“Oau”, “Ahh” si “Hmm”

Randurile de mai jos, desi modifica putin tonul povestirilor mele din ultima vreme, aducandu-ma inapoi in tara de unde am schimbat totul, ofera in urma unei cereri venita din partea Comunitatii romanilor din Norvegia, o explicatie rudimentara a celor trei interjectii ce se regasesc in paragraful urmator:

"Dupa un an de locuit in Norvegia, unde am trecut de la "Oau!", la vremea primului impact cu o tara scandinava, la "Ahh...!" pe la mijlocul perioadei si am ajuns la "Hmm..." in zilele noastre..."

Explicatia poate fi doar inceputul unor povesti bazate pe intamplari reale, petrecute pe parcursul experientei mele anterioare in Norvegia:

Despre voluntariat si beneficiile acestui mod de a fi

Nu m-as fi gandit sa imi transform acest loc intr-un blog de calatorii. Si poate nu as fi facut asta niciodata chiar daca de mult calatoresc acolo unde ma cheama vantul si soaptele noptii. Totusi, fiindca ma simt dator sa explic de ce anul asta am lipsit mai mult sau mai putin din peisajul virtual, am sa va spun o poveste despre ce a fost si ce urmeaza sa fie. Povestea schimba nu doar persoana intai singular ci si modul de viata a celor implicati. Va averizez ca urmeaza acum o poveste lunga, o poveste la finalul careia nu o sa spuneti ca s-a terminat cu bine, ci o sa va minunati probabil  asteptand continuarea.

Bucurati-va asadar prin intermediul nostru de calatoriile pe care le vom face si de surprizele pe care ni le reverva urmatoarea perioada din viata:

Miercurea fara cuvinte - De toamna

S-a aprinstoamna printre plopi colorandu-si arama in frunze. Pe drumuri ce-au pierdut odata vara, ma pregatesc iarasi de duca...

Impreuna salvam Rosia Montana! Romania traieste!

De ceva vreme traim in ignoranta, uitare si ciuda. Ne place sa vorbim de rau pe cei ce ne conduc, ne place sa aruncam vorbe grele celor ce isi fac viata mai usoara pe spatele nostru care munceste, ne place deasemenea sa injuram, barfim si sa criticam tot ce nu ne convine. Apoi ne retragem in mizeria noastra, in saracia in care traim, in coltul nostru de casa, apartamnet sau garsoniera inchiriata sau luata in rate, stam la o bere, mancam un mic si ne mai plangem iar, putin de mila. Atat! De fapt nu facem nimic. E ca si forma fara fond, culoarea fara lumina si cuvantul fara fapta. Si tot sa fi trecut vreo 20 de ani si mai bine de cand ne-am amestecat cu totii intr-un amalgam impetuos de nepasare si lipsa de altruism.

Miercurea fara cuvinte - Aproape Paradis

Astazi va aduc in dar marea, si muntii si albastrul senin...

Viata are gust!

De vreo saptamana tot caut luna. Pe dupa creste, in reflexia apei, dincolo de nori sau in albastrul senin. Nimic. Nici urma. Soarele e stapan si se joaca cu cerul, tinand ziua la respect si noaptea la distanta. In perioada asta, aici, in Nordul Norvegiei, nu apune niciodata. E atat de vesel sa nu stii unde-i luna. Cand nu e intuneric nu e loc de teama.

Aproape de (Tara lui) Mos Craciun

Cu somnul nu am fost niciodata prieten. Am preferat intotdeauna sa fac altceva, orice, numai sa nu dorm. Sa nu ma intelgeti gresit. Uneori dorm, recunosc. Si dorm bine. Insa noptile albe au fost si raman deocamdata favoritele mele. Mergand pe principiul  “cere si ti se va da” sau “ai grija ce-ti doresti fiindca s-ar putea sa se intample”, am reusit sa ajung intr-un loc unde soarele a uitat sa apuna. Aici sa vezi adevaratele nopti albe! Cum sa dormi cand soarele iti zambeste in fereastra la orice ora din zi sau din noapte?

Cat despre Tara lui Mos Craciun…

Miercurea fara cuvinte - La mare la ... iarna?

Azi am gasit marea. Ignorand iarna, am cautat plaja, am tresarit in nisipul fin, ascultand pescarusii, lasandu-mi fericirea sa zboare dincolo de valuri. O sa vina si vara; azi imi e deajuns marea!

Miercurea fara cuvinte - Raza de primavara

Si stiu si vad ca lacul inca-i inghetat, dar raza ce-mi zambeste din senin, doar semn de primvara-mi este!

