La momentul cand voi cititi aceste randuri eu sunt cel mai probabil pe drum, in tara vecina si "prietena", Ungaria cu destinatia Cluj Napoca. Si pentru ca saptamana trecuta v-am promis tara noastra, sa fie Romania:
De vreo saptamana tot caut luna. Pe dupa creste, in reflexia
apei, dincolo de nori sau in albastrul senin. Nimic. Nici urma. Soarele e
stapan si se joaca cu cerul, tinand ziua la respect si noaptea la distanta. In perioada asta, aici, in Nordul Norvegiei, nu apune niciodata. E atat
de vesel sa nu stii unde-i luna. Cand nu e intuneric nu e loc de teama.
Cu somnul nu am fost niciodata prieten. Am preferat intotdeauna
sa fac altceva, orice, numai sa nu dorm. Sa nu ma intelgeti gresit. Uneori
dorm, recunosc. Si dorm bine. Insa noptile albe au fost si raman deocamdata
favoritele mele. Mergand pe principiul “cere
si ti se va da” sau “ai grija ce-ti doresti fiindca s-ar putea sa se intample”,
am reusit sa ajung intr-un loc unde soarele a uitat sa apuna. Aici sa vezi
adevaratele nopti albe! Cum sa dormi cand soarele iti zambeste in fereastra la
orice ora din zi sau din noapte?
Azi am gasit marea. Ignorand iarna, am cautat plaja, am tresarit in nisipul fin, ascultand pescarusii, lasandu-mi fericirea sa zboare dincolo de valuri. O sa vina si vara; azi imi e deajuns marea!
Am fost intotdeauna un mare fan al primaverii. Am adorat-o
si o voi adora mereu, pornind de la cautarea primelor raze calde, pornind de la
lumina mult mai albastra si de la celestul mult mai senin, continuand cu
ratacirea printre muguri de flori, printre copaci si mai apoi prin regasirea in
tot ce inseamna verde si revenirea la viata. Iubesc primavara si primavara ma
iubeste pe mine.
Si floarea lui e pentru mine, si timpul lui e timpul meu. Malin duios ce-ti raspandesti mireasma, mai trece-un an prin mine si inca o primavara in dreptul tau.
De obicei cand fac acte de caritate le fac sa stiu numai eu. Si in general nu sutin campanii de genul "Ajutati pe ..." sau ale slogane de acest gen. Totusi, am langa mine un coleg al carui nepot se afla intr-o suferinta continua. Nedreptatit de sistemul in care traim, dar mai ales nedreptatit de viata, simt nevoia sa il sustin si sa duc mai departe masajul sau. Clipul de mai jos e facut de toti colegii mei si transmite in mai multe limbi acelasi mesaj: "Ajutati-l pe Goncalo!"
In ziua de azi,
timpul si soarta ma tin departe de locuri dragi si mai ales de oameni. Viata ma
tine uneori prea aproape de cei care nu ar trebui sa fie langa mine si mult
prea departe de altii pe care mi i-as dori sa-i am in preajma. Comunicarea e limitata, telefonul nu e la
indemana, internetul merge rar si incet. Cu toate astea, mesajele nu contenesc
uneori sa vina, de la cei ce sunt conectati intr-o oarecare masura cu soarta
mea.
Intr-o zi, pornind de la ideea ca mereu ai sansa sa faci ceea ce iti doresti la momentul potrivit, chiar daca uneori nici macar nu aveai habar ca poti face acel lucru, am ajuns sa ma inscriu la un concurs avand tema "Pentru un viitor mai bun". Suna idealist insa realizabil. Si ma referm mai mult la creatia mea si nu neaparat la viitorul mai bun. Pornind de la ideea ca omul trebuie sa inteleaga prezentul pentru a schimba viitorul, va prezint mai jos clipul realizat: