luni, 2 mai 2011

A scrie = a zâmbi!

Multumesc pentru fotografie!
Multă lume m-a intrebat de ce mi-am făcut blog. Foarte mulţi m-au intrebat unde scriam inainte de a avea blog. Cert este că nu mi-am făcut blog pentru a scrie. Blogul a fost pentru mine ca o jucărie cu care m-am răsfăţat in primele zile şi apoi am aruncat-o intr-un colţ plictisit de performanţele ei. Drept dovadă, in primi doi ani de “Blogging” activitatea mea a fost aproape inexistentă. Şi totuşi…

…intr-o zi am realizat că ceea ce scriu are un efect benefic asupra mea. Scrisul m-a ajutat să mă relaxez, să imi fac ordine in gânduri, să mă eliberez şi să mă detaşez de stresul cotidian. Apoi am inţeles că starea pozitivă pe care o redau prin scrierile mele face bine şi altora – o mână de prieteni care incepuseră să mă citească din plictiseală şi ceva membri ai familiei. Intr-o zi am scris un articol trist şi am fost surprins de avalanşa de reacţii negative la adresa mea. Oameni pe care nu ii ştiam sau amici vechi de demult mi-au scris şi chiar m-au sunat spunându-mi că ei intra pe pagina mea pentru zâmbetul pe care il ofer. Am realizat că scrisul meu nu mai este util doar pentru mine.
Am inceput să scriu mai mult, să pierd nopţi incercând să construiesc zâmbete şi apoi totul a venit de la sine. Acum scriu ziua, scriu noaptea, scriu când cred că nu ştiu să scriu nimic, insă scriu mereu pentru zâmbete şi o atitudine pozitivă. Cuvintele se aştern singure pe foaie, desenând voie bună in fiecare expresie. Dincolo  de viaţă şi soartă, dincolo de felul meu de a trai, scririle pozitive pornesc din inimă şi se contopesc cu ceea ce sunt. Incercând să vă ofer mereu starea de relaxare şi bună dispozitie, mi-am recâstigat increderea in mine. Am incercat să ofer zâmbetul ca drog pentu  alţii si am devenit primul dependent. Gândirea mea e pozitivă, visele mele sunt optimiste.
Pentru cei care nu cred in soartă, pentru cei care nu mai văd viaţa in roz, pentru acei oameni care au impresia că greutaţile i-au copleşit, pentru ficare din voi vă garantez că intotdeauna există speranţă.   Poţi să cazi in genunchi, poti să ajungi să te târăşti prin viaţă, insă atunci când vei vrea să priveşti spre cer iţi vei aminti că ai ştiut odată să alergi şi te vei ridica din nou.
Eu mi-am regăsit speranţa şi mi-am modelat-o singur prin ceea ce scriu. Cuvintele mele m-au făcut să visez. Am recitit şi am scris din nou. Am desenat cuvinte din nimicuri construind idealuri. Şi după fiecare ideal atins, mi-am impus un ideal şi mai inalt. Pentru că zâmbesc sincer.
 La seria motivelor pentru care zâmbesc zi de zi, adaug astăzi scrisul. Mulţumesc fiecăruia dintre voi, pentru că toţi cei care intraţi aici sunteţi parte componentă a reuşitei mele. Vă doresc să aveţi mereu in gânduri speranţa si inima plină de zâmbet.

27 de comentarii:

Anonim spunea...

multumesc

Tudor Enea spunea...

alis- placerea e de partea mea:)
zi senina!

pandhora spunea...

este important sa ai in primul rand tu incredere in tine...restul il face zambetul :)

Andreea Toma spunea...

Din fericire, mi s-a rezolvat problema si am reusit sa citesc acest articol care, ca si celelalte, m-a atras de la primele randuri. Multumesc pentru optimismul pe care il transmiti prin articolele tale, scrii atat de frumos, incat uneori pierd ideea subiectului si trebuie sa recitesc pentru a o regasi. Sa aduci zambete in jurul tau, prin intermediul a ceea ce scrii, iti aduce o multumire sufleteasca...cultiva-ti acest talent asa cum stii mai bine...adica scriind :)

Monica spunea...

Multumesc, om senin!:)

>:D<

Tatiana spunea...

