Miercurea fără cuvinte – Extravagant

Există personaje extravagante. Cu siguranţă. Însă personajul de mai jos merită toată admiraţia şi trebuie tratat cu respect. Şunteti toţii de aceeaşi părere?

Dragostea la radio

Să tot fi fost prin clasa a noua când dragostea începuse să se înfiripe în inima şi totul în jur mi se părea romantic. Ziua erau fluturaşi, păsărele, copăcei înfloriţi, îndrăgostiţi ţinându-se de mână. Noaptea erau plimbări pe malul lacului, luna uriaşă martoră la iubirea noastră şi emoţiile primului sărut. Ce frenezie! Câtă explozie sufletească, câtă fericire în sufletul inocent al copilului din mine. Însă pe atunci...

Miercurea fără cuvinte – Eu şi cu mine

De mult timp lumea mă ştie singur (şi mă refer aici la statutul social, nu la  numărul de prieteni care îmi completează viaţa). Inevitabil sau nu, şi în viaţa virtuală sunt cunoscut la fel, cu mulţi prieteni şi prietene dar fără o consoartă căreia să îi aparţin. Încercând pe o reţea de socializare să schimb statul relaţiei mele, am ajuns să mă confrunt cu următoarea dilemă:

Tată, să nu mă bați, tată!

“Am murdărit cămașa! O să mă bată iar.

 Lacrimile prinseră a șiroi pe obrazul transpirat, ajungând să se amestece cu sângele și praful din aer. Copilul părea acum o mască a deznădejdei și neputinței.

“Nu mai vreau să mă bată!... Nu mai suport!”

  Împleticindu-se, încercă disperat să-și mențină echilibrul, dar căzu peste asfatul trotuarului. Nu simți impactul și nici clipa în care fusese inconștient. Se ridică la un moment dat fără să-i pese cât timp a zăcut și alergă spre centrul orașului. Trebuia să își schimbe cămașa.

 În urmă sa, pe trotuar, rămăsese o pată de sânge.

Miercurea fără cuvinte – Lipsă la apel

În ultima vreme am fost ocupat. Ocupat tare de tot. Şi toată lumea voia ceva de la mine. În consecinţă telefonul a sunat fără întrerupere. Bine că azi l-am uitat acasă. Aşa am stat şi eu liniştit.

Dincolo de lacrimi

Cerul e de plumb, cum doar  înşuşi Bacovia ar fi putut să-l zămislească prin cuvintele sale. Dincolo de nori se clatină vântul, încercând să mă atragă într-o furtună de neînteles. Mă împiedic tăcut de vise deşarte, eşuând în a mă agăţa în a lor  măreţie. Mă pierd, mă risipesc în nouri ce nu vor să îmi plece  şi parcă n-am văzut senin de-un secol. Mă închid în mine şi respir în suspine nuanţate cu lacrimi. Azi am făcut o fată să plângă...

Miercurea fără cuvinte – Azi e o zi bună

Vă prezint noul meu tricou. De fapt, mă  bate un gând să îmi cumpăr şapte. Câte unul pentru fiecare zi din săptămână. Pentru că, nu-i aşa (!?), în fiecare zi e o zi bună! Fiţi optimişti, în fiecare zi de azi, cu siguranţă e o zi bună!

Orice clipă poate deveni eternitate

Raze jucăuşe se scăldau în marea de oameni şi se pierdeau printre paşii lor grăbiţi. Lumea aleargă spre idealuri, îşi târâie visele în genţi, sacoşe sau rucsaci spre servici, spre casă sau spre cărări neştiute de nimeni. În oraş e un haos primordial şi nimănui nu-i pasă. Dincolo de agitaţie eu mă strecor relaxat, cu inima plină de vară şi zâmbetul fluturându-mi ştrengăreşte pe buze. Dincolo de necunoscuţii ce-şi plimbă soarta pe străzi, am zărit-o pe ea, precum o pată luminoasă într-un ocean întunecat.  Şi se îndrepta spre mine....

Miercurea fără cuvinte – Drumul vieţii

M-a  întrebat cineva cum  pot cuprinde viaţa într-o singură fotografie. M-am gândit astfel la viaţă ca la un drum. Poate avea porţiuni întunecate, poate avea porţiuni luminate. Deasupra e cer senin sau înourat şi dedesupt e pământ sau apă. Chiar dacă ştii că undeva ai să dai de capăt, totuşi nu cunoşti niciodată cu certitudine când se va întâmpla acest lucru. Intotdeauna mergi  înainte! Şi bineînteles, pentru această descriere trebuia să găsesc fotografia potrivită. Voi ce spuneţi? Eu cred că am ales bine.

Adevăratul câştig II

Continuarea de aici:
Autocarul părea aglomerat. Lumea se îmbulzea deja pe scară şi şoferul încerca să le spună calm că nu mai sunt locuri. Ei nu îi păsa. De aia există rezervări, ca să fii sigur mereu de locul tău. Mai avea zece minute până la plecarea maşinii şi îşi alunga timpul pe lângă chioşcul cu ziare. Şi-ar fi luat o revistă, un rebus, o carte ceva, însă se simţea făra putere de concentrare. Întreaga zi a fost un chin pentru dânsa. Iar acum se hotărâse deodata să plece. Oare făcea lucrul cel mai bun?Pe unul din pereţii chioşcului văzu un afiş cu o reclamă: Pariuri sportive Euro 2012. Izbucni în plâns şi  o rupse la fugă. Pronosticuri sportive la Euro îi răsuna obsesiv şi ştia unde o duc paşii fără să îşi fi propus acest lucru.

Adevăratul câştig

Priveam fascinat la multitudinea de aparate care cântau în melodii repetative şi luminau în toate culorile. Oamenii erau agitaţi, veseli şi mai mult decât gălăgioşi. Era pentru prima dată când intram într-un cazino.

- Bună seara! O domnişoară drăguţă pe care o ştiam din vedere mă abordă zâmbind.

- Bună seara, am răspuns fâstâcit.

- Ce alegi? Avem Unibet Ruleta, avem cărţi de joc, avem...

- Stai. Opreşte-te. Nu sunt aici ca să joc. Caut pe cineva. Poate-l cunoşti... şi i-am spus despre cine e vorba.

- Încearcă la Pariuri Unibet. De obicei acolo stă.

Miercurea fără cuvinte – Dezmiardă-mă... să zbor spre cer

Să-ţi fie raza de lumină, să creşti cu dragoste spre cer. Să-ţi fie cerul primăvară şi înflorind să zbori spre el. Să-ţi fie soare, cald, iubire, să mă înveţi, senin, să zbor şi eu!

Fapte la îndemâna oricui

Aveam un sentiment de nesiguranţă. Poate era teamă. Era prima dată când aveam să fac acest lucru. Am încercat să fiu stăpân pe mine şi m-am întins pe un scaun. Mi-am ridicat mâneca la cămaşă şi mi-am legat braţul cu un garou special. Vena pulsa în aşteptarea acului. În prima faza nu am vrut să mă uit. Acul intra uşor şi sentimentul de nesiguranţă dispăruse cu totul. Braţul pulsa şi eu îmi găsisem adevărata relaxare. De acum nu îmi rămânea decât să aştept.