Amalgam de sezon

Ȋmi plouă ȋn gânduri cu toamna. Nu sunt picuri de ploaie, ci stropi de dorinţă. Toamna ne ia vara şi ne lasă ȋn schimb speranţa. Din livadă plânge ruginiul cu parfum de iubire.

Miercurea fără cuvinte – Realitate

Astazi am o dilemă. Vremurile sunt grele. Unii muncesc pe nimic, alţii fac bani din afaceri necurate şi fiecare se descurcă cum poate.  Ideea e că oricare din noi găsim o soluţie pentru a supravieţui şi a merge mai departe. Totuşi, ȋn ziua de azi realitatea ȋnseamnă oare doar supravieţuire?

Prima zi de şcoală

E sâmbătă şi încă e soare. Miroase în jur a nuci proaspăt decojite. Merele sunt coapte şi ele, dar anul asta parcă nu au parfum. Grădina zâmbeşte printre frunze de copaci ce aşteaptă să îngălbenească. Azi şi mâine vor trece trist peste mine. E cel mai trist sfârşit de săptămână din viaţă unui copil. S-a terminat vacanţa mare. De luni începe şcoala.

Miercurea fără cuvinte – Cocoşul

Nu trebuie să fii neapărat microbist ca să ştii că Natţionala Franţei e Naţionala Cocoşului Galic. Azi România a ȋntâlnit Franţa la fotbal. Sincer, ca orice naţionalist, mi-aş fi dorit să jumulim cocoşul şi să-l lăsăm ca-n poză. Nu a fost sa fie. Poate la anu’.

P. S. Dacă prin absurd România ar fi câştigat astăzi, textul de mai sus ar fi arătat altfel, pozele ar fi fost cu siguranţă  mai multe.

Mă laşi să-mi plouă…

Pe calendar e toamnă. În aer încă nu e. Mă păcălesc că vara nu vrea ca să plece aşa cum credeam că tu ai să rămâi. Pândesc mălinul şi îi număr frunzele mereu. Sunt verzi, dar parcă ieri erau mai multe. Soarele încă îşi ţine razele calde, dar totuşi azi adie vântul. Aduce cu el mireasma parfumului tău de mult uitată. Privesc din nou copacul ce umbra mi-a ţinut întreaga vară şi frunze cad acum văzând cu ochii. Alerg spre gară, poate vii…

Pe drumuri de munte

Drumul a fost liniştit şi nu ni s-a părut foarte lung, în ciuda celor şapte ore petrecute în microbuz. Am ignorat lumea multă care se îmbulzea peste puţinele locuri ale maşinii. Am suportat cu stoicism căldura şi aerul cald care îşi schimba mereu mirosul în funcţie de călătorii ocazionali care se înghesuiau ca sardinele pe culoarul mic rămas ȋntre scaune. Am lăsat timpul să zboare şi am fost bucuroşi când am ajuns la destinaţie. După drumul lung ne aştepta relaxarea.

Miercurea fără cuvinte – Cu prietenii

Vă scriu ȋn seara asta de la masa plină de prieteni ȋn inima Buştenilor. La poale de munte, cu stânca răsuflând prin fereastra cabanei, zâmbim şi ne bucurăm de viaţă. Tuturor, vă trimit ȋn zbor o rază de soare cu miros de verde crud ȋn ultima zi de vară.

Miercurea fără cuvinte – "Crâmpeie de viata"

Când deschidem ochii, ne ȋngrămădim cu toţii să mergem pe acelaşi drum luminos căutând ȋmplinirea. Ȋn orizont cărarea luminoasă se bifurcă. Şi mii de pericole ar putea să ne pândească. Nepăsători, ne avântăm ȋn paşi repezi spre destinaţia finală. Viaţa e ca un pod pe care ȋl traversăm fără să avem habar unde e capătul. Şi totusi, mergem mereu ȋnainte!

Mi-ar prinde bine o dorinţă

În faţă sa tortul părea delicios. Îl privi o clipă insistent şi apoi aprinse lumânarea de pe prăjitură. Pentru ca aniversarea să-i fie completă avea nevoie de o dorinţă. I-ar fi prins bine o dorinţă în aceste momente. Ceva magic, o minune sau măcar jumătate. Privi pentru o clipă lumânarea arzând şi se pregăti să  sufle. Închise ochii şi…

Miercurea fără cuvinte – Prieteni?

La ȋnceput l-a vazut ca pe un rival. Chiar nu ȋntelegea ce caută ȋn casă şi de ce se afla acolo. Apoi şi-a amintit ca şi el a fost la fel şi a ȋnteles. Astazi, chiar daca e mai autoritar, cel mare ȋl protejează pe cel mic şi ȋl ţine aproape.. Fotografia vorbeşte de la sine.

Let's Do It, România!

Stătea tolănit în maşina sa de fiţe şi asculta muzică cu volumul la maxim. Parcase într-un loc la umbră şi nu îl interesa câtuşi de puţin că se urcase pe trotuar. Pietonii puteau să ocolească pe stradă. Ce treabă să aibă el cu ei? Doar era singurul loc cu umbră din acea zonă. Trăgea tacticos dintr-o ţigară în timp ce îşi aştepta un prieten să apăra. Vara era călduroasă şi aşteptarea avea să-i fie toridă. Aruncă ţigara lângă maşină şi se ridică să-şi cumpere o apă minerală de la magazinul din colţ. Trebuia să aibă răbdare. Mai târziu, când întregul pachet de ţigări se transformă în mucuri răsfirate pe întreg trotuarul, alături de sticla de apa şi resturile ambalajelor de la mâncarea copioasă pe care şi-o comandase direct la maşină, se hotărȋ să plece. Mâine avea să se întoarcă din nou. Şi poate şi în ziua următoare. 

Miercurea fără cuvinte – Dincolo de aparenţe

Cărarea vieţii tale e plină de gropi? Disperarea şi neputinţa te pândesc la fiecare pas pregătite să te ȋnhaţe? Nu eşti capabil să ridici privirea ȋn viitor fiind preocupat să nu te ȋmpiedici ȋn necazurile de azi? Uită de griji! Alungă norii din suflet şi poartă Ochelarii de Senin.  Dincolo de aparenţe, cerul vieţii tale va fi ȋntotdeauna albastru!

Miercurea fără cuvinte - Apus de vară

  Nu îţi trebuie imaginaţie prea bogată şi nici fantezie desăvârşită pentru a te scufunda într-un vis. Mâna creatorului a împrăştiat norii pe bolta cerească şi le-a dat culoare trimiţând soarele la culcare. Amurgul e doar o poartă spre visare.