De ceva vreme traim in ignoranta, uitare si ciuda. Ne place
sa vorbim de rau pe cei ce ne conduc, ne place sa aruncam vorbe grele celor ce
isi fac viata mai usoara pe spatele nostru care munceste, ne place deasemenea
sa injuram, barfim si sa criticam tot ce nu ne convine. Apoi ne retragem in
mizeria noastra, in saracia in care traim, in coltul nostru de casa, apartamnet
sau garsoniera inchiriata sau luata in rate, stam la o bere, mancam un mic si
ne mai plangem iar, putin de mila. Atat! De fapt nu facem nimic. E ca si forma
fara fond, culoarea fara lumina si cuvantul fara fapta. Si tot sa fi trecut
vreo 20 de ani si mai bine de cand ne-am amestecat cu totii intr-un amalgam
impetuos de nepasare si lipsa de altruism.