Orice clipă poate deveni eternitate

Raze jucăuşe se scăldau în marea de oameni şi se pierdeau printre paşii lor grăbiţi. Lumea aleargă spre idealuri, îşi târâie visele în genţi, sacoşe sau rucsaci spre servici, spre casă sau spre cărări neştiute de nimeni. În oraş e un haos primordial şi nimănui nu-i pasă. Dincolo de agitaţie eu mă strecor relaxat, cu inima plină de vară şi zâmbetul fluturându-mi ştrengăreşte pe buze. Dincolo de necunoscuţii ce-şi plimbă soarta pe străzi, am zărit-o pe ea, precum o pată luminoasă într-un ocean întunecat.  Şi se îndrepta spre mine....

Cu căştile în urechi, ochelarii de soare pe nas şi părul desfăcut în bătaia vântului m-a zărit zâmbindu-i. Paşii mei s-au muiat, clipa a îngheţat între razele soarelui şi lumea a încetat să mai existe dincolo de noi doi. Peisajul se transformase, oraşul devenise un colţ de Rai, o grădină înfloritoare, încărcată de sentimente puternice. O secundă mai târziu m-am trezit din visare şi lumea era din nou acelaşi vacarm plin de non-sens. Ea trecuse de mine şi se îndepărta uşor.

- Hei! Mi-a trebuit curaj să strig după ea şi încă nu eram sigur dacă aia era chiar vocea mea.

Ea s-a oprit şi am simţit că râde. I-a luat un timp să se întoarcă spre mine, însă zâmbetul era la locul lui.

- Nu e frumos să trecem aşa, unul pe lângă altul şi să nu ne spunem nimic, am continuat eu, încurajat şi mai mult de privirea ei.

- Bună! A răspuns,  şi vocea îi era sublimă.

- Bună!...dar să fie oare de ajuns?

- Ce vrei să spui?

- Te-am zărit din depărtare zâmbind şi clipa aia a fost eternitate. Întotdeauna mi-a placut zâmbetul tău.

- Păi, mă cunoşti de un minut!?

- Nu-ţi spuneam de eternitate? Uneori e nevoie de o singura privire ca să ştii. E ca şi cum te-aş cunoaşte de o viaţă.

- Şi dacă de un minut mă ştii de-o viaţă, de mâine oare cum va fi?

- De mâine, eternitatea va fi a noastră.

În viaţa de zi cu zi alergăm grăbiţi spre idealuri deşarte. Nu ne mai permitem să stăm să visăm, căutând iubirea în zâmbetul trecătorilor de pe stradă. Şi totuşi, uneori e suficientă o singură secundă, un zâmbet şi fericirea ajunge în inima ta. Nu ignora omul de lânga tine, nu vrei să te întrebi mai târziu “oare când şi de ce l-am ratat fără să îmi dau seama?”.