duminică, 13 noiembrie 2011

Clipă de amor III


Textul ce urmează este continuarea Clipei de amor I si II şi ar putea fi catalogat ca fiind din categoria textelor ce merită un pătrăţel roşu. Nu există obligativitatea de a da clik pe continuare dacă consideraţi că aţi putea fi lezaţi ȋn vreun fel de aceast articol. Mulţumesc pentru ȋnţelegere.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Realitate sau trucaj?


Mă uit în ochii tăi și sper…Apoi mă-ntreb:  ești tu, reală, ești mister?  Să fie oare doar un vis sau ești aievea, chiar aici? Să îmi continui visul sau doar, atipic să trăiesc, vă-ntreb pe voi, dacă mă credeți, că…iubesc? 

duminică, 6 noiembrie 2011

Lovește-mă...


Prima palmă veni din senin. Nu apucă să reacționeze. Buza de sus îi crapă și simți gustul sângelui ce țâșnea printre dinți. Auzi un sunet ascuțit în ureche și întreg universul deveni de un alb luminos. Închise ochii și trase aer în piept. Asta era doar începutul. A două palmă căzu la fel de grea ca și prima, iar următoarele se transformară în pumni. Sângele îi curgea din nas și din gură iar răsuflarea era precum cea a unui alergător de maraton. Își pierdu echilibru și căzu grămadă la picioarele mesei, însă loviturile nu conteniră. Un picior îl lovi în coaste și următorul îl dobori de tot la pământ. 

miercuri, 2 noiembrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Pitici


Mi-am amintit azi de un fost coleg de  facultate. Om obișnuit care mai trăgea din când în când anumite ”fumuri”. Totul era ok până când se simțea sub influența piticilor.  Firavi, gingași amuzanți, pe noi ne făceau să râdem,  pe el îl amenințau. Fiecare cu piticul lui până la urmă.  

duminică, 30 octombrie 2011

Sunt oameni care vorbesc, oameni care zâmbesc!


Există în cartierul în care locuiesc, un tip care vorbește singur. Stă ore întregi în stația de troleu și vorbește cu sine însuși. Își povestește ce a visat noaptea, ce a mâncat la masă, își destăinuie propriile sentimente, se ceartă și argumentează apoi se alintă sau se felicită pentru deciziile luate în viață. 

miercuri, 26 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Zâmbet

 M-a întrebat cineva ce poți face cu un zâmbet? Cum poate zâmbetul să te ridice pe linia de plutire când toate corăbiile ți s-au înecat? Cum poate zâmbetul să îți readucă seninul în suflet când cerul e inourat? Răspunsul e banal: dacă nu zâmbești nu știi ce pierzi.

duminică, 23 octombrie 2011

Mă doare România mea


A fost odată o țară frumoasă: cu ape curgătoare, cu munți înalți și câmpii bogate. A fost odată o țară cu oameni  frumoși, ospitalieri și buni la suflet. A fost odată o țară pe care o iubeam pentru că oamenii erau uniți și veseli. A fost odată România.

miercuri, 19 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Mocănița


Ce înseamnă trenul pentru voi? Poate nu neapărat trenul ca mijloc de transport impus de împrejurări, ci ca motiv de locomoție spre destinații cu voie bună. Și dacă vorbim de tren, trebuie să ne oprim la mocăniță! 

luni, 17 octombrie 2011

M-am îndrăgostit din nou

Zilele trecute am fost la Cluj. Am plecat cu un microbuz de călători, mult mai plin decât ar fi trebuit să fie legal și am mers înghesuit timp de șapte ore. În ciuda acestui fapt, mi  s-a întâmplat un lucru deosebit. Pe drum m-am îndrăgostit!

miercuri, 12 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Rodul toamnei


Am fost plecat câteva zile pentru a reȋnvia amintiri ce le-am trăit ȋn vara ce s-a dus. Pe drum am ȋnţeles ȋnsă că trecutul e bun doar pentru aduceri aminte, iar viaţa omului ar trebui să mearga doar ȋnainte. Ȋntors acasă, mă bucur de prezent şi de ce tot ce ȋmi poate oferi acesta. Simbolic am ales cel mai mare fruct din curtea mea. E semn de belşug, nu-i aşa?

joi, 6 octombrie 2011

Clipa de amor II


Textul ce urmează este continuarea Clipei de amor şi ar putea fi catalogat ca fiind din categoria textelor ce merită un pătrăţel roşu. Nu există obligativitatea de a da clik pe continuare dacă consideraţi că aţi putea fi lezaţi ȋn vreun fel de aceast articol. Mulţumesc pentru ȋnţelegere.

miercuri, 5 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Dor de vară


Să fie muntele ce se-oglindeşte-n valurile-ţi spumegând? Să fie oare cerul? E fericire-n al meu suflet iar, când lacul tot mă cheamă. Azi pare trist şi adormit ȋn toamnă, dar eu ȋl văd şi simt ca ieri, sub cer senin de vară.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Clipa de amor


Se uită fix de minute bune. Nu ştia exact de ce. Nu o atrăgea nimic, şi totuşi exista ceva care o făcea să nu-şi poată  dezlipi  privirea de la el. Intrase în club cu idea să se simtă bine, să se destindă puţin, bucurându-se de muzică tare şi lumea gălăgioasă. Clubul era singură posibilitate de distracţie de acest fel din oraş. Nu foarte mare, cu mese puţine dar cu un ring de dans uriaş, localul atrăgea în fiecare seară oameni de toate vârstele. Muzică era variată, lumea era paşnică şi viaţa de noapte părea să aibă gust. Când te plictiseai aici, puteai să mergi alături la barul liniştit de la marginea străzii. Proprietarul era surd şi în local nu cânta nici măcar un radio.