Forme nedefinite, umbre, obiecte zburatoare neindentificate
zboara rapid fara sansa de a deveni vreodata cunoscute. Intuneric si ceata,
nebuloasa ce induce mereu in eroare.
Singur. Zbor peste tot, strabat coridoare si descopar
unghere ce sunt stinse in noapte. Am aripile acoperite in plumb precum alunele
trase in ciocolata. Sunt precum pasarea ce nu poate sa se inalte daca ai
calcat-o peste penajul rasfirat. Toate ma apasa. Si precum aluna mai sus
amintita, nimeni nu stie ca sunt ascuns aici intr-o liniste nemarginita. Ma zbat si ma lovesc de pereti
metamorfozati din nesansa. Unde v-ati ascuns cu totii?
Formele nedefinite sunt ganduri. Umbrele sunt idei,
obiectele neindentificate sunt vise. Ceata e necunoscutul. Intunericul e realitatea
pe care o creezi cand renunti la speranta. Singuratatea pe care am gasit-o aici
e transpusa in viata.
Oare cand,
oamenii, au renuntat sa mai creada?
Lumea pe care o caut traieste intr-un univers pararel.
Eu sunt
de fapt in lumina. Plutesc in infinit precum fulgul de nea cautand stratul
peste care vrea sa se depuna. Infinitul e viata mea. Zborul imi este idealul.
Stratul e locul caruia obisnuiesc sa ii spun acasa.
Pentru a
trece de la aripi de plumb la fulg de nea trebuie doar sa imi doresc lumina.
Formele prind contur, obiectele neidentificate se transforma
in raze de soare, intunericul devine lumina. Dincolo de ceata e intotdeauna speranta.
Azi zbor fericit in lumina celestului pe care singur mi l-am
creat.
Undeva, in zare se zaresc cei care au invatat si ei, de
curand, sa zboare.
Viata e frumoasa doar daca ai curaj sa o traiesti in lumina!
6 comentarii:
Lumea pe care o cauti e atat de secreta ca doar tu stii de existenta ei.
Frumos ideal ai, acela de a zbura, dar ce te faci daca zbori atat de sus incat ai sa vezi viitorul?
Elena
Viitorul e doar o iluzie, un vis care se poate materializa sau nu. Daca nu zbori nu vezi lumea de sus, daca nu visezi, nu ai curaj sa realizezi visele. Oricum ar fi insa, ajuns sus, intotdeauna va aparea oportunitatea sau dorinta de a zbura spre inaltimi si mai vaste:) Multumesc frumos!
Ai dreptate, viitorul nu exista,exista doar azi, momentul prezent.Fiecare maine e un "azi" in devenire, nu? Si da, zborul da dependenta...de inaltimi. Mai devreme sau mai tarziu, lumea privita de sus iti schimba perspectiva asupra ta insati.
Multumesc si eu pentru cuvinte.
Elena
Zboorul da dependenta, insa e frumos atata timp cat nu ti-e frica sa cazi. La fel si cu viitorul. Atata timp cat esti constient/a ca exista un "maine", speranta si dorinta de a iti implini visele nu are cum sa dispara.
Cat despre perspective, intotdeauna exista cel putin doua moduri de a privi lucrurile. Eu incerc mereu sa vad partea pozitiva.
Optimismul e dat de acest albastru din viata noastra.De fapt, daca ar fii sa dam o definitie acestei culori, care ar fi? Pentru ca albastrul e in toate, in toate nuantele, in toate ipostazele, in ...toate trairile. Ce e albastru?
Elena Staicu
Albastru e viata!
Trimiteți un comentariu