Prieteni de pe strada

 "Dacă ar fi să faci un efort de imaginaţie, atunci te rog să îţi imaginezi că blogul pe care-l scrii este ca o stradă a ta pe care singur ţi-o construieşti. Este strada ta, este publică, şi orice pieton poate trece pe acolo.  Există mulţi pietoni care trec pe strada ta doar din interes personal.

Întâlnirea

Se plimba prin oraş fără nici o ţintă.  Singură şi sufocată de căldura insuportabilă, mergea încet cu gândul aiurea. Într-o mare de nepăsare, gândurile sale făceau planuri mute despre viaţa fără sunet. Geo îşi alina paşii în lumea zgomotoasă trăind clipa în linişte deplină.

Celei ce va fi

Privesc către ieri fără gândul la mâine. Nu ştiu ce e azi şi nici în trecut nu am fost interesat de zilele ce vor mai trece singure prin mine. Îmi închid ochii printre amintiri, purtându-mi gândurile spre tine. Nu ştiu dacă la tine ca vis sau la tine ce ai fost lângă mine. Timpul în ochii tăi s-a scurs fără mine.

Un nou început

Aţi văzut vreodată o pasăre flămândă? Disperată să înşface în ciocul ei minuscul o fărâmă din natura uriaşă doar pentru a-şi asigura existenţa? O pasăre care  nu are gândirea umană, o pasăre care nu judecă, ci se bazează doar pe instincte. Se înalţă în zbor, pândeşte, şi atacă hotărâtă să îşi atingă scopul, să-şi definitiveze soarta, să-şi împlinească rostul în lupta pentru supravieţuire indiferent de consecinţele ce ar putea să se abată asupra ei.

Din călătoriile mele

Peisajul era alb. Se vedea tremurând în fâşii vesele, schimbându-şi nuanţa albului după forma de relief întâlnită. Pe toată  intinderea imaculată, zăpada era regină.  Fără limite, întreruptă uneori doar de trecerea răzleaţă a unui copac golaş,  mă lăsam atras din viteza maşinii de infinitul celest al zăpezii.

Femeia perfectă

Deschidea ochii în fiecare dimineaţă şi se bucura de primăvară. Zi de zi, păsările din copacii înverziţi îl trezeau într-o lume mirifică. Se plimba desculţ prin iarba mătăsoasă şi alerga vesel peste câmpiile multicolore. Se scălda apoi în râuri cu flori şi se bucura de soare sub cerul senin. Inima îi era plină de bucurie. În paradisul său, Adam era fericit.

Trecut versus viitor

Erau timpuri când realitatea părea tristă şi viitorul incert. Erau vremuri în care mintea mea de copil refuza să creadă că pot reuşi în viaţă. Nici acum, când au trecut ani buni de la acel prim gând nu sunt convins că pot  să am succes în totalitate. Am ramas mereu cu întrebarea, m-am oprit mereu  să caut răspunsul la ceea ce sunt. Însa acum ştiu că nu trebuie să fiu unic pentru a fi învingător.

Renaştere

Întunericul muşcă din el în forme nedefinite. Atât de dureros încât tresări în linistea nopţii. Înghesuit -  mirosul pământului îngheţat îl strangula - fu aproape să se stingă. Reuşi să se mişte, scăpând pentru o vreme din strânsoare. Nu îi era frig, prin trupul său plăpând abia începea să curgă viaţa.

Cu o zi înainte

De vreo doua zile stau şi calculez. Număr, socotesc, adun, scad şi tot cu virgulă dă. Calculul e simplu, chiar banal aş putea spune. Nu greşesc nicăieri, am aceleaşi necunoscute şi totuşi rezultatul e altul faţă de cel care ar trebui să fie. Am căutat răspunsurile în cărţi, am navigat pe internet, am expus gravitatea situaţiei printre cunoscuţi. Nimic. Unii se feresc, alţii dau impresia că nu le pasă, iar cei mai mulţi dintre ei au aceeaşi dilema ca si mine. Voi ce spunneti in cazul ăsta?

Miercurea fără cuvinte

Mie îmi place albastrul. Albastrul senin şi zmeul fără umbră ce zboară liber  către nesfărşit. Mă atrage infinitul şi dorinţa de a pluti. Preluând tema de la Pandhora voi încerca să  exprim în fotografii tot ce nu se poate exprima în cuvinte. Astăzi seninul albastru şi libertatea întruchipează zmeul ce zboară nestingherit.

Carpe Diem

Nu poţi niciodată să scrii tot ce îţi trece prin minte. Nu reuşeşti să-ţi aşterni pe hârtie toate visele. Uneori îţi lipseşte coala albă, alteori ai rămas fără mină la pix sau stiloul îţi pare atât de obosit. Câteodată ţi-e greu poate să deschizi calculatorul şi să laşi lumea să cunoască ideile tale. Alteori ai vrea să suni o persoană dragă să-i împărtăşesti un vis, să-i spui o poveste…

Învăţături necesare

Forţat de împrejurările serviciului la care lucrez în viaţa reală, mi-am neglijat involuntar viaţa virtuală. Am omis dimineaţa să îmi mai deschid laptopul pentru ştiri şi bârfe, am uitat să îmi verific mesajele primite pe mail şi mai ales nu am reuşit să îmi acord timpul necesar pentru a scrie aici. Zilele lungi de munca le-am finalizat târziu în noapte cu reprize scurte de somn ce nu se întindeau niciodată dincolo de răsăritul soarelui. Fără să mă plâng de prea multă treabă sau de oboseală, ieri când m-am trezit am încercat să caut şi să îmi notez învăţăturile care se pot trage după un maraton de muncă forţată.

Tot răul spre bine

Multumesc pentru fotografie

Există zile triste? Există momente care par să-ţi sfideze zâmbetul de pe buze şi buna dispoziţie? Apar uneori clipe în care optimismul pare neînsemnat şi umbrit de  problemele negre ce îţi ies în cale? Îţi aminteşti frecvent de legile lui Murphy care spuneau că “tot ce începe rău se termină şi mai rău”?. Ce ar trebui să facem? Să clacăm? Să ne resemnăm? Să plecăm capul şi să ne acceptăm necazurile blestemându-ne soarta?