duminică, 20 mai 2012

Fapte la îndemâna oricui


Aveam un sentiment de nesiguranţă. Poate era teamă. Era prima dată când aveam să fac acest lucru. Am încercat să fiu stăpân pe mine şi m-am întins pe un scaun. Mi-am ridicat mâneca la cămaşă şi mi-am legat braţul cu un garou special. Vena pulsa în aşteptarea acului. În prima faza nu am vrut să mă uit. Acul intra uşor şi sentimentul de nesiguranţă dispăruse cu totul. Braţul pulsa şi eu îmi găsisem adevărata relaxare. De acum nu îmi rămânea decât să aştept.

Când am intrat în clădire, m-a lovit un miros specific de spital, însă mi-am zis că nu are nici un rost să mă panichez de la uşă. Ştiam pentru ce eram acolo, venisem de bună voie. Nu îmi plăceau astfel de locuri, mi-am propus de mic să nu îmi placă niciodată şi să încerc să le evit. Însă acum am simţit că voi face asta pentru o cauză nobilă. Fiecare din noi trebuie să îşi permită, din când în când, să fie altfel. Mai ales dacă a fi altfel înseamnă a ajuta pe cineva!
O domnişora drăguţă m-a întrebat dacă e prima dată şi eu am încuviinţat din cap că da.
“Eu fac asta de patru ani de zile,  nu are de ce să îţi fie teamă. Ăi să te simţi mai bine după asta”
Am zâmbit şi am studiat-o cu atenţie. Era o femeie obişnuită. Poate de o seamă cu mine, poate puţin mai în vârstă. Era un om normal. I-am privit pe ceilalti oameni din încăpere şi am realizat că toţi sunt oameni cât se poate de obişnuiţi. Când mi-a venit rândul,  am tresărit ca şi trezit din somn, atunci când am simţit garoul strângându-mi braţul. Am văzut apoi acul cum îmi străpunge vena şi abia apoi, când m-am lăsat relaxat pe scaun, am înţeles de ce eram acolo. Nu trebuie să ai un statut aparte ca să faci asta. Nu trebuie să fii cerşetor sau om bogat, bărbat sau femeie, adolescent sau trecut de a doua tinereţe. A dona sânge e la îndemâna oricui. Te costă jumătate de oră din timpul tău. Însă sângele donat poate salva viaţa unui om aflat în suferinţă. În plus ai siguranţa că ţi se fac analizele complete şi ştii că tu eşti sănătos. Asta e cel mai important la urma urmei. Tichetele de masă pe care le primeşti cadou poate nu reprezintă nici ele mare lucru; adevăratul câstig e faptul că cineva va avea şansa să trăiască datorită ţie.  Şi ăsta e un sentiment minunat.
Nu contează nimic. Nici acul (în cazul în care ţi-e frică de ace), nici sângele care îţi curge într-o pungă specială, nici timpul pe care îl petreci acolo şi nici problemele pe care le ai în viaţa de zi cu zi.  Când te ridici şi pleci, te simţi diferit. Te simţi ca omul care a făcut ceva pentru oameni. Şi credeţi-mă, e exact precum senzaţia unui zbor lin deasupra tuturor. Pentru că ai făcut cu adevărat ceva important şi eşti,  fără să vrei, împlinit.
Şi viaţa e atât de frumoasă când zâmbeşti din tot sufletul!

8 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Vlad ! Esti un erou pentru ca ai salvat deja o viata ! si D-zeu stie cate altele ai salvat si cate altele vei salva ! ma alatur tie si , asa , vom deveni doi eroi ...iar peste cateva zile ...uite ...deja sunt un infinit de eroi ...ma simt mai bine pentru ca salvand o viata , imi acord o sansa mie ...o sansa la o viata frumoasa ...multumesc !

. spunea...

felicitari:)...asta ar trebui sa facem toti

Tudor Enea spunea...

Buna Anonim! Nu sunt un erou. Nici pe departe. Sunt un om obisnuit. Suntem oameni obisnuiti:) Iti multumesc. zi senina!

Tudor Enea spunea...

Roua - Multumesc mult. Zi frumoasa!

Nicol spunea...

Am incercat de doua ori. Prima data din motive umanitare, a doua - cand am operat-o pe mama... De fiecare data am lesinat pe scaun ... :(

Tudor Enea spunea...

Foto de inginer - unii mai lesina, altii reusesc sa treaca peste. Totusi trebuie sa ai grija si de tine. Macar ai satisfactia ca ai incercat. Iti multumesc.

DOAR NOI spunea...

E minunat sa facci asta. Eu nu pot... si imi pare rau... 1. sunt prea slaba si 2. am avut hepatita si nu am voie sa donez. :)

Tudor Enea spunea...

Doar Noi - tu trebuie sa ai grija putin mai mult de tine, in rest esti bine:)
Multumesc mult.