Te salut romȃne, om frumos!

Te salut, ce mai faci? Am văzut că ai trecut pe aici. Ai trecut şi ai stat. Am ȋnţeles că pădurea şi munţii te-au fermecat. Am citit că oamenii noştri te-au impresionat prin ospitalitate, bun simţ, devotament şi dorina de a-ţi arăta cȃt de frumoşi suntem. Aşa obişnuiam cu toţii să fim.

Romȃnia e frumoasă, nu-i aşa?

Mandrie nationala

- Buna, ce faci?

- Abia m-am intors.

- Dar nu ti-a fost bine?

- Ba da, intr-un anume fel.

- Cum e acolo? Cum sunt oamenii?

- Mare majoritate sunt egoisti, ignoranti si plini de indiferenta…

- Aha, cam ca la noi, adica.

- Nu e ca la noi. Noi suntem altruisti, ne respectam unii pe altii. Suntem prieteni. Intr-un anumit fel suntem fericiti.

- Nu stii nimic, ai fost plecat, ai uitat cum e acasa. Aici nu sunt oameni fericiti.

- Si daca ai sti…!!!

....sa ma intorc acasa!

...Atunci m-am gandit pentru prima data la faptul ca ma intorc acasa. Asta ma asteapta in camera mea. Ochi inlacrimati de la o alergie necunoscuta, transpiratie ciudata, alternata cu frisoane ocazionale, o serie neincetata de stranuturi si tuse seaca. Asa e mereu acasa.

Adânc de dor și de departe

Cât de adânc să cobori în zbor printre ape, ca mai apoi să te ridici din nou printre nori?

Cât de departe poți să vezi, căutând zarea, să-ți atingi orizontul tangențial cu inimă plânsă de dor?

Cât de sus să-te nalți ca să-ți îngheți două lacrimi, ca mai apoi să te lași pradă uitării?

Și nici măcar nu trebuie să uiți…