Te salut romȃne, om frumos!

Te salut, ce mai faci? Am văzut că ai trecut pe aici. Ai trecut şi ai stat. Am ȋnţeles că pădurea şi munţii te-au fermecat. Am citit că oamenii noştri te-au impresionat prin ospitalitate, bun simţ, devotament şi dorina de a-ţi arăta cȃt de frumoşi suntem. Aşa obişnuiam cu toţii să fim.

Romȃnia e frumoasă, nu-i aşa?

Definitia tacerii din mine

Stau mut in fata foii albe si cuvintele refuza sa se asterne pe hartie desi mintea mi-e plina de ele.

Poate maine. Ma joc cu timpul botind hartia in cocoloase aruncate la intamplare. Definitie pentru tacere nu exista atunci cand povestile refuza sa devina realitate. E doar negarea din mine. Ce a fost ieri, in fiecare zi, mi-a desenat in suflet viata. Azi trece trist in soapte mute. Maine vine mereu sigur si singur.

Mandrie nationala

- Buna, ce faci?

- Abia m-am intors.

- Dar nu ti-a fost bine?

- Ba da, intr-un anume fel.

- Cum e acolo? Cum sunt oamenii?

- Mare majoritate sunt egoisti, ignoranti si plini de indiferenta…

- Aha, cam ca la noi, adica.

- Nu e ca la noi. Noi suntem altruisti, ne respectam unii pe altii. Suntem prieteni. Intr-un anumit fel suntem fericiti.

- Nu stii nimic, ai fost plecat, ai uitat cum e acasa. Aici nu sunt oameni fericiti.

- Si daca ai sti…!!!

Vise cu omleta

Imi taraiam picioarele prin praf, miscandu-ma aproape in reluare. La viteza mea cred ca doar melcul putea fi invidios. Am batut strada in lung si in lat, avand gatul uscat si corpul molesit de caldura. M-am racorit la un magazin cu un chhachi (a se citi ciaci – un fel de zar produs din lapte de bivolita) si la un altul cu un lassi, amandoua servite direct din punga de plastic, cu paiul. In conditiile date, exceptand apa calda si nefliltrata, chhachi si lassi sunt singurele bauturi care ma pot racori aici.

“Oau”, “Ahh” si “Hmm”

Randurile de mai jos, desi modifica putin tonul povestirilor mele din ultima vreme, aducandu-ma inapoi in tara de unde am schimbat totul, ofera in urma unei cereri venita din partea Comunitatii romanilor din Norvegia, o explicatie rudimentara a celor trei interjectii ce se regasesc in paragraful urmator:

"Dupa un an de locuit in Norvegia, unde am trecut de la "Oau!", la vremea primului impact cu o tara scandinava, la "Ahh...!" pe la mijlocul perioadei si am ajuns la "Hmm..." in zilele noastre..."

Explicatia poate fi doar inceputul unor povesti bazate pe intamplari reale, petrecute pe parcursul experientei mele anterioare in Norvegia:

Nu fi musca!

Nu stiu rolul lor. Nu m-am gandit niciodata ca ar avea vreo unul. Nici nu am intrebat. Puteam macar sa ma interesez, insa nu avea rost. Cand nu iti place ceva nu vrei sa afli informatii contradictorii. Asa ca am lasat totul sa para confuz multumindu-ma cu idea ca eu am dreptate.