marți, 11 ianuarie 2011

Să mergem după mama

Să tot fie ani de atunci. Lucra pe un post bine plătit şi viaţa părea să îl răsplătească pentru toate greutăţile avute până atunci. Avea o soţie frumoasă şi iubitoare şi un copil adorabil. Vremurile l-au prins modest, fericit pentru ceea ce are şi plin de recunoştinţă. Însă timpul se scurge uneori tăios săpând răni în sufletele oamenilor fericiţi, fără ca ei să ştie măcar. În ranile astfel create, avea să cadă mai târziu fără să realizeze ce si cât de repede s-au întâmplat toate. S-a trezit deodată singur şi trist, rememorând doar clişee care l-au dus în acea situaţie.

Lucrurile se schimbaseră în ţară şi viaţa părea tot mai dificil de trăit. Munca devenise mult mai grea şi tot mai prost plătită. Lipsa banilor a generat certuri şi stabilitatea familiei sale părea ameninţată. Într-o soluţie disperată, împinşi de la spate de dorinţa de a-i asigura copilului o viaţa sigura, soţia a ales să plece la munca în străinătate. Se iubeau mult şi despărţirea i-a durut pe toţi trei. Însă sacrificiul trebuia făcut pentru binele celui mic.
Aşa s-a trezit singur acasă. Pleca la servici şi se întorcea obosit, dar nerabdător să vorbească seara cu soţia aflată departe. Şi timpul trecea nemilos. Nu reuşea să se obişnuiască. Se simţea slăbit şi incomplet. Seara când vorbeau abia işi abţinea lacrimile pentru că nu erau împreuna. Şi vremea se scurse pe lângă ei trist şi fără  de veste.
Pierdut printre gânduri cu sufletul stins, căută alinare în necunscut. Fără să se abată de la regulile de bun simţ ale căsniciei, îşi dărui povestea prin diverse reţele de socializare. Nu căuta răspunsuri, nu aştepta consolare sau mila. Îşi dorea doar să vorbeasca, să se elibereze. Se simţea bine împărtăşindu-şi sentimentele. Însă lumea e rea şi de multe ori egoistă. Mulţi dintre oamenii de rând evită să-şi întoarcă privirea şi gândul către problemele semenilor cu care convieţuiesc. Atunci în mintea lui înflori idea ce avea să-i aducă liniştea sufletească. Trebuia să-şi întregească familia. Trebuia să-şi recâştige soţia. Indiferent de situaţia materiala, copilul său avea nevoie de mamă. Cu orice risc, copilul lor trebuia să ajungă la ea.

Zilele treceau amare încărcate de gânduri. Discuţile cu soţia erau şi ele din ce în ce mai rare pentru a evita cheltuirea banilor pe convorbiri inutile. Ea era departe, însă gândul lui era lângă dânsa. Aşa l-am cunoscut pe Ionuţ. Punând întrebari şi lansând provocari sentimentale pentru oricine era doritor să participe. M-am pus în situaţia lui şi am realizat că viaţa mea e simplă. În lumea instabilă de azi bogăţia constă în sentimente. În dragostea pe care o porţi cu tine si pe care crezi că o poţi primi înapoi. Printre cuvintele sale mi-am vazut viaţa goală şi fără sens. Acest om avea un vis adevarat. Acest om lupta pentru o cauza cu adevarat nobilă: reîntregirea sufletească. 
Capabil de sentimente pe care mulţi dintre noi nici nu ştim că există, dispus să-şi reconstruiască drumul în viaţa pentru un ideal aproape imposibil, acest om ar trebui să fie un exemplu pentru întreaga lume. Strângând din dinţi  şi ignorând viaţa lui, Ionuţ a reuşit în cele din urma să îşi ducă copilul acolo unde trebuia să fie: 
lângă mama lui!
Povestea vieţii lui Ionuţ o puteţi descoperi şi inţelege mai uşor chiar alaturi de el, aici 

23 de comentarii:

DOAR NOI spunea...

Tati se mai gasesc... dar mama, chiar e DOAR UNA!

Impresionanta poveste... am intalnit atatia oameni care si-au "distrus" familiile prin plecarea de munca in afara.

E greu... si singuratatea e cumplita!
A atat de dificil sa gasesti omul potrivit, dar si mai greu e sa-l pastrezi, sa tii flacara dragostei vie!

un zambet... si multa magie!

pandhora spunea...

povestea lui Ionut doare...mai ales ca este atat de sensibil...am vazut asta din tot ce a postat pana acum...dar e un curajos pentru ca a tinut piept loviturilor...ii doresc sa reuseasca sa depaseasca aceasta rascruce din viata lui...
tu ramai acelasi suflet cald si marinimos Tudor...am mai zis-o...fericiti cei apropiati tie :)
>:D<

Tudor Enea spunea...

Claudia - mama e doar una , insa un copil are nevoie de ambii parinti pentru a avea o copilarie linistita.
multumesc pentru magie.

