Mai ţineti minte ce e astăzi? Sau nu mai vrea nimeni să îşi amintească. Eram un copil. Cei ce au murit erau copii şi ei. Şi atunci şi acum mă cutremur. Oamenii uită. Uită pentru că nu mai au de ce să rememoreze un moment care îi întristează mai tare.
Astăzi nu pot să scriu. Am gânduri ce mă tulbură. Am crescut cu ideea că oamenii aştia au murit pentru binele meu. Am crezut în conceptul libertăţii şi nu vreau să uit. Refuz să cred că moartea lor e în zadar şi acoperită cu neputinţă. Jertfa lor o respectăm prin uitare? Durerea lor s-a transformat în nepăsarea noastră. Acei oameni ar fi putut sta în case. Si noi stăm linistiti în case acum. Dorinţa aprigă de libertate a ţipat în sufletul lor. În al nostru va mai ţipa vreodată?
Noi nu plecăm,
Noi vrem să fim!
Nu suntem laşi, nu suntem hoţi
Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi!
Noi nu plecăm! Noi nu murim!
Noi nu plecăm! Noi nu murim!
Astazi imi ascund zâmbetul şi îmi plec privirea în pământ. Mă înclin în semn de respect şi recunoştinţa pentru acei oameni care au avut curaj să lupte pentru viitorul nostru, fără să aibă vreo vină că prezentul nu ne este favorabil.
Să nu uitaţi!
Citeşte şi Dupa 20 de ani
14 comentarii:
copil fiind, m-a marcat; acum... nu cred că a trecut prea mult timp, cred doar că s-a schimbat timpul:)
bun jocul de cuvinte... :) multumesc Camelia.
Scrirea frumoasă.
Cu drag, :)
multumesc, Chu Nam Cuong.
Stii ce-i trist?... Aceiasi comunisti de atunci (ce se regasesc si in structurile statului din zilele noastre) au furat si revolutia asta, asa cum a fost ea!
pacat ca ne amintim noi, astia mici atunci, "mici" acum... din alta perspectiva, clar.
da... oameni cu suflet au fost marcati atunci, si nu vor uita niciodata...
nu am puterea sa mai spun ca va fi candva bine... acel bine pentru care s-au jertfit suflete tinere... poate, peste 50 de ani, cand pentru noi - generatia aceea - nu va mai conta.
adesea ma simt vinovata ca ma complac in tipare fara fond... dar nu ma pot razvrati singura. suntem multi tineri care acceptam ce ni se ofera...
Asa e, Dane... ne-au furat cam tot ce se putea fura. multumesc.
Claudia - acesti tineri care acceptam ce ne se cuvine ar trebui sa puna piciorul in prag. insa impotriva cui? sau pentru cine? suntem independenti; o sa mai treaca ani buni pana cand disperarea va tipa iar in noi amintindu-ne de unitate. multumesc.
Sa fiu sincera parca simt zadarnicia acelor zile..
Ce bine au adus dupa ele? Pacat de tinerii care si-au dat tineretea tribut mortii.
ma uitam la un reportaj facut anul trecut in care o mama ce isi comemora copilul mort la revolutie se intreba la ce a folosit moartea lui?
totusi, asa cum am spus si in articol, mortii nu au nici o vina ca prezentul nu ne este favorabil.
multumesc, Doamna Elena.
cu totii stim...dar ne e mai simplu sa uitam sau sa nu dam importanta...
De curand am vorbit despre " atunci si acum " in cadrul unei ore deschise la scoala [ poate prin asta isi mai aduc aminte unii ] si m-a marcat o expresie a unui copil mult mai mic si anume...
" Cati oameni au murit pentru nimic ! " Mirarea din vocea lui spune totul despre micile diferente aparute cu timpul .
asa e, pumn de amintiri; bine ai revenit pe aici. multumesc.
Mademoiselle - daca si un copil mic care nu are habar de ce a fost a realizat ca viata acelor oameni s-a pierdut in zadar, e grav tare. respectul pentru acei oameni nu mai e in gandul nimanui. multumesc, te mai astept pe aici.
Frumos spus, eu nu uit, pe 28 am fost in Timisoara, mai rau e ca nu uita nici guvernantii excomunisti ca mai sunt prin diverse partide. Ei nu uita cat de usor ne-au mintit/ne mint in continuare si nu uita nici cat de multa toleranta au avut generatiile trecute, pe asta se bazeaza in tot ce fac. Revolutia a plecat din Timisoara, dar pina la Bucuresti era deja lovitura de stat.
deacord cu tine in toate privintele. am mai spsu intr-un articol cu un an in urma: Bucuria dezrobirii aduce cu ea naivitate - de aici si idea ca ne-au lasat sa credem ca noi am obtinut totul cand de fapt ei au cules roadele... multumesc mult si sa auzim numai de bine.
Trimiteți un comentariu