Motanul se intinde molatic pe calorifer... toarce de placere cand isi primeste portia binemeritata de alintaturi... ce-i pasa... e un nesimtit incurabil. Sta tolanit toata ziua in locurile cele mai ciudate posibile( intr-o zi l-am gasit intr-un ghiveci de flori) se alinta, manaca ca un porcusor si creste vazand cu ochii. Iarna seamana cu un iepure de camp de dimensiuni uriase. Las ca vine ea primavara... o sa umble dupa pisici si o sa ajunga o scoaba...
Mi-am deschis dulapul cu carti cu gandul sa mi le arajez intr-o alta ordine. E doar un pretext pentru a cauta printre pagini biletele ascunse de pe vremea adolescentei. De fiecare data cand gaseam ceva care sa imi starneasca cat de cat inspiratia, notam pe ce imi pica in mana si ascundeam in paginile unei carti. Imi doresc uneori vremurile de demult.Eram mai inspirat atunci, mai nebunatic, mai... tanar(?) Scormonesc in amintiri insa nimic nu ma amuza acum. (sunt dispus sa accept orice fel de idee antiplictiseala!)
De fapt toata saptamana am fost asa... la servici m-am prezentat fara vlaga, nu am mai facut nici o plimbare si nu am mai iesit nicaieri cu prietenii. Afara e un ger care iti taie rasuflarea si impreuna cu albul zapezii ma deprima, dandu-mi o stare de ciudata neliniste.
Motanul s-a intins cat e el de lung si in clipele urmatoare o sa cada cu siguranta de pe calorifer... probabil e in extaz... ar trebui sa il invidiez?
Cuvantul saptamanii e de departe "plictiseala". I-am refuzat pe toti si pe toate si am intrat intr-o criza impusa de singuratate.
M-am lasat pe spate privind doar un colt de tavan pe care reflecta soarele cu dinti de afara... Hmm... parca ii vad dintii prin zambetul inghetat chiar la mine pe tavan- as putea sa imi imagineaz fotografia asta in mii de posibilitati...Pic in amortire si sunt trezit doar de zgomotul motanului care a cazut in sfarsit de pe calorifer... Miauna a paguba si il doare sub coada de rasul meu.
Razbunator din fire s-a urcat pe masuta cu televizorul blocandu-mi vizibilitate si binenteles raza de actiune a telecomenzii..
Aiurea... nu ca m-ar fi interesat prea mult ceea ce era la tv...uitasem sincer ca l-am aprins...
Ma ridic hotarat si arunc pe mine cateva haine. Rectific, multe haine... voi iesi la plimbare in cautarea de antistres, antisinguratate sau orice fel de "anti" imi iese in cale. Criza nu e criza decat daca o amplifici. Voit sau nu. Urati-mi succes... ma duc sa scap de plictiseala.
Mi-am deschis dulapul cu carti cu gandul sa mi le arajez intr-o alta ordine. E doar un pretext pentru a cauta printre pagini biletele ascunse de pe vremea adolescentei. De fiecare data cand gaseam ceva care sa imi starneasca cat de cat inspiratia, notam pe ce imi pica in mana si ascundeam in paginile unei carti. Imi doresc uneori vremurile de demult.Eram mai inspirat atunci, mai nebunatic, mai... tanar(?) Scormonesc in amintiri insa nimic nu ma amuza acum. (sunt dispus sa accept orice fel de idee antiplictiseala!)
De fapt toata saptamana am fost asa... la servici m-am prezentat fara vlaga, nu am mai facut nici o plimbare si nu am mai iesit nicaieri cu prietenii. Afara e un ger care iti taie rasuflarea si impreuna cu albul zapezii ma deprima, dandu-mi o stare de ciudata neliniste.
Motanul s-a intins cat e el de lung si in clipele urmatoare o sa cada cu siguranta de pe calorifer... probabil e in extaz... ar trebui sa il invidiez?
Cuvantul saptamanii e de departe "plictiseala". I-am refuzat pe toti si pe toate si am intrat intr-o criza impusa de singuratate.
M-am lasat pe spate privind doar un colt de tavan pe care reflecta soarele cu dinti de afara... Hmm... parca ii vad dintii prin zambetul inghetat chiar la mine pe tavan- as putea sa imi imagineaz fotografia asta in mii de posibilitati...Pic in amortire si sunt trezit doar de zgomotul motanului care a cazut in sfarsit de pe calorifer... Miauna a paguba si il doare sub coada de rasul meu.
Razbunator din fire s-a urcat pe masuta cu televizorul blocandu-mi vizibilitate si binenteles raza de actiune a telecomenzii..
Aiurea... nu ca m-ar fi interesat prea mult ceea ce era la tv...uitasem sincer ca l-am aprins...
Ma ridic hotarat si arunc pe mine cateva haine. Rectific, multe haine... voi iesi la plimbare in cautarea de antistres, antisinguratate sau orice fel de "anti" imi iese in cale. Criza nu e criza decat daca o amplifici. Voit sau nu. Urati-mi succes... ma duc sa scap de plictiseala.
11 comentarii:
Si eu, te urez!Dragă.
:)
multumesc! Chu Nam Cuong
Daca nu erai asa departe, te scoteam la un cappucino fierbinte si o discutie cu zambete!Putem discuta mai mult, daca iti face placere., pe mail. Iti voi trimite niste mateiale de dezvoltare personala, care te vor motiva sa gasesti timp si satre antiplictiseala. Viata e scurta.
Pe curand. Imi poti scrie la : claudia_groza@yahoo.com
Sper ca ai reusit sa iti alungi plictiseala.
am reusit, Irenne, multumesc, datorita unei persoane ce se dovedeste a fi un om adevarat si un prieten pe masura.
pe blogul meu te asteapta un premiu antiplictiseala si antisinguratate,eu cu siguranta am zambit cand l-am primit...
Ei, poate acum, ca tot am aparut , nu ai sa te mai plictisesti atat!Si poate nici atat de singur nu ai sa te mai simti...
ce frumos ai evoluat!
multumesc mult.:)
am revenit la articolul asta pentru piedone...e atat de real-tandra descrierea ta incat ma face sa-l vad de parca as fi acolo pe motanul tau cel lenes si somnoros si mai ales fericit :)
cat despre plictiseala ta...sunt sigura ca a trecut de muuuuuuult :)
mare slabiciune ai facut pentru motanul meu. :d i-a crescut un corn in frunte de atata alintatura:)))
plictiseala mea a trecut de mult.
multumesc.
Trimiteți un comentariu