Pandhora - iti multumesc pentru cuvinte la fel de magice ca ale Claudiei. multumesc deasemenea ca il cititi pe Ionut si il incurajati. conteaza enorm de mult pentru mine, dar mai ales pentru el.
zambete si imbratisari cu drag!

DOAR NOI spunea...

da... stiu ce inseamna sa cresti fara unul din parinti... :(
oricat de minunat este cel care te creste, este nevoie de amandoi.

Tudor Enea spunea...

asa e claudia. tu si toti cei care au crescut doar cu un singur parinte, ati simtit probabil ceva lipsa mereu. multumesc.

Maria spunea...

povestea este una auzita de multe ori...mama care pleaca si lasa in urma un tata cE trebuie sa fie si mama in acelasi timp ptr copil....surpriza placuta apare atunci cand tatal este un om deosebit care isi iubeste copilul si este un familist convins:)si nu renunta pana nu isi reuneste familia...ce sa zic...felicitari Tudor....reusesti sa pui in evidenta importanta familiei intregite si nu numai atat...tu iubesti oamenii Tudor...esti minunat!!!

Tudor Enea spunea...

eu doar am spus povestea asa cum mi-a ramas intiparita in minte, Doamna Maria. prin felul lui de a fi am avut sansa de a povesti. va multumesc pentru gandurile bune.

Carpe Diem spunea...

este incredibil Tudor...desi e o amintire dureroasa oentru mine, iti multumesc din suflet ca ti-ai adus aminte chiar atat de multe detalii...inseamna foarte mult pentru mine si nu face decat sa-mi amplific respectul pe care ti-l port....e ciudat ca te simt atat de apropiat desi nu ne-am cunoscut niciodata "in real life".
Va multumesc tuturor pentru toata sustinerea, si daca veti dori,chiar daca emotional nu sunt pregatit, va pot povesti cum acele momente departe de sotia mea au fost doar inceputul cosmarului pe care nu i-l doresc nici celui mai crunt dusman al meu.
Inca o dataultumesc tuturor, Tudor chiar esti un OM MINUNAT si stii ca mie nu-mi plac exagerarile.

Aris spunea...

Din pacate povestea asta e povestea a mii de romani obligati de saracie
si de lipsurile materiale, sa-si destrame familiile. Una din cele mai mari umilinte pe care le poate suporta un popor!
Te citesc cu mare placere!
Inspiratie si spor la scris!
Cu drag...

Tudor Enea spunea...

fie ea trista, intamplarea e parte din viata ta care te-a facut mai puternic, Ionut. e un moment de rascruce. te salut cu respect si iti multumesc la randul meu pentru toate.

Aris - ai mare dreptate. ma intreb cate umilinte mai avem de indurat pana sa facem. iti multumesc ca esti aici.

DOAR NOI spunea...

http://www.garbo.ro/articol/Familie/6657/Un-parinte-singur-un-parinte-egoist.html

un articol pentru Ionut. :)

romania inedit spunea...

Pai decat sa faca foamea in Romania , mai bine la munca in strainatate .

Tudor Enea spunea...

romania inedit - de la idea asta se leaca, insa concluziile sunt atat de diferite in toate cazurile intalnite. multumesc mult.

elena marin-alexe spunea...

Uneori alegerile cele mai bune dor..dar trebuiesc facute.
Numai bine Tudore!

Tudor Enea spunea...

asa este. multumesc, Doamna Elena!

vanesa spunea...

grea povara... pre grea crucea pe care o cara Ionut in spate...am citit si continuarea la ionut pe blog...un caracter puternic. spera ca soarta sa ii surada curand.

Tudor Enea spunea...

multumesc, Vanesa. cu totii speram ca soarta sa ii surada lui Ionut.

Anna spunea...

Nu se prea gasesc nici tati...

Ce poveste Tudor, iti multumesc ca imi arati mereu uimirea de a fi om. Miracolul vietii.

Iti doresc sa fii fericit. SUfletul tau merita asta din plin.

Tudor Enea spunea...

Anna - iti multumesc ca esti aici mereu si am sustii prin cuvintele tale.

memori3s spunea...

Familia este cel mai de pret dar pe care il putem avea, ne ofera dragoste, intelegere si sprijin nelimitat. Ma bucur ca Ionut si-a reintregit familia, si sper sa isi regaseasca linistea!

Tudor Enea spunea...

Ionut a facut ceea ce un adevarat familist ar trebui sa faca mereu. sa intregeasca familia. incet, dar sigur o sa-si gaseasca si linistea. curand. multumesc, memori3s.

sonia spunea...

Recunosc, azi te-am descoperit, dar asa fac eu cand gasesc o " carte " buna de citit... Tu esti cu adevarat o carte deschisa... M-am surprins citind povestea lui Ionut pe nerasuflate...
E incredibil efectul felului tau de a scrie asupra mea...
Multumesc, voi continua sa te citesc...

Tudor Enea spunea...

ma incanta sa stiu ca cineva ma citeste si se opreste din cand in cand sa lase si un comentariu. iti multumesc. spor la citit si mai astept impresii.