Am zambit cand te-am regasit, am zambit cand am vazut cat de frumos scrii,iar acum zambesc de fiecare data cand apare o povestire noua si mai zambesc si atunci cand citesc......multumesc pentru ca ma faci sa zambesc :)

Sophie spunea...

sunt de acord ca blogul este o terapie- o terapie de buna dispozitie :)

psi spunea...

şi mă bucur că pot să îţi întorc zâmbetul pe care îl primesc de la tine. prin scris te-am cunoscut şi am rămas aproape pentru că îmi place scrisul... adică zâmbetul... tău.
să nu renunţi niciodată la asta şi să fii mereu inspirat.
îţi mulţumesc.

sonia spunea...

Sper ca tie personal iti fac bine zambetele celor ce te citesc, si ca bucuria lor sincera, citindu-te te ajuta... Deja te consider un prieten, fiindca imi place sa te " ascult" cum imparti generos zambete... Seara buna, Tudor!

eandrei spunea...

zambete pentru zambete :)

DOAR NOI spunea...

E minunata sa zambesti. :) E minunat sa ai prieteni. Si e miraculos sa scrii pentru a aduce zambet si optimism in sufletele celor care au nevoie de ajutor, de speranta.
:)

Continua... baiat zambitor!

Dan spunea...

Pe urma nu mai poti scapa de el...

Tudor Enea spunea...

Pandhora - multumesc mult. Increderea exista.

Andreea - ma bucur ca nu ai mai intampinat probleme si ai reusit sa citesti. scuze pentru eventualele "defectiuni". multumesc.

Monica - iti multumesc si eu!

Tatiana - bucuria regasirii e nemarginita, iar faptul ca ma urmaresti aici ma face sa am un zambet in plus. iti multumesc.

Sophie - ma bucur ca suntem pe aceeasi idee. multumesc.

psipsina - eu ar trebui sa iti multumesc inzecit pentru ca esti aici de fiecare data. sa auzim numai de bine!

Sonia - iti multumesc ca ma consideri prieten, zambetul fiecarui prieten de aici imi tine moralul ridicat.

andrei - zambete pentru zambete. corect. multumesc.

Claudia - ma bucur sa te revad aici. bine ai revenit. multumesc.

Dan - de aia se zice ca e molipsitor. odata capatat e greu sa-l mai lasi:) multumesc pentru vizita si cuvinte. esti oricand binevenit!

Carpe Diem spunea...

Multumesc Tudor...mai mult, nu ma mai pricep sa spun, iti multumesc pentru tot...

Tudor Enea spunea...

Ionut - toata stima!

BlueRiver spunea...

Nu mai stiu exact cum am dat de blogul tau, dar ma bucur ca l-am gasit. Multumesc!... da, ar trebui sa zambesc si eu mai des sa fiu mai optimista... mi-ar placea sa pot scrie si eu asa frumos ca tine, dar asta tine de talent nu de ce as vrea eu sa fac :)

Tudor Enea spunea...

BlueRiver- oricum ar fi, ma bucur ca m-ai gasit si esti mereu aici aproape de mine. iti multumesc pentru asta. cat despre scris, poate exercitiul e un argument. cuvintele vin la un moment dat de la sine. totul tine si de sentimetul in care scrii. seara senina!

Sebab spunea...

This is a nice post!

Tudor Enea spunea...

thank you very much, Sailor!

Andreea Toma spunea...

@ Tudor- N-ai fost tu de vina, aveam eu niste virusi si i-am tratat cu antibiotice. :)

Tudor Enea spunea...

bune si antibioticele astea la ceva, Andreea:)

CARMEN spunea...

Multumesc ca-mi permiti sa iau parte la bucuria ta. Scrii frumos si sensibil, pentru ca ai un suflet curat si sensibil.
Ma bucur ca ti-am descoperit blogul! :)

Tudor Enea spunea...

Va multumesc mult de tot, Doamna Carmen!

CARMEN spunea...

Esti dragut! stiu ca esti mult mai tânar ca mine, dar te rog sa ma tutuiesti, sa nu ma mai simt asa de batrâna! :))

Tudor Enea spunea...

multumesc de ocazie. promit sa incerc. eu scriam doar din respect, dupa o varsta cu totii suntem din ce in ce mai tineri:))

Andrei Răduţu spunea...

Foarte frumos spus. Continua sa faci ceea ce iti place si sa ne citim cu bine in continuare !

Tudor Enea spunea...

Rappa_ru' - multumesc frumos. asa sa fie. numai bine!