Cand mi-am gasit pe-o creasta cerul, mi-am cautat albastrul in lacul senin si am atins cu mana norii.
O idee marca Wordless Wednesday
Fotografie realizata in Besseggen Norway, un varf de munte(1743m alt) intre lacuri.
29 de comentarii:
Mi s-a tăiat respirația.
Copilul in oras 0 iti dai seama ca si mie, insa a fost o senzatie incredibila. Multumesc mult!
Adevarul este ca as putea ramane ore in sir acolo sus, sa admir o asemenea panorama!
Larisa - am petrecut toata ziua acolo, intregul traseu a avut in jur de 30 de kilometri insa a meritat pe deplin chiar si in ciuda conditiilor de vreme nefavorabile. Multumesc mult!
Am inghetat numai la gandul ca este o distanta mare pana jos insa privelistea te face sa uiti de toate temerile pe care le ai.. Minunata fotografie! Felicitari :D
Daniela Bonea - e palpitant sa stai pe creasta si sa privesti in jos dintre nori. Dupa cum spuneai si tu, temeri nu prea exista, doar incantare. Multumesc frumos!
Salutare Tudore. Mă bucur să te văd din nou primul la datorie.
Să ai o noapte liniștită.
Absolut superb. E perfect ca ai postat primul ca asa, periplul prin Miercurea fara cuvinte a inceput cum nu se poate mai... ametitor :-)
Salutari Liviu, am revenit in forta, as putea spune:) MUltumesc mult, toate bune!
Dordefemeie - ma bucur ca am reusit sa fiu prima "incantare" in miercurea asta. Multumesc frumos. Toate bune!
Speechless. Pot să spun doar că...mi-s puțin invidioasă. :)
Spes - apo hai pe munte... si daca nu saptamana vitoare promit sa adaug mult mai multe fotografii de aici daca interesul e asa mare:) MUltumesc furmos! Zi faina!
Imi tii si mie rindul?
Chiar ca e "fara cuvinte" si nici n-are sens sa mai spui ceva.
Minunat!
Multumesc !
Si ti-ai gasit albastrul?
Elena
Hehe, Fosile, salutari! Cum sa nu, hai cu totii:) Multumesc, numai bine!
Elena, albastru e in suflet. Uite, cauta aici, aroma de albastru: http://www.tudorenea.com/2012/11/aroma-de-albastru.html
Multumesc mult!
Pur si simplu, fara cuvinte!
Happy WW! :)
Inteleg ca l-ai gasit, dar totdeauna mai e loc, nu?
Eu l-am cautat si apoi invatat, albastrul.Stii cate nuante de albastru sunt? Eu n-am in viata mea nici multele, nici lacul, am doar un patrat de cer si el ma imbogateste.Si nu numai el,uite sursa mea de culoare a iubirii:
"Nu stiam ca exista scoala lui albastru,
Dupa cum nu stiam ca exista atatea nuante de albastru.
Le-nvat de-o vreme insa, caci le-am simtit celest ca-mi intra-n piele
Si cu,sau fara vrere s-au asezat adanc in mine.
Si-mi sunt albastru.
Cu noaptea-n cap, albastru ca de cobalt isi scoate norii la pascut,
Si-apoi i-aseaza-n etajere de argint ca pe niste pietre pretioase.
In jur privesc si albastru rege inalta muguri nou-iviti pe tainice liane de lumina.
Si regasesc apoi albastrul in ruga muta a palmelor unite,
Si azurul nestemat al vorbelor soptite cu... sufletul.
Am invatat apoi albastrul gandului nelinistit si-al intrebarilor nepuse.
Si am aflat albastrul in zborul chiar cu aripi frante,
Si-n visele ce stau sa nasca iar realitati.I
Imi regasesc si-n somn albastrul,in parul ciufulit pe-o frunte adormita,
Si-ntr-un suras ivit in ochii aurii, abia mijiti in zori.
Imi regasesc mereu albastrul,zi dupa zi in tot ce ma-nconjoara.
Si sunt albastru."
E aroma iubirii asa-i?
Sa-ti fie bine!
Elena
Carmen - multumesc mult. Happy WW!
Elena - poezia m-a impresionat, cuvintele si versurile au o tonalitate aparte cu aroma de ... "iubire". As fi curios sa stiu "numele" autorului :) Iti multumesc mult!
Nu sunt autor, sunt doar eu dincolo de cuvintele acestea, Elena.
Nu ma consider autor, doar ma "asez" pe mine in cuvinte...si ceea ce simt.
Eleba
Iti multumesc ca ai impartasit cu mine felul in care te "asezi" pe tine in cuvinte.
De fapt, eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca ai apreciat cuvintele mele.Ar fi trebuit sa fac asta de dimineata, dar am uitat, am fost surprinsa de apreciere, nu ma asteptam deloc.
Asadar: multumesc Tudor!
Elena
Elena, nu trebuie sa imi multumesti. E meritul tau si ai respectul meu pentru asta. Zi frumoasa mereu cu zambet senin in cuvinte potrivite!
Ba da, stii, nu prea citeste nimeni ceea ce scriu de aceea mi se pare ciudat.
Cat despre senin,incerc sa-l pastrez in suflet si in viata.Uneori e greu, e atat de omensete sa cazi, atat de omeneste sa te ridici. Vad ca tu pestrezi albastrul cu perseverenta in fiecare postare, imi place.
Imi place aroma de albastru.
Elena
Aroma de albastru e felul meu de a fi.Mi-am stabilit un etalon si ma invart in jurul lui facand-ul altfel mereu, evitand sa il transform in banalitate. NU te speria ca nu te citeste nimeni. Cititotui vin si pleaca, adesea ramanad anonimi. Putini se opresc pentru comentarii. Sunt convins ca cititorii exista si mai mult decat atat te apreciaza, cautandu-se si ei in cuvintele tale. Tine-te de senin cum te tii de zambet si fii pozitiva. E mult mai simplu asa. Iti doresc inspiratie:)
Scriu doar pentru mine, atat, cand nu mai incape-n suflet.Ma tem ca nu sunt asa curajoasa sa ma expun. Iar inspiratia e doar viata mea.
Elena Staicu
Daca nu incape in suflet sigur e pentru dat la altii. Iar curajul vine de la sine atunci cand esti pregatita, iar inspiratia...
Trimiteți un comentariu