Uneori timpul mă pune la încercare şi se joacă cu mine în
ideea de a mă face să îmi depăşesc limitele impuse, limite pe care le credeam
stabile de multă vreme şi imposibil de depăşit. Astfel, îmi remodelez munca şi
faptele, alergând între ore şi minute, încercând, pe cât posibil, să nu rătăcesc
nici o secundă în negura irecuperabilă a trecutului.
vineri, 5 octombrie 2012
miercuri, 3 octombrie 2012
Miercurea fără cuvinte – Norvegia, aceeaşi dar mereu altfel
Fiindcă v-am obişnuit cu astfel de imagini şi mai
ales pentru că sunt aici în inima acestei ţări scandinave, vă prezint mai jos o
nouă fotografie pe care o consider surprinzătoare. Sper să vă placă si voua.
luni, 1 octombrie 2012
sâmbătă, 29 septembrie 2012
Accidente
Stateam amandoi pregatiti si asteptam startul. Il priveam in
ochi si incercam sa intuiesc ce miscarea avea sa faca. El doar zambea pe sub
mustata si incerca sa ma deruteze de la inceput. Dar eu eram pregatit. Nu avea
nici o sansa sa treaca. Apoi se auzi semnalul si amandoi am sarit gata de atac.
Însa piciorul lui stang s-a miscat neobisnuit intr-o directie diferita fata de
corp si pentru o clipa am crezut ca m-a pacalit. S-a asezat jos si mi-a soptit
cu o voce stinsa. “Mi-am rupt piciorul!”
miercuri, 26 septembrie 2012
Miercurea fara cuvinte - Alesund
Ce poti să mai faci când natura se exprimă în asemenea mod? Doar
să stai relaxat să-ţi imaginezi că simţi aerul tare al Scandinaviei în Fiordul
de la Alesund şi te bucuri de viaţă mai mult decât oricând. Salutări din
Norvegia!
sâmbătă, 22 septembrie 2012
joi, 20 septembrie 2012
Spectacolul naturii
Sa tot fi fost vreo sase spre seara cand m-am bagat in pat sa incerc sa dorm. De la noua urma sa lucrez in tura de noapte si m-am gandit sa ma odihnesc. Cu ochii inchisi, contemplandu-mi visele intr-o raza ce credeam a fi de soare (in realitate insa uitasem lumina aprinsa pe hol), aud strigate si tipete entuziasmante. “It’s snowing! It’s snowing!”. Nu le-am dat importanta, mi-am afundat mai tare capul in perna si am atipit iarasi.
Pe la sapte jumatate m-am trezit buimac, ca un om care e satul de somn si doarme mai mult decat ii trebuie. Dupa ce m-am spalat pe ochi si am baut un pahar urias cu suc, mi-a venit o idee si mi-am deschis repede laptopul sa o scriu. Orice idee nescrisa la timpul ei, ajunge sa fie risipita intr-un noian de uitare. Detasat complet de realitatea ce ma inconjura, pierdut si regasit intre cuvintele mele, am realizt intr-un tarziu ca e timpul sa plec la servici.
sâmbătă, 15 septembrie 2012
Cu capul în nori
Când am ajuns aici, primul lucru care m-a surprins a fost cerul. Nu mă aflu la o altitudine foarte mare, insă cerul pare să fie mereu la o doar o palma înălţime de mine. Norii coboară spre lac şi se agită împrumutând din culoarea valurilor de smarald. Seninul se deschide în albastru infinit şi se pierde dincolo de orizonturi care aduc mereu vreme schimbătoare. Ploaie sau soare, nori albi sau coloraţi, trec toţi pe deasupra cerşind mângâiere, tandreţe, sărut. Aici, în vârf de munte, mă pot rătăci şi regăsi printre valuri pufoase şi moi. Sunt rece şi cald în acelaşi timp. Ca şi mine, alături îmi sunt suflete care încearcă mereu să îşi descopere propria identitate.
marți, 11 septembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – E gata masa?
Daca laşi mâncarea nesupravegheată s-ar putea să ai mai mulţi invitaţi la masă decât te aşteptai. Primul a sosit deja şi se serveşte singur.
vineri, 7 septembrie 2012
Fii liber!
Cum ar fi viaţa ta dacă ai şti că ai doar o zi de trăit?
Ce ai face? Încotro te-ai indrepta? Te-ai închide în sine? Ai fi supărat? Ori ţi-ai deschide aripile şi ai încerca să zbori peste întreaga lume?
miercuri, 5 septembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – Sky is the limit?
Apă sau văzduh, spre orizont par identice, unite într-o linie mistica. Albastru tinde spre infinit şi, la fel ca şi iubirea, îşi are limita dincolo de nemărginirea norilor. Mă las purtat de valurile vieţii, cu speranta că într-o zi voi fi dincolo de cer.
sâmbătă, 1 septembrie 2012
Primele experiente, aceleasi idei optimiste
Sa fi fost putin trecut de ora doua cand in sfarsit ne-am decis sa plecam intr-o plimbare cu bicicleta. Cerul isi adunase toti norii peste Hornsjo si ploaia statea sa inceapa. Am mizat insa pe faptul ca dupa ce o sa coboram de pe munte, o sa pacalim norii si soarele va fi pe cerul senin, pregatit sa ne incalzeasca atat drumul cat si inima. Si am avut dreptate.
sâmbătă, 25 august 2012
Prima zi din cele ce urmeaza
Rar mi se întâmplaă să nu îmi găsesc cuvintele. La fel de rar mi se întâmplă în ultimul timp să găsesc ceva ce mă poate surprinde. De curând însă s-au întâmplat amândoua lucrurile odată. Am fost surpins şi am rămas fără cuvinte. Mai jos sunt primele rânduri pe care le-am scris când am ajuns în ceea ce este deocamdată noua mea casă:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)