Cross the line

Stau drept şi în spatele meu orizontul zâmbeşte într-un apus de poveste. Cu mâinile pe lângă corp, cu capul aplecat puţin pe spate, privesc cerul în imensitatea sa. Nu aud şi nu vreau să văd decât albastru. Un albastru sfios, palid  şi îngheţat. Aşa e iarna albastrul – rece. Îmi cobor privirea în pământ studiind cu atenţie linia trasata în faţa mea. De ani întregi pe care am încetat să-i mai număr, am stat dincolo de această linie. Am alergat lângă ea, am trăit lângă ea, dar nu am avut niciodată curajul să o depaşesc. E o linie lungă ce şerpuieşte în viaţa mea până dincolo de orizonturi. La stânga e linia pe care am lasat-o în urmă. La dreapta e linia ce aşteptă mereu să-i merg alături. Sătul să mai alerg lângă ea, m-am oprit astăzi cu dorinţa să  păşesc dincolo. Şi  dincolo de linie eşti tu.

 Privirea mi-o ridic către tine. Te văd şi te simt. În ochi ţi se văd fluturii ce zboară albi ca fulgii de nea în dansul iubirii. În adierea vântului, părul îţi flutură în umbre de foc ce răzbat dinspre soarele ce se stinge la fel de rece ca iarna. În faţă se întinde în viaţa ce-o trăieşti linia ce te însoţeşte mereu. Dincolo de linia ta sunt eu. Liniile vietii noastre ne-au adus împreuna. Pământul se împarte în universul tău şi universul meu. Cerul are albastrul tău şi albastrul meu. Păsările cântă in trilurile tale şi trilurile mele.

Întinde mâna, iubito! Cuprinde-mi chipul în palmele tale şi ajută-mă să mă trezesc. Dincolo de linie sunt altfel de vise. Sunt vise in doi! Şopteşte-mi primăvara la ureche şi hai să înmugurim împreună.

 Păşeşte dincolo de linie iubito! Haide să păşim amândoi, inversănd stânga cu dreapta, unindu-ne cerul tău cu pământul meu şi păsările tale cu cântările mele.

De mână amândoi, să alergăm împreună pe linia vietii!