De vreo doua zile stau şi calculez. Număr, socotesc, adun, scad şi tot cu virgulă dă. Calculul e simplu, chiar banal aş putea spune. Nu greşesc nicăieri, am aceleaşi necunoscute şi totuşi rezultatul e altul faţă de cel care ar trebui să fie. Am căutat răspunsurile în cărţi, am navigat pe internet, am expus gravitatea situaţiei printre cunoscuţi. Nimic. Unii se feresc, alţii dau impresia că nu le pasă, iar cei mai mulţi dintre ei au aceeaşi dilema ca si mine. Voi ce spunneti in cazul ăsta?
duminică, 27 februarie 2011
miercuri, 23 februarie 2011
Miercurea fără cuvinte
Mie îmi place albastrul. Albastrul senin şi zmeul fără umbră ce zboară liber către nesfărşit. Mă atrage infinitul şi dorinţa de a pluti. Preluând tema de la Pandhora voi încerca să exprim în fotografii tot ce nu se poate exprima în cuvinte. Astăzi seninul albastru şi libertatea întruchipează zmeul ce zboară nestingherit.
luni, 21 februarie 2011
Carpe Diem
Nu poţi niciodată să scrii tot ce îţi trece prin minte. Nu reuşeşti să-ţi aşterni pe hârtie toate visele. Uneori îţi lipseşte coala albă, alteori ai rămas fără mină la pix sau stiloul îţi pare atât de obosit. Câteodată ţi-e greu poate să deschizi calculatorul şi să laşi lumea să cunoască ideile tale. Alteori ai vrea să suni o persoană dragă să-i împărtăşesti un vis, să-i spui o poveste…
duminică, 20 februarie 2011
Învăţături necesare
Forţat de împrejurările serviciului la care lucrez în viaţa reală, mi-am neglijat involuntar viaţa virtuală. Am omis dimineaţa să îmi mai deschid laptopul pentru ştiri şi bârfe, am uitat să îmi verific mesajele primite pe mail şi mai ales nu am reuşit să îmi acord timpul necesar pentru a scrie aici. Zilele lungi de munca le-am finalizat târziu în noapte cu reprize scurte de somn ce nu se întindeau niciodată dincolo de răsăritul soarelui. Fără să mă plâng de prea multă treabă sau de oboseală, ieri când m-am trezit am încercat să caut şi să îmi notez învăţăturile care se pot trage după un maraton de muncă forţată.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Tot răul spre bine
Multumesc pentru fotografie |
Există zile triste? Există momente care par să-ţi sfideze zâmbetul de pe buze şi buna dispoziţie? Apar uneori clipe în care optimismul pare neînsemnat şi umbrit de problemele negre ce îţi ies în cale? Îţi aminteşti frecvent de legile lui Murphy care spuneau că “tot ce începe rău se termină şi mai rău”?. Ce ar trebui să facem? Să clacăm? Să ne resemnăm? Să plecăm capul şi să ne acceptăm necazurile blestemându-ne soarta?
marți, 8 februarie 2011
De zece ori Da!
Ce faci în fiecare zi ca să fii motivat? Ce te ridică din pat dimineaţa şi îţi aşterne zâmbetul pe buze? Ce te poartă pe cărările serii ca să adormi cu dragostea în gând? Cu siguranţă fiecare din noi avem diverse răspunsuri pregătite pentru aceste întrebări. Garantat există motive şi argumente pentru care îţi trăieşti viaţa diferenţiat faţa de oamenii care te înconjoară. Eşti unic în felul tău? Îti permiţi să zâmbeşti chiar dacă viaţa ezită să-ţi surâdă? Cu siguranţa există motive. Şi nu numai unul. Ce spuneţi de zece?
joi, 3 februarie 2011
Săraci şi totuşi atât de bogaţi
Povestea de mai jos nu îmi aparţine. A ajuns la mine din bunăvoinţa unui om deosebit. Nici nu ştiu dacă aş fi demn să scriu o astfel de întâmplare. Mă doare şi mă face să mă simt neajutorat. Mi-am permis să o adaug aici ca o lecţie de viaţă, cu mulţumiri autorului in faţa căruia m-aş inclina dacă aş avea onoarea să-l cunosc. Finalul m-a cutremurat şi m-a făcut să realizez ce loc infim ocupă bunul simţ şi modestia în ţara noastră. Citiţi şi trageţi concluziile la final:
marți, 1 februarie 2011
Fii învingător!
