Deseneaza-ti iubirea in suflet!

Padurea era deasa si frunzisul copacilor inchidea aproape ermetic orice privire catre cerul senin. Soarele scanteia printre frunzele verzi, picuri de lumina tresarind  din loc in loc prin desisuri, precum valurile marii peste plaja linistita. Ciripituri frenetice se auzeau de peste tot, alternand cu greieri care isi cantau inceputul prematur de vara. Carari serpuind se plimbau printre copacii seculari si noi ne rataceam impreuna tinandu-ne de mana. Alergam si dansam printre misterele padurii luminati de frumusetea  sufletelor noastre tinere. Ne pierdeam adesea intr-un sarut si poate mai mult, visand fara sfiala la iubirea eterna. Nu aveam frica, nu aveam jena, nu eram decat doi copii frumosi si indragostiti. Ne iubeam langa un copac preferat sau langa altul proaspat cunoscut si nu ne mai saturam nicicand de savoarea trupurilor noastre. Natura ne dezmierda si ea tresarind in jurul nostru cu fluturi multicolori. Padurea ne era casa. Coroana de frunze era acoperis si vietatile din jur ne erau prietenoase. Zile treceau si nopti albastre la fel. Timpul era infinit si noi nu existam decat unul pentru celalalt.
 Pana cand, intr-o zi de iubire am vrut sa ne agatam de timp si sa marcam un semn al dragostei noastre pe pamant. Sa renuntam la joaca si sa  devenim seriosi. Iubirea  doar in noi nu parea sa mai fie deajuns. Nu am vrut sa ne obosim gandindu-ne la consecinte. Dorinta de a ne pune in evidenta ne-a inchis ochii si mainile au desenat tremurande de iubire. Primul copac secular ce ne-a iesit in cale si-a lasat scoarta sa fie incrustata  cu simbolul unei iubiri efemere. 

Ne-am privit zile si nopti isprava facuta, acea inima mare infipta din dragoste in  trunchiul batran  al arborelui  care ne-a vegheat fara sa spuna la nimeni. Ne-am rasplatit iubirea cu insemne si nimic nu a mai fost la fel de atunci. Cararile  din padure ne-au ratacit unul de altul, aruncandu-ne in jungla unei societati care a uitat sa se mai gandeasca si la sentimente.

 Au trecut ploi si anotimpuri cu zapezi peste copaci si-n sufletele noastre. Si primaveri si toamne-ngalbenite au sters din inimi amintirea. Iubirea intre noi s-a risipit prin alte trupuri si doar copacul a ramas nemuritor. 

Copacii plang marcati de multe inimi. Dureri in noi nu mai exista. Nu -ti desena iubirea adanc  intr-un trunchi de copac, sperand la nemurire ei. Nu-ti agata inima intr-o padure visand la sentimente eterne.
 Cand iubesti cu adevarat, deseneaza-ti iubirea in suflet.
  Va ramane nemuritoare si  va dainui in tine pana dincolo de moarte.



*Multumesc anelise pentru fotografie.