La plimbare cu iarna

 Ziua începuse târziu, aproape de amiază, când m-am decis sa ies dintre patru pereți căutând primăvara. Era un soare senin ce reflecta în zăpadă colorând întrega privelişte în albastru celest. Cu geamul deschis, m-am lăsat purtat de mireasma aerului curat şi tare din iarna asta ce pare fără sfârşit. E o zi potrivită pentru plimbare.

Miercurea fără cuvinte - sa o caut deja?

In asfintit, o raza de soare isi intinde lumina catre padure. Printre nameti, razbatem mereu catre senin cu gandul departe, cautand primavara. Inca nu vad nici o urma, insa sperantele incep de pe acum sa inmugureasca.

Intâmplare cu final fericit(?) (partea I )

Mulţi dintre voi stiţi deja că la sfârşitul lunii august mi-am rupt mâna dreapta. A fost un şoc pentru mine, o sperietură groaznică, pentru că, până ȋn momentul acela, aveam impresia că sunt indestructibil, ferit de Dumnezeu şi protejat de soartă. Eram eu, un om neȋnfricat şi norocos, căruia nimic rău nu i se poate ȋntâmpla vreodată. Ziua aceea avea ȋnsă sa ȋmi dovedească ca oamenii sunt fragili, ca norocul nu ţine numai de tine şi că soarta are căi misterioase de exprimare. Am să vă povestesc (ȋn două părţi) cum s-a ȋntâmplat, ce am simţit şi mai ales ce am ȋnvăţat din această experienţă.

Miercurea fără cuvinte – prin nămeţi

Ȋn orizont, un pictor şi-a aşezat norii pe şevalet şi a picurat din albastru peste cer şi zăpadă. Mă ȋnfăşor ȋntr-o feerie ameţitoare şi ȋmi las gândurile să plutească. Iarna, acoperit de nea, ȋmi ţin amintirile la cald şi visele ȋn zbor fără teamă de ȋnălţimi şi doar cu voie bună. Vă doresc să aveţi şi voi mereu inima caldă!

Miercurea fără cuvinte – Descoperă-mi…

Mă aprind peste zare, mă ȋntind cu văpai, mă desprind dintre umbre ȋn misterioasele văi. Descoperă-mi cerul, să simt că trăiesc, descoperă-mi inima, să simt că iubesc. Un colţ de senin să mai vad şi să sper, un zâmbet mai vreau, din nou, ca să cred.  Dezbracă-mă de alb şi dă-mi culoare, albastru din cer şi roşu din soare.

Miercurea fără cuvinte – Azi la fereastră

Desprinde-mi raza de senin, acoperă-mi ochii de albastru; primeşte-mă vesel să râd şi să zbor, deschide-ţi fereastra spre astru. Să strig şi să cânt înspre soare, să mă îmbat de lumină şi albul din zare.

Miercurea fără cuvinte – Am să mă-nalţ în zbor

Eu am să îmi iau zborul acum. Mă desprind de toate şi mă înalţ spre infinitatea cerului albastru. Am stat să mă priveşti, să mă studiezi, să mă simţi, dar acum am să plec. Ce zici, ai curaj să zbori cu mine?

Miercurea fără cuvinte – Anotimpuri colorate

Mi-am rătăcit toamna pe drumuri de munte, mi-am colorat sentimentele în frunze ce stau acum să cadă pentru a înflori noi în primăvara ce va să vie. Până atunci, zăpada aşteaptă să coboare de pe creastă să ne împresoare cu toate bucuriile iernii.

Călătorii în locuri noi

Era o perioadă când credeam ca lumea se termină dincolo de  muntele din spatele casei. Acolo se adunau norii în caz de furtună, acolo ningea prima dată şi tot acolo apunea soarele mereu. Pe atunci lumea mea şi gândurile îşi aveau sfârşitul pe creasta aceea împădurită, unde cerul se unea cu pamântul şi totul părea că se sfârşeşte.

De la o vreme incoace am bătut ţara în lung şi în lat şi mai târziu am început să descopăr lumea. M-am adunat acum în linişte pe un vârf de munte, privind frumos la cei ce se frământă în căutarea zborului etern spre necunoscut. Din când în când cobor căutând să mă amestec printre oameni din necesitatea de a nu uita sa fiu  om obişnuit.

Miercurea fără cuvinte – Altceva

Ca să cunoşti un loc nu e deajuns să fii acolo sau să te uiţi la o fotografie. În spatele fiecărei imagini se ascunde o poveste. Pentru a inţelege povestea voi învăţa mereu să caut, să ascult şi să simt. 

Experienţă

Ceea ce am să vă povestesc acum nu e o poveste. Nu are nici zmei, nici zâne, nici măcar un început sau un sfârşit. Povestea de azi e o poveste despre trăirea unei experienţe.