S-a dus o lună. Mai sunt unsprezece. Ce repede trece timpul! Să te întreb ce ai făcut? De ce nu ai realizat nimic? De ce stai şi numeri zilele când ştii că ai atăt de multe lucruri de pus la punct? Îţi lipseşte curajul să lucrezi la dorinţele tale? De ce eziti să trăieşti clipa? De ce nu ai tăria să te ridici şi să speri? Unde îţi este caracterul şi ce te opreşte să îţi realizezi visele?
vineri, 28 ianuarie 2011
Furtuna din suflet
Liniştea din jur nu anunţa nimic bun. Din postul său îşi arcui simţurile în speranţa că un sunet va trăda universul dându-i de ştire unde se află. Cerul acoperit părea de smoală şi apa de sub el era precum cerul. Din vârful catargului nu se desluşeau nici măcar valurile care loveau vasul cu putere. Liniştea era frate bun cu scârţâitul velelor şi cu navigarea în derivă. De săptămâni întregi, vasul plutea stingher în voia apelor şi pământul întârzia să le iasă în cale. În cabină, colegii lui dormeau încuiaţi de frica stafiilor şi teama de apă îi cuprinse pe toţi. Trebuiau să găsească pământ în cel mai scurt timp, altfel nebunia i-ar fi răpus curând. Noaptea punea zăvorul pe uşă pentru a evita surpriza ca cineva să se arunce din neştire în mare. Se urca apoi în vârful cel mai înalt în speranţa că va descoperi tărâmul mult visat… Furtuna porni pe neaşteptate. Prima rafală de vânt lovi catargul şi îl dezechilibră.
marți, 25 ianuarie 2011
Între respect şi disperare
Multumesc pentru fotografie, Anca! |
În Piaţa Unirii porumbeii s-au risipit la primele ore ale dimineţii. Nu e loc de ei astăzi aici. S-au ascuns pe sub drapelele uriaşe ce îmbracă faţadele blocurilor din jur. Parcă e un semn că lucrurile nu se vor desfăşura după ordinea lor firească. Ora e destul de înaintată şi pregătirile sunt ca deobicei întârziate. Oamenii de rând s-au adunat repede în ciuda frigului de afară şi cu câteva minute înainte de startul ceremoniei mulţimea e deja nerăbdătoare. Nu e linişte. De fiecare dată înaintea furtunii e linişte. Dar astăzi nu! Lumea e pregătită de luptă!
duminică, 23 ianuarie 2011
Despre nimic
Se intâmplă uneori să fiu lipsit de inspiraţie. Să stau pierdut în faţa foii albe şi să privesc un punct imaginar ce zburdă pe hârtie. Încerc să îl urmăresc, să îl prind şi să îl desenez în litere construind cuvinte simple sau măcar complexe, amestecându-le apoi în idei şi materializând povestea. Însă nu în fiecare zi reuşesc să prind punctul. O astfel de zi e astazi. Scriu, şterg, desenez, mâzgâlesc, imi necajesc punctul cu pixul formand nimicuri. Fac orice înafară de a lega cuvinte. Îmi lipseşte concentrarea care naşte ideea. Cuvintele de pe foaie nu mai au căldura de altădată. S-au aliat cu iarna rece şi vor să mă lase în frig. Sunt oare pierdut?
joi, 20 ianuarie 2011
Frânturi dintr-ale mele
Ce se mai întâmplă prin viaţa mea? Simplu şi dincolo de poveşti? Banalităţi, domnule, banalitati. Aparent nimic, teoretic multe. Din întâmplările ultimelor zile am să aleg doar două aspecte care au ieşit practic din comun. Situaţii diferite, consecinţe diferite, morală pe măsură pentru fiecare situaţie in parte:
marți, 18 ianuarie 2011
Dragoste de frate
Era o vreme, după anii 90 când pasionaţii de maşini erau înebuniţi de maşinile străine. Dacă România Epocii de Aur cunoscuse înafară de celebra noastră Dacia doar vechea Lada sau bătrânul Moskvici, noua eră postdecembristă a adus odată cu ea şi valul maşinilor de lux din ţările vestice. Astfel, au aparut ca după ploaie o multitudine de autoturisme necomercializate până atunci în ţărişoara noastră. Fenomenul menţionat nu avea cum să nu treacă neobservat în familia strămoşilor mei, neam de şoferi din tată în fiu, marcând o nouă povestioară ce îi face pe aceştia demni de Cartea de Aur a Umanităţii ca şi Artişti Anonimi ai Umorului (ca şi în istorisirea precedentă pe aceeaşi temă, vă rog să nu mă credeţi pe cuvânt).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)