si la tine oglinda aia nenorocita...
E devreme in zi... nu pot sa plec la servici acum... astept sa treaca cele 3 ceasuri rele si pe urma mai vad eu...
marți, 10 februarie 2009
in memoria lui Marian Cozma
duminică, 8 februarie 2009
Piatra Neamt
miercuri, 4 februarie 2009
Google Earth 5.0 beta si Google Ocean
luni, 2 februarie 2009
Din invataturile prietenilor
duminică, 14 decembrie 2008
Sus
duminică, 9 noiembrie 2008
despre optimism si amintiri
miercuri, 29 octombrie 2008
Noaptea pe munte
luni, 27 octombrie 2008
Gaura cheii - obsesia unei minti de copil
O alta regula de-a tatei era sa intreb cine e la usa inainte sa deschid. Nu imi intra deloc in obicei. Cum suna la usa, eu eram prezent si usa larg deschisa. Nici bataia nu ma putea dezvata de asta.Nu puteam rezista tentatiei de a vedea primul cine a sunat...
Intr-o zi mi-am dat si eu seama ca eram baiat mare si nu e frumos sa imi supar parintii. Asa ca in ziua aceea, cand a sunat la usa mi-am zis sa ma asigur ca nu e inci un strain si nu fac nici o prostie si in concluzie... m-am uitat pe gaura cheii sa verific. Era tata! Slava domnului! Am deschis usa larg si mult timp dupa aceea zi nu am inteles de ce am mancat iar bataie...nu m-a crezut ca m-am uitat pe gaura cheii si am stiut ca e el...sincer, nici nu am putut sa ii spun, abia ii promisesem ca nu ma mai uit!
duminică, 26 octombrie 2008
Facultatea: 5 ani de viata rezumati in 500 de cuvinte
Te trezesti deodata intr-un oras strain, in care lucrezi ca sa ai cu ce iti plati chiria si viata ta e un cosmar… ai o diploma in buzunar care iti aminteste de viata frumoasa. Atat. In rest nu poti decat sa o uiti intr-un raft in biblioteca sau... hmmm...
Atunci iti vine ideea salvatoare sa te intorci acasa… la parinti totul e bine si frumos, in orasul tau iti gasesti un job bun si viata capata din nou culoare.ai tai nu te mai chinuie ca esti baiat la locul tau acum si viata ta se desfasoara pe traseul acasa - servici - acasa. Nimic nu te poate scoate din limitele ce se definesc in fiecare zi… prieteni nu mai ai, acasa nu te mai cunoaste nimeni. Orasul studentiei e prea departe si ea e cu altul… iti reincepi viata din acelasi punct din care ai plecat acum cinci ani… numai ca acum ai facultate.
Care e avantajul? Unde-mi sunt anii aceea? Ce rost au avut?Cine mi i-a pierdut? Ea? Serviciul? Scoala? Eu?