marți, 4 ianuarie 2011

Am fost plecat…

… şi m-am întors mereu!

Din muntele alb ce îşi dezgolea stâncile până în crestele de zăpadă, din nori pufoşi ce dezmierdau văzduhul precum spuma de lapte din ceaşca fierbinte, de pe cărări cu troiene şi brazi înalbiţi, am fost plecat - Să culeg amintiri printre suflete ce-mi sunt prieteni.

De la marginea cărării îngheţate, am răsuflat în chiote de voie bună şi am trezit pădurea la viaţa. De la apusul serii până în zorii de zi şi dincolo de lumina soarelui ce şi-a arătat dinţii, căldura din suflet a ignorat frigul, cu toţii triumfând în zâmbete şi redobândindu-ne dorinţa de viaţă.
De dincolo de perioada care a trecut peste noi, de dincolo de firul cărunt ce a răsărit fără să vrea din timpul scurs şi nevoi - le-am contopit pe toate cu albul muntelui, a norilor şi a inocenţei ce aştepta cuminte să renască într-un deznodământ firesc a anului ce s-a încheiat de curând.
Anul trecut am fost plecat. Şi nu s-a întâmplat doar pentru o clipa. Şi nici măcar nu doar odată. Şi nu doar plecat pe drumuri în călătorii din care te întorci cu dorul timpului departe de casă. Eu am fost plecat si cu gândurile în neştire. Am fost plecat şi rătăcit prin necunoaştere. Am fost plecat fără să cred în vise.
Şi m-am întors pentru mine, m-am întors mereu pentru noi. M-am întors încă odată pentru prieteni ce-mi sunt şi alţii care vor să fie. Am descoperit întotdeauna gândurile rătăcite şi le-am făcut şirag de speranţe. Am învăţat frumosul şi din negura sfioasă a nepăsării au început să se nască vise. Aşa am fost plecat… şi m-am întors!
Cu toţii ne mai rătăcim uneori. Ne pierdem în sentimente confuze chiar dacă viaţa pare roz şi simplă. Vă doresc ca atunci când vă rătăciţi în voluptatea gândurilor ce nu par prietenoase, să aveţi puterea să căutaţi în voi speranţa drumului de întoarcere spre casă. O casă a viselor şi a dorinţelor împlinite.

Şi fiindcă muntele m-a marcat din nou în călătoria pe care am făcut-o alaturi de prietenii mei, vă las pe voi să descoperiţi farmecul Masivului Ceahlău, atât cât reiese din fotografii. Mai multe fotografii am adaugat aici!

12 comentarii:

Dan spunea...

Ghini`ai revenit printre muritori!... si dupa cum stii, "speranta moare ultima".
La multi ani, pentru 2011!

Tudor Enea spunea...

Multumesc Dan. Toate bune si pentru tine!

DOAR NOI spunea...

frumosi prieteni... frumaose prietenii... frumoase amintiri... superbe clipe!

Tudor Enea spunea...

Multumesc mult Claudia!

Maria Dermengiu spunea...

superba postare, m-am regasit in ea :)

Ionut Milea spunea...

eu sunt ratacit, printre sentimente confuze, nehotarare, indignare inalienabila simulte alte ganduri a caror definire nu o posed...dar sunt fericit pentru regasirile tale Tudor...
superb drum, minunata reverie...

Tudor Enea spunea...

Maria, multumesc mult.

Ionut, cu totii ne ratacim uneori, chiar si pentru perioade mai lungi de timp. definind gandurile ce iti sunt potrivinice vei regasi in ele solutii care vor alterna cu sentimente noi ce vor aparare in situatii neasteptate. sunt convons. multumesc.

vanesa spunea...

superbe imagini in gandurile tale

Mallynna spunea...

scrii superb :) Bravo

Tudor Enea spunea...

Mallynna, vanesa, va multumesc mult.

memori3s spunea...

Frumos, parca ai fi venit de pe alt taram. Te invidiez! :D Iubesc muntele, ma linisteste si imi da ceea ce am nevoie: speranta, liniste, inspiratie! Este singurul care imi limpezeste gandurile aglomerate care stau la panda sa ma zapaceasca tot timpul :))

Tudor Enea spunea...

liniste sa ai memori3s. liniste sa le poti face pe toate. si gandurile sa-ti fie limpezi. un zambet urias de la mine in fiecare zi. multumesc.